„Timp de patru ani familia lui Jean Pierre a avut grijă să nu duc lipsă de nimic. Pe lângă contractul plătit, banii de chirie, mâncare și drum să merg să o văd pe mama, aveam toate cărțile, dicționarele și restul lucrurilor necesare ca să reușesc în procesul de studii.” Nu-i așa că pare rupt dintr-un scenariu de poveste? Nu e. E istoria Iulianei … iar primul gând care mi-a trecut prin minte, în clipa când am cunoscut-o (virtual), a fost că fata asta a trăit o poveste, una incredibil de reală (un fel de Cinderella însă într-o variantă modernă).
Iuliana, recunosc, nu în fiecare zi cunosc istorii de viață ca ale tale. Recunosc, pe mine m-ai fascinat! Dar hai să o luăm de la început…
Hai. Mă numesc Iuliana și sunt originară din satul Carahasani (Ștefan Vodă). La Paris m-au adus visele copilăriei mele, iar drumul din Carahasani până în orașul iubit a fost unul lung și plin de evenimente și oameni extraordinari. De fire, sunt o persoană foarte sociabilă, vorbăreață cum spune mama mea. Probabil această calitate m-a ajutat să fac astăzi meseria de vis, să întâlnesc oameni cu care prieteniile au durat în timp.
Despre ce fel de evenimente și oameni extraordinari este vorba?
Povestea care te-a impresionat pe tine începe în Ștefan Vodă. Eram cu colegii de școală într-o cafenea unde chelnerița nu înțelegea niște clienți care vorbeau în limba franceză și ne-a rugat pe cineva din noi să o ajutăm.
– Iuliana mergi tu că ieșit mai vorbăreață!
Așa am făcut cunoștință cu Jean Pierre, care mi-a propus să duc o corespondență cu fiica sa pentru a învăța mai bine franceză. Am corespondat doi ani. Din Franța veneau ciocolate, parfumuri, cărți, iar din Moldova plecau nuci de casă, fluturași și floricele uscate din grădină. Când am absolvit clasa a XI-a, Jean Pierre a fost oaspete de onoare, după care dumnealui m-a întrebat:
– Iuliana care este visul tău?
Încă copilă fiind, taică-meu mă purta des pe umeri și îmi zicea să mă deprind cu înălțimea, căci urma să fiu stewardesa sa.
– Stewardesă! am spus eu. Însă mama a spus că voi merge la bucătărie! (din lipsă de bani pentru universitate).
⁃ Eu nu sunt Moș Crăciun și nici Dumnezeu însă cu familia mea dacă putem face ceva pentru tine o vom face, a spus Jean Pierre atunci.
Fantastic! Ce a urmat după…?
După am mers la Facultatea de limbi și literaturi străine a Universității de Stat din Republica Moldova. Timp de patru ani familia lui Jean Pierre a avut grijă să nu duc lipsă de nimic. Pe lângă contractul plătit, banii de chirie, mâncare și drum să merg să o văd pe mama, aveam toate cărțile, dicționarele și restul lucrurilor necesare pentru a reuși la studii.
În 2007 tot el a decis să îmi ofere o călătorie în Franța. Timp de două luni de zile am văzut tot ce se putea de văzut în această țară bogată în artă și istorie. Ultimul oraș pe care l-am vizitat a fost Parisul. De el m-am îndrăgostit la prima vedere. Am revenit în Moldova la studii, însă sufletul meu a rămas acolo. În momentul când mi-am văzut diploma, am decis să mă întorc și să devin o parte a acestui oraș și acest oraș – o parte din mine.
Ce-ai făcut pentru a cuceri Parisul?
Era 2009 în calendar și era destul de complicat să vii aici la studii, de aceea am aplicat la programul de schimb cultural Au Pair. În această aventură iarăși am întâlnit în calea mea oameni cu suflet mare, oameni frumoși și generoși. Familia Echenay, mi-au deschis mai mult decât ușa casei lor. Ei mi-au devenit a doua mea familie, am locuit în casa lor plină cu cărți și cultură trei ani cât am făcut studiile in Istoria Artelor la Universitatea din Sorbona. Până azi am o relație aparte cu ambele familii, fapt care mă face fericită.
