Acesta nu e un simplu interviu. Iar cea cu care am discutat, Ana Trancota, coach și trainer de dezvoltare personală, nu face nimic altceva decât să ne cheme la meditație, la căutare a sinelui în calitate de om, dar mai ales de părinte. Deși discuția a fost una lungă, interviul se citește pe îndelete, se savurează cuvânt cu cuvânt. Cel puțin pe mine m-a intrigat într-atât de mult încât promit să revin și cu o recenzie a cărții acestei minunate femei. 

Cine este Ana Trancota?

Ai pus o întrebare grea! Cine sunt eu? In viața de zi cu zi sunt mămică, soție și antreprenoare a business-ului meu ca și coach, trainer de dezvoltare personală și mindfulness. Acestea sunt doar rolurile pe care le îndeplinesc cu drag zilnic. Consider că sunt un suflet în corp omenesc și asimilez tot felul de experiențe pe acest pământ, unele mai bune, altele mai puțin, ca și restul.
M-am născut într-un orășel mic din vestul României, am studiat la facultatea din zonă, căsătorită cu trei copii – Teodora, de 11 ani și gemenii Rareș și Ruxandra de câte 6.

Mereu am iubit cărțile și am căutat ca și copil să descopăr cât mai multe lumi în foile romanelor, visam cu ochii deschiși, eram curioasă și puneam multe întrebări, ceea ce îi suprasolicita pe cei mari și îi agasa, uneori.

Dintre hobby-uri – să călătoresc, să cunosc noi lumi, să fac yoga pentru minte, trup și suflet, să practic aproape zilnic meditația, să-mi observ gândurile ca să întrerup lanțul suferințelor emoționale. Ah da, Muzica și dansul, râsul și trăirea bucuriei vieții mai fac parte din activitățile mele.

De cât timp faci parte din diasporă?

Acum aproape 10 ani m-am decis că doresc să-i ofer Teodorei o viață mai bună. E o dorință firească de părinte, care ajunge să ia drumul străinătății. Pe atunci românii nu aveau drept de muncă în Germania așa că a mai durat un pic până am reușit să plec. Aproape trei ani de zile am căutat un job. Am aplicat la diverse companii de aici, am primit nenumărate refuzuri, am renunțat de multe ori, am fost dezamăgită, frustrată… Apoi iar am aplicat și la un moment dat universul s-a aliniat și am primit un job in Germania. Am venit mai întâi singură. Fără familie, prieteni, rude și am început să lucrez cu gândul că voi reuși cât mai repede s-o aduc pe Teodora lângă mine cu soțul meu împreună.

De ce Germania și nu altă țară?

Am ales Germania pentru că știam limba. Provin dintr-o familie trilingvă, iar la noi în casă se vorbeau 3 limbi în paralel: româna, maghiara și germana. Limba germana am învățat-o inclusiv la școală, la facultate, am urmărit la televizor programe în limba germană. Eram îndrăgostită de această limbă.

De ce ai decis să te faci coach?

Acum aproape 12 ani m-am decis că doresc să am un copil. Mi-am dorit copilul acesta foarte tare, burtica începuse să crească, eram foarte mândra de ea. La un moment dat, la un control normal, mi s-a spus că acest copil s-ar putea să fie bolnav, că s-ar putea să se nască cu un handicap. Din clipa aceea mi s-a schimbat toată viața! Normal că-mi doream și eu un copil normal și sănătos ca toată lumea. Am început să am atacuri de panică, să fiu copleșită de tot felul de frici și gânduri foarte sumbre zi și noapte. Nu aveam curajul să povestesc nimănui despre ceea ce se petrecea în capul meu. Nu mă înțelegeam nici eu și nici cei din jur nu mă înțelegeau.Plângeam într-una, nu dormeam, coșmaruri și atacuri de panică m-au însoțit pe tot parcursul celor nouă luni. Nimeni nu putea să mă asigure că acest copil pe care-l purtam sub inimă este sănătos. Nimeni! În ziua în care am născut și mi-au pus-o pe Teodora în brațe, confirmând că este 100% sănătoasă, am izbucnit într-un plâns de bucurie și eliberare. O strângeam în brațe și îi admiram fățuca mică și roșie. Dar nici în primii ani de mămică n-am putut savura rolul acesta. Aceleași frici, atacuri de panică și gânduri sumbre mă apăsau. La un moment dat am decis să merg la psiholog să înțeleg ce se întâmplă cu mine? Am înțeles că toate aceste gânduri, comportamente, frici sunt copiate de la adulții cu care creștem, de la cei mari, din societate, școală, profesori și din experiențele mai puțin frumoase pe care le facem noi înșine. Dacă adulții cu care creștem sunt triști, traumatizați, depresivi, au tot felul de frici, mereu nervoși, abătuși, puși pe certuri, scandal, noi, copii le preluăm subconștient. Faptul că aproape toate fricile se moștenesc, am înțeles-o mai târziu.

