Pe Valeria Botica am cunoscut-o prima dată la începutul acestui an la Milano, la evenimentul organizat de Linia Roșie Italia. Eram o sală de plină cu femei, și la final, atunci când la tombolă s-a pus „la bătaie” (printre multe alte cadouri) un articol pe platforma „O Femeie” anume numele Valeriei a fost extras. Coincidență? Predestinare? Nu știu. Ce știu, în schimb, e că Valeria a refuzat să scriem despre ea anume atunci pentru că… soțul… plecase pe drumul cel fără de întoarcere cu ceva timp înainte, iar Valeria încă nu-i putea pronunța numele fără lacrimi. Dar mi-a promis că atunci când va fi momentul potrivit, ea îmi va da știre… Și iată acel moment a venit. Azi. Și articolul de azi e despre o Valeria Botica puternică, echilibrată emoțional, o Valeria care m-a surprins în cel mai plăcut mod de felul în care mi-a povestit despre afacerea pe care o lansase cu acum două săptămâni în domeniul floristic, la care visa de mic copil, dar pe care a avut puterea și curajul să o pună pe roți abia acum. E tare frumoasă povestea ei. E tare frumoasă femeie asta prin simplitatea și căldura cu care și-a povestit destinul.

Copilăria mea a fost una frumoasă. Am fost copii târzii la părinții noștri și am avut o viață plină în care nu mi-a lipsit nimic. Vin și dintr-un sat deosebit. M-am născut la Văleni, Cahul – localitatea care a câștigat anul trecut premiul pentru cea mai bună destinație turistică din lume și este cunoscut ca satul cu cele mai multe muzee, inclusiv Muzeul Pâinii.

După absolvirea școlii, am urmat studii în domeniul medical la Cahul. Apoi, am avut mai multe locuri de muncă ca și asistentă medicală la instituțiile de învățământ din localitate. Între timp m-am căsătorit și am plecat în Belarus cu soțul meu, dar am revenit la scurt timp pentru că era începutul anilor 90 – acea perioadă complicată pe care o ținem minte cu toții. Am lucrat cam un deceniu din nou ca și asistent medical la grădiniță și școală.

Decizia de a emigra în Italia a fost una luată rapid. Cumnata mea, sora soțului, era deja stabilită aici, așa că am venit și eu, gândindu-mă c-o fac pentru o perioadă de unu – doi ani. Am lăsat acasă soțul, fiica noastră de doar șapte ani și pe mama. Dar după un an, în loc să mă întorc eu, a venit soțul la mine. Am lucrat în Italia timp de doi ani, după care am plecat în Franța, ca mai apoi să revenim în Moldova, deoarece nu ne-am putut aduce copilul alături de noi. Nu am revenit în Italia decât abia în 2017, dar până atunci am lucrat o perioadă lungă în Federația Rusă.

Am avut ocazia să locuiesc și să lucrez atât în Europa, cât și în Federația Rusă. Și colo și dincolo a trebuit să trec prin niște etape de integrare, dar la Moscova aceasta s-a făcut cu mult mai ușor. Mentalitatea și cultura de acolo ne sunt foarte familiare. Un lucru e cert, odată cu ieșirea din țară, am simțit că am crescut. Am devenit mult mai flexibilă, mă adaptez ușor, sunt maleabilă și știu să rămân echilibrată. Am învățat să accept atât momentele când „am dat cu nasul în glod,” cât și reușitele, care m-au făcut să rămân în echilibru fără să ridic prea sus ego-ul.

În 2017 am revenit în Italia, unde am lucrat ca asistentă în familie și am făcut curățenie prin casele italienilor. Am acceptat orice ofertă de muncă care mi-a apărut în cale.

Decesul soțului a fost punctul de cotitură… Noi doi toată viața, am alergat după o viață mai bună, fără să ne oprim, fără să ne pese de noi, de anii care se duc și nu se mai întorc. Nu am știut ce înseamnă vacanțe scumpe, nu am mers la mare, la munte pentru că ne-am promis că vom merge la bătrânețe și vom vedea toate locurile în care nu am ajuns în tinerețe. Dar, precum am văzut Universul (ca să nu spun Dumnezeu, care pentru mine are o semnificație mai largă, decât ceea ce ni se spune de marii creștini de la Moscova sau Vatican) a avut altceva predestinat pentru noi. Acela a fost momentul când am decis că de acum încolo mă voi ocupa cu ceea ce-mi place până la sfârșitul vieții… cu florile.

De ce florile? Pentru că le-am avut alături oriunde n-am plecat. Dacă ai veni să vezi, am balconul numai floare. La un moment dat soțul a încercat să le numere pe cele de pe balcon. A ajuns la optzeci și ceva și a renunțat. Fac compoziții de la 12 ani, încă de pe vremea când aveam acces doar la trandafirii din curtea școlii și la lalele din grădină, la care mai adunam cătină de pe malul bălții și toate buruienile care-mi păreau frumoase (spice de grâu și diferite ierburi) de pe marginea drumului.

