Valoare. Forță. Curaj. Demnitate… Nu sunt clișee. Sunt primele mele gânduri pe care mi le-am făcut în timp ce o descopeream pe protagonista acestui interviu. Irina Lencăuțan, este jurnalistă și prin prisma celor povestite de ea, am acceptat involuntar provocarea de a privi lucrurile dintr-o altă perspectivă – de a analiza și pune totul pe cântar în timp ce în creierul se fixase pe  ideea „ce frumos, nasc și la Moldova oameni.” A vorbit sincer și realist despre meseria de jurnalist și tot ea a făcut atât de frumos legătura dintre noi, cei din Diasporă și cei rămași acasă. Urmează un interviu de nota zece sincer și sufletist.

– Irina, povestește-mi un pic despre parcursul tău jurnalistic.

– Dragostea pentru jurnalism a apărut încă în fragedă copilărie. Stăteam lipită de ecranul tv, ori de câte ori apărea acolo Andreea Marin la emisiunea „Surprize, Surprize”. În paralel, îmi plăcea mult seară de seară, să sun la postul de radio din municipiul Bălți, de unde sunt de baștină și să fac dedicații muzicale, să particip la concursuri și să iau premii. Coincidență sau ba, dar în toamna lui 2004, în timp ce băteam pălăriile de floarea soarelui, am auzit un anunț în care se căutau tineri dornici de a face studii la o școală serală în domeniul jurnalismului. Mama m-a încurajat să aplic și uite așa a început această frumoasă călătorie, de aproape 20 de ani în presă. Am făcut în paralel clasa a zecea și școala serală, iar în următorul an am creat un ziar școlar și am publicat articole în ziarul municipal. Grație acestor activități am reușit să obțin studii bugetare în cadrul Universității Libere Internaționale din Moldova, la facultatea de Jurnalism, iar ulterior și master în comunicare.

– Ai lucrat în diferite companii. Care este concluzia cu care te-ai ales azi după ce ai schimbat câteva instituții și patroni?

– Așa cum eu sunt omul căruia nu place viața ușoară, am încercat în anii de facultate să învăț să dezvolt aptitudini de regizor și scenograf. Așa am reușit să creez câteva filme de scurt metraj apreciate la nivel național și internațional. Asta a fost cumva salvarea mea, atunci când nu reușeam să fiu angajată în companii mari de televiziune, pentru că acum zece ani erau mai mulți jurnaliști decât posturi vacante. Trebuia să te faci remarcat, auzit și văzut. Ori atunci când peste 100 de cv-uri trimise în speranța angajării la un post tv au dat zero rezultate, activitatea de voluntariat realizată în anii studenției, abilitățile de comunicator și om de artă, m-au ajutat să mă angajez și să încep o colaborare frumoasă cu societatea civilă.

Așa ca am avut norocul să încep cu o activitate în comunicare într-o asociație, apoi la Guvern. Revenind la film, în 2014 am avut posibilitatea să particip ca membru al echipei de bord sub egida Maestrului Valeriu Jereghi, în filmul Milika. În urma acestei experiențe, ofertele de angajare au curs gârlă.

Prima mea experiență și adevarata școală practică jurnalistică a avut loc anume în cadrul Jurnal TV, ori ceea ce se învață în sălile universităților și practica – e o diferență ca de la cer la pământul. Desigur e mult mai greu decât ne imaginam noi cei care privim la tv și vedem fețele frumoase și aranjate. E o muncă enormă fizică, morală și psihologică. În televiziune nu rezistă oricine, dacă nu are un psihic pregătit să se confrunte zilnic cu zeci de provocări, dispreț, umilințe și dezamăgiri. Dar mai ales să lucrezi contra cronometru, fără timp personal, familie și distracții. Asta chiar nu înveți la facultate.

Pe alocuri cu lacrimi, pe alocuri cu zâmbet și respect – astea au fost experiențele mele în mass-media națională. Fiecare echipă alături de care am muncit m-a ajutat să cresc, să devin mai bună, să rezolv cazuri de rezonanță, să servesc oamenilor, să-i promovez. În unele instituții am lucrat pentru experienţă în altele -pentru bani. În al treia caz – pentru o echipă extraordinară și posibilități de creștere profesională. Acum muncesc pentru suflet și asta e tot ce contează.

– Cum îți imaginai tu meseria de jurnalist pe vremea când încă nu aveai vreo legătura cu ea?

– Întrucât am avut marele noroc de a cunoaște profesia încă din anii de școală, chiar nu am avut posibilitatea să mi-o imaginez cumva altfel decât este ea în realitate. Cert este că mereu mi-am dorit să fiu alături de oameni, să fiu vocea lor și la bine și la greu, să fiu eu acel gram de curaj care le lipsește și chiar sunt împlinită că mi-a reușit să duc la bun sfârșit acest gând în nenumărate rânduri.

– Când ai conștientizat că jurnalism nu e doar e ceea ce vedem la noi la „Surprize, Surprize”? Că e de fapt o muncă titanică în spate?

– De mică am fost antrenată să muncesc din greu, ori atunci când am ajuns să muncesc acolo unde am râvnit, am făcut-o din plăcere, dragoste și dorință de a demonstra că pot și că merit titlul de jurnalist. Au existat dezamăgiri atunci când eforturile nu erau apreciate la justa lor valoare, dar nu am cedat. Atunci când am fost concediată pe nedrept și constrânsă să plec din postul de reporter. Am trăit o astfel de experiență de două ori, dar nu am cedat. Și mă mândresc c-am reușit să mă afirm, să fiu apreciată, iar munca mea, la justa ei valoare, respectată.

– Dacă ar fi acum să alegi, ai alege-o?