În a doua sarcină cu gemenii, aceleași frici și gânduri apăsătoare, negre m-au însoțit, deși eu credeam că, după 5 ani distanță de la prima sarcină ar fi trebuit să dispară toate. Țin minte că într-o zi mergeam cu autobuzul la muncă și mi-am pierdut conștiința în bus. Au oprit autobuzul, au venit șoferul și oamenii la mine să vadă dacă sunt bine. Palidă și slăbită le-am spus, după ce mi-am revenit, că sunt doar gravidă. Dar în momentul acela mi-am dat seama că deși am înțeles de unde vin aceste ”programe” de frici și comportamente cum aș putea să-mi trăiesc viața mea, așa cum mi-o doresc? Să mă bucur de viață, de copiii mei, de timpul petrecut împreună? Și am început să caut soluții pe internet, în cărți, seminarii, până am descoperit NLP- programare neuro-lingvistică. De la NLP am învățat un set de instrumente prin care să-mi controlez mintea, să am o relație foarte bună cu mine însămi și cu cei din jur, să vindec rănile acelei fetițe care a crescut într-un mediu în care nu s-a simțit iubită, în care a trăit scene de violență și agresivitate care nu sunt bune pentru nici un copil. Mai târziu am descoperit mindfulenss, meditația, yoga, tethahealing și am lecuit multe, multe răni. Am vindecat și relația cu părinții mei pe care îi iubesc foarte mult, îi respect și le sunt recunoscătoare pentru că mi-au dat viață și m-au crescut. Toți părinții își iubesc foarte mult copii, poate nu știu să se exprime și să ne arate iubirea lor prin cuvinte și comportamente așa cum am vrea noi, dar iubirea lor pentru noi este acolo în sufletele lor. De aceea putem noi, copii-adulți să-i sunăm și să le spunem primii: ”Mamă, tată, vă iubesc și vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru mine!” Te provoc să-i contactezi și să le spui așa, o să se întâmple minuni în relația voastră. În cadrul acestor școlarizări am început să lucrez cu prietene, mămici care aveau conflicte cu copii, cu soțul, colegii, șeful și mi-am dat seama ce puternice sunt aceste instrumente, ce schimbare imensă au făcut în viața mea și în viața celor cu care am lucrat. Atunci m-am  decis să încep activitatea oficială ca și coach pentru că observ că între 4 pereți încă se mai petrec regulat gesturi de agresivitate, violență de orice fel: verbală, corporală, emoțională împotriva copiilor, femeilor și chiar a bărbaților. Doresc prin activitatea mea să ajut cât mai multe familii să aibă relații frumoase unii cu ceilalți, să se bucure de acest timp petrecut împreună, să se respecte unii pe ceilalți de la mic la mare și de la mare la mic. Timpul nostru pe planeta aceasta este prea scurt pentru a suferi întruna!

Așa o curiozitate – Coach te naști sau devii? 

Eu consider că fiecare suflet vine pe această planetă cu niște teme de casă de rezolvat pentru îmbunătățirea calității vieții noastre a tuturor pe această planetă. Unele persoane îmbogățesc viața celorlalți prin texte frumoase, prin melodiile pe care le cântă, prin dans, picturi, fotografii și multe alte activități de bucurare a sufletelor de pe pământ. În cazul meu, anume aceasta este misiunea mea! Mereu m-au fascinat gândurile, puterea gândurilor! Țin minte că mă uimea, ca și copil, de cei din jurul meu au conflicte a căror cauză era îngropată de ani de zile în trecutul lor și cu toate acestea nu mai se putea schimba nimic. De ce atâtea neînțelegeri, de cele mai multe ori, generații întregi care suferă din cauza unui gând, a unei neînțelegeri. Mai târziu am înțeles că sunt traume care se moștenesc din generație în generație. Doresc ca prin vindecarea trecuturilor noastre, să lăsăm copiilor noștri drumul liber spre fericire și împlinire, spre recunoștință pentru acești ani trăiți pe pământ. Încă mai este atâta neînțelegere, agresivitate și violență începând cu sânul familiei până la nivel global, politic în orice limbă. Rolul meu este să ajut oamenii să se vindece de trecut, să înțeleagă că trecutul, copilăria ne influențează toată viața comportamentul, decide cine ne este partenerul de viață, decizia de a ne căsători, numărul de copii, comportamentul față de ei etc. Mulți părinți consideră, așa cum am crezut și eu, că cei mici sunt proprietatea lor, că ei trebuie să îndeplinească dorințele și așteptările maturilor, să se îndrepte către anumite activități sau facultăți pentru că așa considerăm părinții. De fapt, copii sunt în familia noastră ca să creștem împreună, noi în rolul de părinți, ei corporal, mental, emoțional într-un spațiu în care ei să se simtă protejați și iubiți, respectați. Iar la un moment dat să-și ia zborul către visele și viețile lor. Este un drum scurt, doar câțiva ani, un drum pe care noi îi însoțim. De ce să nu fie acest drum presărat cu momente frumoase, amintiri care să ne umple sufletul cu recunoștință în loc de presiuni, scandaluri, agresivitate, vorbe urâte, injurii care rănesc atât de adânc. Prin toată munca mea ajut oamenii dornici să aleagă drumul iubirii, al respectului de sine, al creșterii mentale, spirituale, emoționale, al vindecării acelor părți din noi care încă, după atâția ani, suferă și îi rănesc pe cei din jur inconștient.