Am deschis magazinul Bianco Nero Coloratissimo în Torino, 10141 Via Martiniana 2B, pe data de 12 octombrie anul curent, dar nu înainte să lucrez împreună asupra unui plan de afaceri. Pentru că nu cunosc legislația, îmi doream să știu care ar fi impactul ,dar și riscurile. Mă temeam să nu îmi „bag capul în laț” dintr-o inconștiență pură. M-am gândit de multe ori la „dar dacă…?” Însă, punând totul în balanță, sunt în proporție de 80% sigură că mă descurc, chiar dacă la momentul actual sunt omul-orchestră, eu vând, eu fac curat, eu preiau comenzi și tot eu le fac. Nu am angajați, însă am ajutoare din suflet, vecinii mei. Spre exemplu, chiar acum, vecina mea de bloc mă ajută cu poze și video pentru promovare online.

Apropo de suport, atât perioada premărgătoare, cât și ziua deschiderii a fost o experiență frumoasă pe de o parte, dar și o mare provocare pe de alta. Am primit multă susținere din partea fiicei, a cumnatei și cumnatului din partea soțului, a rudelor apropiate, a surorii din Moldova, care e mereu cu gândul, sufletul și rugăciunea la mine, a prietenilor și vecinilor.

Cât privește ziua deschiderii… Nu am cuvinte să vă spun câtă lume m-a susținut și o face în continuare. Sunt o norocoasă că am atât de mulți oameni în jurul meu, iar asta a fost o surpriză frumoasă. Pe lângă cei apropiați, au venit foarte mulți dintre prietenii care nu l-au uitat pe soț, au venit rude și cunoscuți din partea mea, au venit și simpli oameni de prin zonă ca să mă salute, ca să mă încurajeze…

În magazinul meu găsiți plante și flori de toate felurile, cred că peste 60 la număr, printre care și plante rare și deosebite. Chiar în acest moment țin în mână o plantă numită Tacca chantrieri, cunoscută și sub denumirea de floarea liliacului, foarte particulară și greu de găsit, dar cu un aspect extrem de plăcut.

Aranjamentele le fac în funcție de dorința clientului, dar și de inspirația de moment. Evident, am făcut un curs de floristică și urmez regulile de bază în acest domeniu, care, ca în orice meserie, trebuie respectate, dar nu am un stil anume. Când vine vorba de combinații, italienii au obiceiul să vină și să îmi spună: „Vreau un buchet cu floarea asta, asta și asta.” Ei aleg, iar eu creez compoziția. Pe când românii, moldovenii, rușii, ucrainenii preferă aranjamentele gata făcute.

Am destulă concurență în zonă. La moment, mulți încă calcă pragul florăriei din curiozitate, dar sunt și dintre cei care vin cu cerințe clare – vor o plantă, o floare, o compoziție. Am și plante speciale, ce nu pot fi găsite în orice florărie. Promovarea o fac, ca toată lumea, pe rețelele de socializare, dar sunt și dintre cei care vin în baza recomandărilor. Pe lângă comenzi preluate direct din magazin ofer și livrări pentru diverse evenimente – nunți, cumetrii, zile de naștere etc.

Una dintre ideile din planul meu de afaceri a fost să atrag mame care fac lucrări hand made… Să le caut, să le identific și să le ofer spațiu în magazinul meu ca să-și vândă lucrurile lor. Dragi cititori, dacă cunoașteți astfel de femei, arătați-le acest articol și spuneți-le să mă contacteze la +393272446810 sau să vină direct la magazin.

Planuri de viitor! Peste 5 ani mă văd cu încă un magazin deschis, iar peste 10 ani cu o rețea de magazine. Dar până atunci, țin să mulțumesc tuturor celor care au crezut și cred în mine. Și sunt sigură că Dumnezeu mi-a auzit ruga și îmi este în continuare alături.”

Dragă Valeria, noi echipa O Femeie, te felicităm cu căldură pentru acest nou „copil” pe care suntem sigure că-l vei crește în dragoste și bucurie.

Dragile noastre, vă invităm să vă abonați la pagina de Instagram a Valeriei Botica @‌bianco_nero_coloratissimo. Pentru cele care sunteți în Italia, în Torino sau în împrejurimi, vizitați-o și încurajați-o cumpărând ceva din magazinul ei de pe strada Torino, 10141, Via Martiniana 2B. O puteți contacta telefonic la +393272446810 pentru orice întrebări sau comenzi.

Dacă ați devenit deja client ale Valeriei, nu ezitați să o recomandați și altora! În plus, dacă cunoașteți mame talentate care creează lucrări handmade, spuneți-le despre oportunitatea de a-și comercializa creațiile în magazinul Valeriei.

Dacă cunoașteți și alte femei care doresc să-și facă cunoscută povestea, sau sunteți voi acelea, vă rugăm să nu scrieți un mesaj. Vă mulțumim pentru susținere.