– Niciodată, oricât de greu nu mi-a fost, nu am regretat profesia aleasă. Și dacă ar fi să aleg din nou, aș face-o cu aceeași ardoare.

– Pe vremea noastră, multe fetițe se vedeau o a doua Andreea Marin, sau Andreea Esca. Cum crezi, care este idealul fetițelor de azi?

– Da și eu mă visam să ating culmile Andreei Marin, dar cu timpul am realizat că trebuie să-mi trăiesc propria experiență la maxim, să savurez fiecare clipă și să nu alerg pentru a face concurență ori să prind succesul vreunui „cumir”. Îl trăiesc pe al meu și asta e important. Asta le doresc și tinerilor care tind spre perfecțiune – să-și trăiască propria experiență. Altceva e că ador să comunic cu jurnaliștii de valoare ai timpului, iar daca e să vorbesc despre cei din Moldova, chiar îi avem.

– Din experiența ta, azi e la fel de prestigios să fii jurnalist sau, odată cu toate schimbările prin care trecem, devine mai degrabă periculos?

– Sunt omul care respectă munca fiecăruia și niciodată nu am catalogat vreo profesie fiind mai puțin sau mai mult prestigioasă, atâta timp cât este o muncă cinstită. Inclusiv, noi jurnaliștii avem menirea de a fi în slujba poporului – să-l informăm corect și actualizat. Dacă este jurnalismul periculos în zilele noastre? Cred că da. E complicat să fii jurnalist de investigații, să elucidezi scheme, crime și încălcarea drepturilor omului, care la noi în țară se petrec pe fiecare metru pătrat.

– Care sunt cele mai mari provocări ale jurnaliștilor la ora actuală?

– Cea mai mare provocare a jurnaliștilor astăzi e să poată identifica informația veridică. Așa cum canale sunt multe, iar atunci când nu ai posibilitatea să mergi în teritoriu, să verifici, dar te apuci să prinzi hype-ul, riști să cazi în capcana falsului. O altă provocare ține de propria securitate când te apuci de investigații. Am încercat și eu să studiez acest domeniu, să muncesc și să realizez materiale de rezonanță. Mi-a reușit, însă astfel de materiale le fac destul de rar. Îmi plac totuși istoriile de succes, poveștile oamenilor simpli și lacrimile de fericire când reușesc să le deschid ușile închise.

– Cum se vede diaspora de acasă, mai ales cea din prisma unui jurnalist?

– Diaspora e ceea ce dă speranța ca cei din țară să nu fie uitați și lăsați în voia sorții. Mereu există o speranță că ea va reveni în Patria mamă. Și eu am muncit în străinătate și știu cât de amară și scumpă este pâinea câștigată printre străini. Ba mai mult chiar, grație oamenilor minunați din diasporă am reușit să rezolv foarte multe cazuri sociale dificile și aici mă refer la familiile social vulnerabile, pe care voluntar le curez de ani de zile. Grație donațiilor primite din diasporă am aprovizionat cu produse alimentare zeci de familii aflate în dificultate și am adus bucurii în inimile a sute de copii. Iar asta e pur și simplu magic. Este cert un lucru – fie că suntem în Moldova, ori în afara ei, rămânem un popor, o națiune, prin venele noastre curge același sânge, ne macină același dor, îngânăm aceeași doină – iar asta nimeni nu ne-o poate lua.

– Te-ai gândit vreodată să emigrezi? Dacă da, de ce nu ai făcut-o?

– Eu muncit mult în afară. În anii studenției munceam în perioada vacanțelor alături de părinții mei, la Moscova, în Russia. Eram vânzătoare la piață iarna (pe timp de ger) și în magazin alimentar vara, precum și într-un butic cu cadouri. Cam în aceste industrii mi-am câștigat banii de buzunar. Am fost și în SUA, în căutarea visului american prin intermediul work and travel, unde am muncit la McDonalds și suplimentar la un magazin de haine. Deși am avut posibilitatea să rămân ce-i drept ilegal, am revenit pentru a-mi construi viitorul acasă. Am avut tentații să emigrez, dar de fiecare dată au apărut alte zeci de ocazii să rămân. Și mă bucur că pot să cresc acasă.

– Dacă teoretic ai pleca, ce țară ai alege și în ce job crezi că te-ai regăsi?

– Dacă ar fi să aleg calea pribegiei, ar fi Germania. Aș munci în recrutare de personal, dar cred că aș căuta, inclusiv, să dezvolt ceva pe cont propriu și știu că mi-ar reuși.

– Ce mesaj ai avea pentru femeile diasporă?

– Grație femeilor din diasporă, Moldova a evoluat mult azi în comparație cu ceea ce a fost acum 30 de ani. Anume femeile din diasporă au fost cele care au adus schimbarea, au făcut auzită vocea femeii și au deschis uși spre lumea largă pentru urmașii acestei țări mici, dar minunate. Mă mândresc să cunosc femei de valoare. Le doresc putere, curaj și fericire pură. Ele o merită din plin.

– Dragă Irina, îți mulțumim cu recunoștință pentru acest interviu minunat, pentru implicare, dăruire și bunătate. Te așteptăm pe la noi inclusiv cu alte ocazii. 

Dragă Femeie, dacă dorești ca și povestea ta să ajungă pe pagina noastră
⚜️Ne găsești pe Instagram https://instagram.com/o_femeie_com?utm_medium=copy_link
Facebook https://www.facebook.com/ofemeiedinparis
⚜️Pe site-ul : www.Ofemeie.com
⚜️Ne poți susține și cu o: donație aici https://www.gofundme.com/f/sustine-echipa-platforma-ofemeiecom?utm_campaign=p_cp+share-sheet&utm_medium=copy_link_all&utm_source=customer