Acest articol este despre #ainoștri în Belgia. Tineri, talentați, ambițioși, frumoși, inteligenți. Când îi descoperi, ești cumva mândru că faci parte din aceeași nație. Pe Olga o cunosc de mai bine de jumătate de an, mai exact din clipa când mi-a scris: „Salut Daniela! Bine ai venit la mine pe pagină. Sper că îți place ce creez aici. Ilustrez tradițiile noastre într-un mod mai cool. Dat fiind că ești un om mai văzut, vroiam să te rog să distribui careva din lucrări să afle mai multă lume despre tradițiile noastre. Alege o ilustrație care îți place mai mult și distribuie-o la tine pe stories, să mă susții!” De atunci, între noi a început un soi de prieteni virtuală. Azi vreau nu doar să distribui, ci să aduc aici povestea creației ei. Olga Chilat și pasiunea ei pentru folclor și ilustrații.

Olga cea de acasă, din Moldova, se numea Olea. Toată lumea mă numea așa și mă prezentam mereu Olea. La școală eram Olga, dar mai serioasă tot nu eram. Eram elevă eminentă, participam la toate activitățile extracuriculare posibile. Socializam mult. Aveam aspirații, dar nu știam foarte bine care anume, încă! Știam că trebuie să fie ceva mai mare, mai frumos, mai interesant undeva acolo. Nici prin cap nu-mi trecea că voi pleca să învăț peste hotare, cu atât mai puțin într-o țară francofonă. Uram franceza. Nu știam dacă sunt eu destulă și suficientă pentru ceva mai mare, mai frumos și mai interesant. Aveam un suflet bântuit de frici și complexe. Mă simțeam singură împotriva lumii. Mama a emigrat când am împlinit 12 ani, exact în pragul adolescenței. Mi-am trăit adolescența navigând printre hormoni, supărări și responsabilități. Responsabilitatea pentru sora mea cu 11 ani mai mică decât mine, pentru studii, pentru reputație, căci toti ochii erau pe mine și gurile abia așteptau ocazii să mă judece.

Îmi plăcea să analizez texte literare. Găseam sens unde sens nu era. Spiritul acesta analitic m-a ajutat foarte mult mai târziu în cariera mea. Îmi plăcea să analizez limba, etimologia cuvintelor. Aceasta se va transforma într-o pasiune specială pentru limbi străine. Când am plecat de acasă, la 19 ani, legam cât de cât patru limbi. Au trecut aproape zece ani. Am mai învățat încă patru.

Am plecat din Moldova cu ideea de a învăța un an la universitate peste hotare. Am plecat la Strasbourg, în Franța. Am intrat la facultatea de drept, cu specializarea administrare economică și socială, un modul între drept, economie și finanțe. Dar viața m-a purtat prin câteva țări. Nu prea multe, dar pentru diferite misiuni. Undeva am învățat, altundeva am lucrat, altundeva am rămas să trăiesc. M-am oprit momentan în Belgia, la Bruxel, fix în gura Secretariatului General al Comisiei Europene. Am venit pe jumătate de an, dar am rămas pentru încă alți patru.

Sunt economistă la Comisia Europeană. Lucrez într-un „task force”, un grup de susținere a Ucrainei. Aici asistăm Ucraina în implementarea unor reforme. Eu mă ocup de reforme economice și fiscale. În timpul meu liber desenez, alerg și scot cățelul afară (dar nu uit să îl aduc înapoi :D).

Despre pasiunea mea. Desenez de când mă țin minte. Am desenat pe pereți la bunica, pe hârtii, pe nisip, pe asfalt. La grădiniță, educatoarea ne-a propus să ilustram o poveste. Eu am desenat Ursul păcălit de Vulpe. Dar foarte concret: o vulpe așezată cu pește între labe, un urs cu coada înghețată în lac, un car cu moșneagul. Aveam vreo patru ani. Din păcate nu mai am acel desen, dar e un desen legendar. Educatoarea s-a uitat peste el și seara le-a zis părinților mei să-mi caute o școală de pictură. Nimeni nu mă lua așa mică la pictură, cel puțin pe vremea aceea nu erau așa școli pentru mine. Dar a găsit mama o profesoară de arte, o rusoaică care organiza un cerc de desen și pictură. O chema Olga Borisovna. Și Olga Borisovna a crescut artistul din mine suficient ca să nu las niciodată desenul. Era un hobby, dar m-a acompaniat în toate etapele vieții mele. Mi-a cultivat un gust estetic, care și el m-a ajutat în parcursul meu academic și profesional.

Citiți continuarea articolului pe blogul: https://portreteincuvinte.com/2021/06/22/de-mana-cu-olga-chilat-prin-obiceiuri-si-datini-stramosesti/

Cu drag, pentru revista online „O femeie din Paris”

Autor: Daniela Borodachi