Ce frumos ai spus. Explică-ne te rog ce faci tu de fapt prin sesiunile de coaching?

De regulă, vine o persoană care simte că are un conflict cu copilul, părinții, colegii, șeful și căutam cauza adevărată a acestui conflict. Cei din jurul nostru, mai ales copii noștri, ne apasă pe rănile noastre. De exemplu, atunci când țipă la noi, zbiară, se aruncă pe jos, ne lovesc, trântesc ușile, sunt furioși și
agresivi. Am avut de exemplu o mămică vorbitoare de germană care avea un băiat ce era mereu nervos, țipa la ea și o dată a și lovit-o. A venit la mine în coaching, plângând, neînțelegând de ce se poartă el așa cu ea, pentru că ea face totul pentru el. Am invitat-o să închidă ochii și să-și aducă aminte cine a
mai tratat-o în asemenea fel, după o perioadă de timp, lacrimile îi curgeau pe obraji, zice cu vocea stinsă: „Tata! Venea mereu băut acasă și eu mă prefăceam că dorm de frică să nu mă bată. Oricum mă bătea mereu, deși nu făcusem nimic rău, o bătea și pe mama….îmi era frică pentru ea și vroiam s-o salvez! De multe ori mințeam că mă doare burta și îmi este rău ca să mă ducă la spital să scap de acasă… Acolo mă controlau și nu-mi găseau nimic, dar eu aveam cel puțin 3 zile de liniște” zicea ea.
Toate aceste amintiri și trăiri erau încă vii în mintea clientei mele. Băiatul ei a simțit și i-a oglindit această rană. Nici el nu știa de ce se comportă așa cu mama lui. Astfel de răni se pot vindeca, iar clienta mea a ales să facă acest lucru ca să se bucure de băiatul ei.

Alți clienți vin în coaching pentru că vor să creeze un business și simt că sunt blocați. Clienții nu vin, le este rușine și frică să ceară bani sau cer mai puțin de cât ar merita produsul sau serviciul lor. Acestea sunt tot „programe” din copilărie pe care le luăm cu noi, programe de sărăcie dacă am crescut în lipsuri, de lipsă a stimei de sine, de lipsă a încrederii în sine și în munca sa. Toate acestea influențează creșterea business-ul, sabotajul, evitarea asumării răspunderii. Toate acestea se pot schimba în sesiunile de coaching. Foarte multe teme se pot vindeca în coaching: conflicte de tot felul, lipsuri de tot felul, vindecarea relației cu părinții pentru a avea relații frumoase cu proprii copii, stima de sine, lipsa iubirii de sine prin ură împotriva corpului, obezitate, alimentația neadecvată, fumatul, alcoolul, drogurile etc. Toate acestea ne scurtează, din păcate, viața!

Există în cazul tău personal o limită/ un hotar dintre mamă și coach?

Nimeni nu are hotare între rolul de părinte și cel de angajat de ex., părerea mea. Dacă la lucru sunt nervoasă, agitată, așa sunt și acasă, poate mai accentuat acasă, pentru că este spațiul pe care îl cunosc și îmi este familiar. Și vice-versa, dacă acasă sunt blândă, iubitoare, înțelegătoare cu mine și cu cei dragi, așa sunt și în societate! Eu aplic toate instrumentele pe care le știu acolo unde sunt ca să-mi fie bine mie și celor din jur, fie că sunt ei copii mei sau oameni necunoscuți de pe stradă. Copiii mei au învățat și ei unele tactici pe care le aplică la grădiniță și școală. Ei știu că toate emoțiile sunt importante, chiar și furia și lacrimile și le dau voie să le simtă și să le prelucreze chiar dacă sunt neplăcute pentru moment.

