Am cunoscut-o la Milano, la evenimentul de lansare a „Liniei Roșii Italia”. Modestă și retrasă la prima vedere, dar toate astea până la primul cuvânt, prima discuție cu ea. Întâmplarea a făcut ca să stăm alături, în momentul când coach-ul Larisa Cepoi ne-a provocat să ne așezăm alături de persoane necunoscute. Am luat loc și așa am cunoscut-o pe această femeie minunată. Îi spune Ecaterina Guțu și este o moldoveancă de-a noastră stabilită de aproape trei decenii în Italia. Cum i-a fost viața? Un scenariu de film. Cu bune și rele. Cu urcușuri și coborâșuri. Cu creșteri și descreșteri. A avut de toate – și violență domestică, și dezvoltare personală, iar mai nou, e în prag să-și deschidă propria afacere. Pe mine m-a impresionat. Sunt sigură că și pe voi. Vă provoc să-i citiți povestea. 

Eu despre mine

 

Mă numesc Ecaterina, născută în satul Pepeni, raionul Sângerei. Momentan multă lume mă cunoaște datorită pasiunii pentru patiserie. Ce pot spune e că tot ce ține de aluat, dar și culinărie, în general, vine din copilărie. În fiecare duminică mahalaua se aduna în ogradă la noi ca să guste din ceea ce experimentam eu. Mama mea a fost persoana care văzând că aveam această pasiune, făcea abonamente anuale la tot felul de reviste și cumpăra cărți cu rețete.

 

Din păcate însă, educația din acea perioada nu m-a ajutat să fac o alegere corectă după absolvirea școlii medii din sat. Câțiva ani la rând participasem la olimpiada raională și reprezentasem școala la istorie. Aveam o relație frumoasă cu profesoara mea Ecaterina Lopotenco, respectiv peste câțiva ani mă trezesc studentă a Facultății de Istorie a USM.

Italia, o alegere pur cazuală

 

În 1999 finisind facultatea nu mă regăsesc în viața pe care mi-o oferea țara natală, așa că petrec o perioadă la Moscova, după care în mai 2001 ajung în Italia. Alegerea Italiei a fost pur cazuală. Aici femeile se aranjau la muncă mai ușor. 

 

Încep să muncesc ca „badantă”… îngrijesc de o bătrână cu Alzheimer. Nu, nu este ușor, dar susținută de copiii bătrânei, învăț limba și încet-încet mă adaptez. 

 

Victimă a violenței

 

Ce a urmat? Întâlnesc persoana cu care voi avea o relație toxică de patru ani – cu violență fizică și psihică. Cu alte cuvinte, o degradare totală a existenței mele. Mă trezesc din acel „somn”, cum îl numesc eu, cu o frază de-a mamei mele, care aflase de faptul că eu eram victimă a violenței. Eu vorbeam de el și la un moment dat îi spun că el se mândrește cu mine, la care ea mă întreabă – „dar tu te mândrești cu el și de el?“  Acel moment mi-a dat puterea să merg la poliție să-l denunț de mai multe ori și încet încet să iau viața în mâinile mele.

Noua Ecaterina 

 

2008. Decesul mamei la numai 54 ani. 2009 decid să fac cursul OSS și să mă dedic persoanelor cu dizabilități, dar mă îmbolnăvesc. 2 intervenții chirurgicale în același an.

Urmează ani dificili. Un alt eșec a vieții personale. Îmi iau valiza cu câteva haine. Îmi găsesc un job fix (lucrez și dorm acolo). Am grijă de o bătrână care vorbește cinci limbi, a călătorit în lumea întreagă, e scriitoare și traducătoare. De la ea învăț multe. Fiind o familie ce făcea parte din familiile bune din Milano, pregătesc și servesc săptămânal oaspeți.  Toți rămân încântați de ceea ce pregătesc și mă încurajează să fac ceva cursuri.

Mă înscriu la CEF (Centrul European Formațional) la cursul de bucătar profesional cu aspecte și a patiseriei. Primesc în dar de la ei enciclopedia bucătăriei italiene și încet încet pun bazele inconștient al visului meu. 

 

Visul care prinde contur 

Între timp parcă viața prinde culoare și când încep să visez îmi întâlnesc viitorul meu soț, mă angajez ca patiseră la Opus Day (instituție a bisericii catolice). În mai 2023 decid să mă eliberez și merg stagional ca patiseră într-un hotel de lux la munte. Această experiență, încă odată, a fost dovada că produsele ce le fac plac și de aici și hotărârea de a face ceva la propriu.

 

Și atunci ne vine ideea… De ce spune că ne vine, deoarece este vorba de mine și sora mea Olga. Punem bazele proiectului Not Only Catering ( Oly și Cate). Respectiv, eu mă ocup de tot ceea ce ține de pregătirea bufetului dulce și sărat, iar ea fiind creativă – de amenajarea și crearea atmosferei la evenimente. Este o activitate în bucătăria proprie (regulamentată de legea italiană – IAD- Impresa Alimentara Domestica), supusă controlului și impozitelor. La moment suntem pe ultima sută de metri. De toate actele se ocupă asociația IAD Italia.

 

Cine pot fi clienții noștri? Conaționalii noștri fiindcă placinta va face parte din meniu. Îmi doresc o colaborare cu magazinele ce vând produsele noastre. Cu persoane private sau organizații ce au sărbători și vor necesita un serviciu de catering.

 

De asemenea, planific să organizez serate tematice. Deci oricine este interesat să ne susțină, ne poate găsi pe pagina de Instagram Ecaterina Gutu Not OnLy Catering și facebook cu același nume. Momentan lucrăm și la site-ul web… Dar încet încet le facem pe toate. 

Parte a comunității

 

Despre voi comunitatea „O Femeie” și Viorica Țîmbalari am aflat întâmplător de pe facebook Am avut o admirație deosebită pentru tot ce am cunoscut.  Mi-ați atras atenția și v-am urmărit cu drag mai mult de un an. De aceea, evenimentul de la Milano și Linia Roșie nu m-a lăsat indiferentă , fiindcă a făcut o mare parte și din viața mea. Sunt recunoscătoare pentru tot ce a fost duminică 28 Ianuarie la Milano.

 

Mulțumesc Valeriei Roznovan că nu a fost indiferentă și încearcă să mă susțină prin implicarea mea la evenimentul ei din 11 Februarie. Mulțumesc vouă pentru aceasta oportunitate de a mă povesti. Vă urez putere, proiecte mărețe și cu posibilități de implementare, susținere și cât mai multe femei să conștientizeze că numai împreună se pot face lucruri minunate. 

Toți cei care doriți să o contactați direct pe Ecaterina, îi puteți scrie direct pe instagram. Pentru că e de-a noastră, pentru că merită, pentru că chiar e un om minunat. Felicitări și succes Ecaterina