Sunt o persoană cu o experiență vastă de activitate, care, evident, la orice vârstă, e puțină pentru noile lecții pe care ni le pregătește viața zi cu zi. Sunt extrem de responsabilă, empatică, receptivă și dornică de noi descoperiri. Când încep să fac un lucru – mă copleșește totalmente și nu pot altfel, decât să mă dedic sută la sută la ceea ce fac. Sunt un workoholic incurabil și nu-mi închipui viața altfel. Apreciez sinceritatea și autenticitatea. Simt falsul de la distanță.

E un organism viu, care mereu se dezvoltă, crește, se schimbă și surprinde prin tot ce face. Pentru Purcari, calitatea e mai presus de orice, e prioritatea nr.1, iar demnitatea și curajul însoțește orice inițiativă pornită. E veche și nouă în același timp. E liniștită ca un vin la odihnă și tumultoasă ca un tulburel, inovatoare și totodată cea care respectă vechile tradiții.

Sunt Director Turism & Servicii hoteliere în grupul Purcari. E o direcție de activitate diferită de cea de bază a companiei, dar nici pe departe mai puțin importantă. Suntem o destinație turistică atrăgătoare, în primul rând, pentru pasionații de vin. Moldova și vinul bun, de fapt, demult au devenit deja sinonime. Turismul vitivinicol devine din ce în ce mai căutat, iar diversitatea experiențelor pe care le poți trăi la Château Purcari, îl fac, indiscutabil, cea mai frumoasă bijuterie turistică din Moldova. Excursii în beciurile istorice, zona de producere recent extinsă, cea de îmbuteliere și de păstrare a vinurilor, degustare de vinuri cu un ghid -somelier profesionist, o experiență gastronomică cu bucate europene, dar și naționale, cazare în camere de lux sau căsuțe în formă de butoi. Astea, dar și multe alte experiențe interesante, vor crea cu certitudine cele mai frumoase amintiri pentru fiecare oaspete.

Postul meu de lucru e unul care presupune grijă pentru oaspeți de parcă ți-ar fi prieteni, să le oferi calitate și experiență peste așteptări. Să le ghicești dorințele până a și le construi ei în minte, iar după culise: să planifici, să organizezi, să motivezi și să controlezi toate lucrurile ca sa meargă strună.

A fost unul nou pentru mine, atunci când am venit în companie, dar m-a ademenit prin faptul că o e cultură veche, interesantă, împodobită cu legende și tradiții seculare. Cu reguli și tabieturi ce nu pot fi încălcate, un domeniu care la o anumită etapă devine o nouă religie. Cred că e unul dintre puținele domenii când arhaismele devin din nou neologisme și capătă noi conotații, dar fără a pierde din valoarea inițială.

Cele mai bune decizii, aș spune, sunt că nu mi-a fost frică niciodată de provocări, să încerc ceva nou sau să ies din zona de confort. De aceea, cred, reușesc să fac ceea ce-mi place.

Am visat să fiu profesor, de când mă țin minte. De mică adunam copiii din mahala și făceam lecții cu ei. Chiar și am fost profesor timp de 14 ani. Visam la un job în care să comunic mult cu oamenii, să-i cunosc, să-i ajut, să le pot oferi niște experiențe de care să-și tot aducă aminte… Când eram studentă deja, îmi închipuiam cum voi sta în fața elevilor și le voi explica lucruri interesante, ce-i vor lasă încă mult timp cu gândul la cele discutate la ore. Gândul că le voi putea fi de ajutor, să-i ghidez în viață cât pot, să-i ajut…asta îmi dădea aripi.

Să știu că lucrurile nu sunt mereu așa cum par a fi. Că de multe ori, dorințele și aspirațiile nu coincid cu firescul omenesc, iar ziua nu poate fi extinsă la mai mult de 24 de ore, oricât de mult ți-ai dori.

Probabil că această provocare este una de ordin universal: să reușești să faci un job care-ți place și căruia te dedici trup și suflet, iar în același timp să ramâi soție și mamă pentru cei de acasă. Cred că pentru fiecare femeie, cea mai mare provocare e să devii mamă, iar în plan profesional, să nu cedezi în fața greutăților, să lupți pentru ceea în ce crezi, până-n pânzele albe. Să reușesc în continuare să am încredere în oameni, să visez și să continui să cred în ceea ce fac – e provocarea zilnică pentru mine.

Să nu cedeze fără luptă! În momentul în care ai renunțat – ai pierdut cu siguranță. Încrederea în forțele proprii și dorința de a-ți realiza visul e cel mai puternic motivator, iar satisfacția că ceea ce faci este și apreciat – e recompensa emoțională pentru efort și nopți nedormite.

În cazul meu, riscul, evident, unul logic și argumentat, e în primul rând o provocare. Poate a fost cel în care am decis din pedagogie să trec treptat în business, acum 14 ani în urmă. A fost o testare a propriilor abilități, ulterior a oportunităților de a învața ceva nou. Nu-mi închipui viața fară să învăț zi de zi. Sunt un veșnic elev în școala vieții și nu obosesc să o fac. Și, până la urmă, vorba veche spune că cine nu riscă – nu bea spumant!

Aș minți dacă aș spune că e o armonie totală. Conform regulilor fizicii, dacă undeva e mai mult, neapărat undeva e mai puțin, dar important este echilibrul care trebuie găsit, în mod firesc, în oricare din activitățile noastre.

Familia și prietenii sunt cei care ”mă suporta” cu tot orarul meu aglomerat, mă înțeleg și mă susțin în tot ce fac.

Nu este nimic imposibil când iți dorești cu adevărat. În momentul în care faci totul trecând prin inimă și punând suflet în fiecare acțiune – succesul nu se va lăsa așteptat. Curajul, încrederea și perseveranța, cred că sunt trei elemente de bază când vrei sa reușești. Și nu contează în ce colț de lume ești. Calitățile umane sunt universal valabile. Undeva mai ușor, undeva mai greu – dar oriunde vor fi oameni receptivi, deschiși, care vor aprecia la justa valoare talentul și efortul pe care îl depui.