Dă-ne câteva exemple – când și cum ai ajutat prin sesiunile tale să îmbunătățești relația dintre părinți și copii?

Mămicile au început să înțeleagă că ele trebuie să fie calme, echilibrate și atunci vor fi și copii la fel. Pentru că cei mici sunt, de regulă, agitați atunci când sunt și părinții. Poate ați observat acest lucru! Mămicile mele reflectează, își acordă timp conștient numai pentru ele, pauze conștiente fără vreo vină. Le dădeam câte o temă de reflectat și implementat pe săptămână și în sesiunea următoare veneau și povesteau cu lacrimi în ochii cum s-a îmbunătățit calitatea timpului cu copilul. Atunci când copilul țipă, în loc să țipe la el înapoi și să se simtă agasată, s-a pus lângă el și i-a oferit calmă copilului șansa să se liniștească, pentru că ea era liniștită, și l-a ascultat atent ce nevoi nesatisfăcute avea în momentul acela, apoi au ajuns la un compromis și s-au strâns în brațe. Copii nu fac scene să ne enerveze pe noi, părinții, ci datorită faptului că creierul emoțional este mai dezvoltat decât cel rațional. Creierul logic se dezvoltă mult mai târziu, către 20 de ani. De aceea reacționează copii emoțional instant! Ei vor să le fie recunoscute aceste emoții, să le fie validate, chiar dacă pentru noi este neplăcut. De ce este pentru noi neplăcut? Sunt emoțiile copilului și el are dreptul să le trăiască și să le simtă. Noi de ce ne simțim atacați, neliniștiți, agresați, poate furioși și neajutorați în astfel de momente? Toate aceste emoții sunt ale noastre, sunt relicve ale trecutului nostru. Normal că este decizia fiecăruia să le vindece sau nu!

Cartea? De unde s-a născut ideea de a scrie o carte? Și când s-a produs click-ul că acum mă așez la masă și o scriu. Cât timp ți-a luat să o scrii? E bazată pe experiențe proprii? De ce română și de ce germană?

„Copilul tău te vrea fericită. Vindecarea rănilor trecutului îți crează o relație minunată cu copilul tău” se numește cartea. Este o carte dedicată, în primul rând femeilor, mai ales mămicilor care doresc să se schimbe și să-și îmbunătățească relația cu copilul, care s-au săturat să sufere și să se certe cu el.
Mereu am vrut să scriu o carte, dar am găsit scuze ani la rând, că nu pot, nu știu, n-am timp șamd. Începusem să lucrez cu clienții, să mă bucur cu ei de rezultatele lor. Observam, în schimb, pe afară părinți la locul de joacă sau în magazine, neajutorați cu scenele copiilor, enervați, furioși, unii chiar îi trăgeau după ei țipând sau lovindu-i. Era durere și de o parte și de alta. Nevoi care nu erau în momentul acela satisfăcute, adultul vroia poate să facă cumpăraturi în liniște, iar copilul atenția adultului în momentul acela. Mi-am zis mereu că eu nu am despre ce să scriu o carte, cine mă ascultă pe mine?
Am fost chemată să asist ca și co-trainer 2 ani de zile la institutul de NLP unde terminasem eu școlile aici în Germania și atunci mi-am dat seama cât de multe asimilasem în acești ani. Veneau la mine cursanții și-mi puneau tot felul de întrebări la care eu le răspundeam așa cum lucrez și cu clienții mei. Feedback-ul lor m-a întărit de fiecare dată și mi-a dat curaj să împărtășesc cu lumea din cunoștințele mele. Când a venit pandemia și lockdown-ul mi-am zic că acum e momentul să scriu această carte. Mă așezam la masa de scris seara, noaptea când dormeau copii sau în weekend-uri când soțul ieșea cu
ei afară.

