Tatiana Trifan: „Femeia este o Eroină”

Unele destine pur și simplu ne lasă fără cuvinte. Nu se pot încadra în câteva aliniate de articol, pentru că sunt demne de subiecte de Hollywood. Azi e una din acele situații și cu toate că vom încerca să păstrăm savoarea acestei istorii, vă asigurăm că multe detalii au rămas după cortină. Este despre o conațională de-a noastră, care vine să ne dea o lecție de curaj și ambiție.

Îi spune Tatiana Trifan și s-a născut în Sipoteni, Călărași. „Provin dintr-o familie numeroasă. Am fost opt copii, cu părinții zece… greu pe de o parte, vesel și frumos pe de alta. În Franța am venit nu pentru că mi-aș fi dorit, ci pentru că am găsit o soluție la problema de sănătate a soțului. Franța mi s-a părut atunci lumina de la capătul tunelului și îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu am dat greș.”

Absolventă a Academiei de Studii Economice, specializată în Drept, Tatiana spera să găsească un echilibru între adaptarea la noua viață și profesie. Inițial a crezut să se află aici pe puțin timp, până când soțul își va recăpăta vederea, dar ulterior a decis să își caute un post de muncă pentru a aduce un venit familiei, ea fiind la acel moment unica întreținătoare. „În naivitatea mea, mă vedeam deja angajată în baza studiilor obținute în țară. Dar, primul blocaj a fost necunoașterea limbii, or, franceza de acasă nu s-a prea potrivit cu cea de aici. Și nici diploma cu ștampila Republicii Moldova nu i-a prea entuziasmat pe angajatori. Așa că am strâns curajul în pumn și am lăsat un anunț precum că sunt în căutarea unui post de muncă. Chiar a doua zi am fost contactată de o familie minunată care avea nevoie de o bonă pentru cei doi copilași ai lor.”

Ceea ce a sporit admirația pentru această femeie a fost faptul că nu s-a „ramolit” în postul de dădacă, ci după doi ani, când și-a perfecționat nivelul de limbă franceză a făcut următorul pas – o școlarizare, or, cum se spune pe aici, o formațiune ca și Agent d’Escale. „Mi-a plăcut enorm, așa că după ce am terminat formațiunea am început direct să lucrez pentru Air France, cea mai mare Companie Aeriană, la cel mai mare Aeroport din Franța, Charles de Gaulle. Sunt și azi angajată la aeroport și lucrez pentru British Airways, o companie engleză. Lăsând modestia la o parte, sunt mândră de mine și îmi place teribil ceea ce fac. Totuși, visul meu de a deveni avocat îmi dă târcoale și azi și sper într-o zi să ajung să profesez aici în Franța.”
Dar până atunci, spune că se consideră o familie fericită având o prințesă pe nume Emma Maria, fiind în așteptarea mezinului.
„Când ai voință și răbdare le reușești pe toate. Să ai grijă de familie, dar în acelaș timp să fii mereu ordonată, machiată, parfumată, e ceva ce trebuie să poți.

Apropo, să nu credeți că e totul roz în viața noastră.

Nici familia noastră nu este scutită de greutăți, dar privind la tot ce am creat până acum, îmi dau seama că toate obstacolele sunt în mintea noastră. Motto-ul care m-a adus până la această treaptă a vieții este „nu există nu vreau”. Merg mereu cu capul sus și doar înainte. Ar fi multe de scris aici, dar rezumând, în pofida tuturor provocărilor azi suntem cetățeni francezi, cu casa noastră, cu o familie frumoasă și cu multe planuri de viitor.

Răspunsurile Tatianei la cele 3 întrebări ale lui Marcel Proust.
– Ce îi vei spune lui Dumnezeu, dacă îl vei vedea într-o zi?
Dacă m-aș întâlni cu Dumnezeu i-aș ruga să facă astfel ca nici un copil pe lumea aceasta să nu sufere și să nu știe ce-i boala.
– Care este pasărea ta preferată?
Pasărea mea preferată este păunul.
– Principalul tău defect?
Principalul meu defect că vorbesc câteodată prea mult și spun adevărul drept în față.

O FEMEIE DIN PARIS
Editor text: Daniela Borodachi