Studentă fiind am lucrat în diverse muzee a Parisului, unde am făcut cunoștință cu meseria de Ghid conferențiar. Atunci gândurile mele de la avioane au plecat spre muzee, istorie și artă. Pentru a deveni ghid conferențiar acreditat de Ministerul Culturii în Franța am mai făcut o licență profesională, la fel, la o filială a Universității din Sorbona. Am absolvit studiile, am activat și în paralel am devenit mamă de Camelia.
Povestește-ne mai multe despre ce înseamnă să fii ghid conferențiar acreditat de Ministerul Culturii din Franța?
Ghidez de opt ani. Îmi iubesc la nebunie meseria. Dar până la asta m-am licențiat. Pe lângă licența în Filologie Franceză, Engleză (USM), am obținut și licența în „Histoire de l’Art et Archéologie , Université Paris1 Panthéon -Sorbonne”, precum și cea profesională de „Guide Conférencier, Université Paris Nanterre”. Având norocul să vorbesc patru limbi, contactez zilnic cu clienți din patru colțuri ale lumii. Și deoarece iubesc atât de mult contactul cu oamenii, schimbul de experiență și energie, vreau să-ți spun că meseria mea mă hrănește și spiritual nu doar financiar.
Fiecare vizită ghidată este o experiență nouă. Oamenii pe care îi întâlnesc sunt oameni frumoși la suflet, curioși de a învăța și de a cunoaște acest oraș și această țară. Sunt convinsă că fiecare din noi vine pe această lume cu o misiune. A mea a fost să comunic. Fac asta zilnic cu oameni diferiți și în diferite limbi. Le vorbesc despre istoria arta și cultura Franței.
Astăzi eu sunt foarte recunoscătoare vieții pentru tot și pentru toate toți acei oameni pe care i-a pus în drumul meu, pentru meseria pe care o am și pentru realizarea visurilor în care eu atât de mult am crezut. Activez de opt ani în calitate de ghid conferențiar, cu statutul de auto întreprenor, statut care îmi permite să fiu propriul meu patron să aleg zilele când vreau să lucrez și vizitele pe care să le prestez. Asta îmi permite să îmi programez zilele de muncă în așa fel încât să am timp pentru fetița mea pe parcursul săptămânii și să petrec un weekend din nou cu ea. Motivul? Când toată lumea pleacă în vacanță, eu trebuie să lucrez, or, vacanțele mele sunt mai mult în sezoanele reci. Avantajul este că activitatea mea îmi permite să călătoresc către destinații mai îndepărtate și pe perioade mai lungi.
Ce te motivează să treci peste greutăți?
Gândul că din ele mă voi ridica mai puternică. Mă motivează foarte mult inclusiv fetița mea. Iar drept model îmi este mama, care întotdeauna mi-a arătat că viața știe să te răsplătească, dacă nu dai mâinile în jos.
Ce țeluri ți-ai pus pentru 2021 pe plan profesional?
Să ghidez cât se poate de mult oamenii din diaspora Republicii Moldova și a României.
Răspunsurile Iulianei la întrebările lui Marcel Proust.
Zi-mi printr-un cuvint ce este pentru tine femeia?
Zeiță.
Calitatea pe care o admiri la oameni?
Omenia.
Care ar fi fost cea mai mare pierdere sau nerealizare?
Pierderea tatei. Însă în suflet va trăi cât voi trăi și eu.
Culoarea şi floarea preferată?
Roșie
Mai multe despre activitatea Iulianei găsiți pe link-urile de mai jos.
http://www.excellency-paris-guide.com
https://www.instagram.com/invites/contact/?i=7lt0rsukpzef&utm_content=r9fend
Iuliana îți mulțumim pentru deschidere și pentru motivație, pentru valoarea pe care ne-o aduci, nouă femeilor acestei comunități. Îți dorim succes, să-ți atingi scopurile pentru 2021 și nu numai…
Cu drag, pentru revista „O femeie din Paris”
Redactor text: Daniela Borodachi