Prima carte am scris-o în limba germană: „Dein Kind braucht dich glücklich”. Este limba în care am învățat tot ce știu în acest domeniu, este limba în care am acumulat cele mai multe experiențe cu clienții mei. În vreo 9 luni am scris-o și publicat-o. 9 luni ca o sarcină. Cea în română a fost scrisă cam în 3-4 luni.
În ambele găsești povești din viața mea și a unor clienți cu care am lucrat.
Ea este împărțită în 4 capitole:
1. Trecutul: Frică și apăsare
2. Prezentul: Încredere și speranță
3. Viitorul: Iubire și conectare
4. Femei și mame de succes
Cartea în română am scris-o la cererea prietenilor și cunoștințelor. Doreau s-o citească, dar pentru că nu cunoșteau limba germană deci nu aveau cum. Cartea conține multe povești de viață, povești care ne-au marcat, poate, copilăria multora dintre noi. Ca și-n cazul meu și al celorlalți clienți este important de conștientizat că atunci când nervii ne sunt puși la încercare de copii noștri, reacționăm la fel cum au reacționat ai noștri și poate nu-ți mai dorești să suferi tu sau copilul, să vă îndepărtați unul de celălalt țipând și înjurând. Toate acestea rămân în aer, în suflete și ne îndepărtează, din păcate, de cei dragi, nu ne apropie. Eu mi-am dorit o relație mirifică cu copii mei și am conștientizat că DOAR eu pot schimba acest lucru, doar eu pot să fac pași către o viață împreună de poveste, ei nu pot, ei sunt copii, eu sunt acum adultul!
Cartea atrage atenția asupra faptului că trauma poate fi moștenită peste generații și poate fi un motiv datorită faptului căruia multe din comportamentele părinților noștri sau ale celor din jur să ne fi traumatizat și pe noi. Dacă nu dorești ca aceste traume să fie preluate de copii tăi este de datoria ta să începi să le vindeci! Dacă nu faci acest lucru, copii tăi le vor prelua inconștient din iubire necondiționată față de tine! Este strict decizia ta, normal! Și te înțeleg pentru că și eu am trecut prin
astfel de experiențe, dar la un moment dat am suferit atât de mult încât am decis sa acționez și să schimb! Nu doresc să ajungă copii mei să moștenească astfel de „comori”.

Cartea ne încurajează să ne reflectăm comportamentul, să începem să facem schimbări în pași mărunți, să devenim acele persoane de care ne place foarte mult, acele persoane cu care dorim să ne petrecem timpul, nu acele persoane de care fug cei din jur. În această carte descoperi exerciții pe care le aplic în sesiunile mele de coaching, exerciții puternice, care pot să-ți schimbe viața dacă chiar îți dorești! Este o carte la care să revii și să reflectezi, să-ți faci notițe și să începi să te recreezi. Îți garantez că dacă parcurgi această carte reflectat, conștient și faci toate exercițiile, n-o să mai fi aceeași persoană care a
cumpărat-o la început.

Cartea dorește să ajute și sprijine acele femei care își dau seama că doar de noi depinde să schimbăm calitatea vieții noastre în general și în special a calității vieții cu copii noștri. Această carte
dorește să ajute membrii familiilor să aibă relații sănătoase, frumoase între ei și să vindece rănile trecutului care ne influențează TOTUL astăzi. Depinde doar de tine să faci pasul conștient să ieși din spirala suferințelor.

Unde o pot găsi românii din diasporă?

Cartea în limba germană se poate achiziționa pe Amazon, iar cea în română poate fi trimisă cu un autograf chiar de mine personal oriunde în lume. Se comandă la mine în schimbul sumei de 11,99€+ transport.

3 motive pentru care fiecare părinte trebuie să o cumpere

1. Din iubire pentru tine ca să-ți aduci aminte de partea aceea frumoasă din copilăria ta, iar celelalte răni să le lecuiești să nu ți le mai atingă nimeni, mai ales cei dragi ție, cei pe care îi poți răni cel mai ușor și foarte adânc.
2. Din iubire pentru copilul tău, ca să-ți dai seama unde sau ce mai poți să mai îmbunătățești la tine ca să aveți acea relație frumoasă pe care v-o doriți de fapt și ca el să nu mai preia traumele din generațiile anterioare.
3. Viața trece așa de repede, învață alături de copilul tău să te bucuri de fiecare clipă, să admiri cerul fascinat ca un copil, să râzi cu poftă, să dansezi și să cânți cu familia ta pe cărarea drumului vostru comun. Această călătorie să fie ușoară, fascinantă, plină de miracole și magie împreună cu cei mai
dragi sufletului tău.

Ce nu te-am întrebat și ți-ai dori să ne spui?
Viața poate să fie așa de frumoasă atunci când alegem drumul iertării, al acceptării si al iubirii de sine. Nu lăsa să treacă timpul pe lângă tine, draga mea! Crează-ți viața pe care ți-o dorești de fapt, viața de care o să fi la sfârșitul călătoriei foarte mândră și o inspirație pentru copii tăi! Te îmbrățișez cu drag, draga mea, să ai o viață minunată!