De data aceasta mi-am propus să o cunoașteți pe cea mai minunată animatoare din Republica Moldova pe nume Natalia Caraman – animatoarea care nu obosește niciodată de sunetul zglobiu a vocilor de copii, femeia care acasă e mamă, prietenă, soție iubitoare și plină de cerințe materne, iar la muncă e zâna celor micuți care memorizează fiecare nume până la cel mai mic invitat al petrecerii.
Despre Ea oamenii mereu povestesc cu iubire și dragoste, deoarece e animatoarea care ne-a făcut să-i apreciem munca ei din prima clipă, e o ființă caldă, sociabilă, plină de idei și foarte explozivă. Dacă o lași 24/24 în preajma copiilor te trezești că s-a împrietenit cu toată gașca, plus, le vorbește în limba lor neînțeleasă.
Acum ceva ani era sigură că va face dreptate în instituțiile legislative din țara noastră, obținând diploma în domeniul jurisprudenței de drept penal, dar soarta ori bunul Dumnezeu a avut grijă și i-a dăruit un alt plan pentru ea – unul mai creativ, mai plin de esență și culoare, cel de a aduce fericire tuturor celor care au un suflet de copil, indiferend de vârstă.
„Meseria de Animatoare nu e cea mai ușoară, e plină de responsabilități și de surprize neașteptate. Munca dedicată copiilor e un capitol aparte, unul în care nu toți își găsesc locul, dar e o profesie la care te poți alege cu cele mai sincere complimente, cu cele mai sincere priviri și cele mai sincere lacrimi de bucurie, deoarece copii nu mint niciodată. Vă asigur că te poți alege și cu cele mai dure observații” – declară Natalia Caraman.
Succesul Nataliei e într-o continuă evoluție, ascensiune, deoarece ea mereu optează pentru a munci cu iubire, pentru studia cu dedicație această profesie și mereu e într-o continuă descoperire în domeniul actoricesc. Plus la toate, are o atitudine suficient de serioasă față de fiecare omuleț, deoarece scopul ei e unul foarte întemeiat – să ofere bună dispoziție și amintiri de neuitat chiar și pentru cel mai pretențios copil.
Acasă Natalia are doi feciori Daniel și Gabriel!!! Feciorul Daniel deseori o ajută, e mâna dreaptă a mamei, e implicat în activitate pe deplin, e umărul și sprijinul de ajutor. Apoi sarcinile acestei activități se împart de comun acord în familie, acolo unde izvorăsc cele mai superbe idei, cele mai de preț sustineri și adresate cele mai dure critici din partea soțului Teodor care e și cel mai sincer, dar și cel mai iubitor om din viața actriței.
În schimb feciorul Gabriel e mezinul familiei. Deocamdată, el e membrul care alege să mai crească, să prindă la puteri, ca mai apoi să vină cu inițiative și idei pentru noua generație, care abia urmează să răsară.
Fiind o fire cu un mare atuu, mereu tinde să se dezvolte, să comunice, să aducă jocuri noi pentru a menține fiecare copil în suspans. Plus la toate, munca de animatoare nu se termină aici. Ea e și moderatoare la diverse evenimente, are un scenariu bine închegat care menține publicul în bună armonie și dispoziție.
Dacă vă întrebați cum le reușește pe toate, atunci aflați că Natalia are o echipă în spate pe care o gestionează cu drag și dedicație. Echipa ei e a doua familie, care o ajută să ajungă la inima tuturor, cucerește și te lasă cu cele mai dulci senzații, deoarece sunt energici și plini de viață.
Întrebări de Marcel Proust.
1.Zi-mi printr-un cuvânt ce este pentru tine femeia?
Femeia este începutul tuturor începuturilor. Ea este UN TOT ÎNTREG!
2.Calitatea care o admiri la oameni?
Sinceritatea. Prefer un adevăr dureros decât o minciună dulce.
3.Care a fost cea mai mare pierdere sau nerealizare a ta?
Pierderea timpului incorect! Recunosc, în adâncul sufletului, am pierdut mult timp și am parcurs o cale lungă ca să ajung aici și acum.
Dar cred că așa trebuia !
4.Culoarea și floarea preferată ?
Culoarea Galbenă, Narcișii!
Dragă Natalia, felicitările noastre pentru puterea de a cuceri inimile copilașilor. Îți dorim cât mai multe zâmbete și momente fericite. Dragi femei, cele care doriți să aflați mai multe despre activitatea Nataliei, accesați link-ul https://www.facebook.com/natalia.caraman.372 pentru mai multe detalii.
Cu drag, O femeie din Paris
Text: Elena Răzvan
