CINE?

Vera Nastasiu, specialistă în terapia vorbirii, antrenoare de dicție și discurs public, fondatoarea proiectului dictie.md, autoarea primului manual de dicție din Republica Moldova „Caiet logopedic”. Este licențiată în Științele Educației, a Facultatății de Filologie, specializarea Limba și Literatura Română (Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă”, Chișinău); magistră în domeniul Comunicării și Relațiilor Publice (SNSPA, București) și în Științe Politice (Academia de Administrare Publică din Chișinău de pe lângă Președintele țării). Din 2020 este doctorandă la Teoria Generală a Educației (Universitatea de Stat din Tiraspol, cu sediul la Chișinău), tema cercetării este: „Abordarea educodinamică a inteligibilității vorbirii elevilor”. 

DE CE ESTE O CAMPIOANĂ A SCHIMBĂRII?

Pentru instruirea timp de nouă ani a sute de beneficiari de toate vârstele în arta vorbirii, pentru pomovarea inițiativei ca dicția să fie predată în școli, pentru lansarea primului manual de dicție din Republica Moldova, destinat copiilor din grădinițe și primul an de școală.

POVESTEA PERSONALĂ

Se face aproape un deceniu de când prin sălile ei de curs reale sau virtuale trec sute de vorbitori, cu vârste diferite, ocupații diferite și diverse statute sociale, toți dornici de a deveni comunicatori. Anume așa, căci, spune Vera Nastasiu, este o mare diferență dintre un vorbitor și un comunicator:

„Toată lumea vorbește, comunică doar cel care știe ce face cu mâinile, cu picioarele,  cu fața lui, cu ideile lui și cel mai important lucru: un comunicator în fața publicului său se întreabă întotdeauna: «Ce trebuie să rețină oamenii după ce eu plec din fața lor?». Din momentul în care tu știi exact ce trebuie să rețină oamenii din fața ta, ești un comunicator. Pentru că vorbitorul doar vorbește și nu-l mai interesează ce face omul din față cu mesajul lui, dar comunicatorul este marcat de ideea că el trebuie să-și transmită gândul publicului și publicul trebuie să facă o acțiune, să producă ceva”.

Numele Vera Nastasiu este un nume sonor în Republica Moldova, asociat cu personalitatea ei de succes. În spatele acestui succes însă se află o muncă zilnică enormă, determinare și consecvență. Mai este vorba și despre curajul de a-ți urma visele. Visele din perioadele incipiente ale vieții, din copilărie, la care mulți dintre noi renunțăm în viața de adult, dar care, de fapt, pot fi un indicator cheie al drumului pe care ne este dat să-l urmăm întreaga viață.

„În general munca m-a adus unde sunt astăzi.”

„Pasiunea mea pentru oratorie își are originea încă în copilărie. Totul a început acolo, pe șesul unde eu am copilărit. Atunci când mergeam cu bobocii, dădeam tot felul de spectacole, făceam emisiuni de televiziune, intervievam toți copiii din mahala. Dar talentul fără muncă este egal cu zero. În general munca, m-a adus pe mine aici unde sunt astăzi”.  

Tot în copilărie s-a îndrăgostit de limba română și tot atunci a apărut și visul pe care urma să-l realizeze începând cu vârsta adolescenței – visul de a deveni jurnalistă:

„Fiind elevă cu o reușită impecabilă la limba și literatura română, am luat toate concursurile posibile și imposibile din această țară la această disciplină. Dar visul meu de a deveni jurnalistă a început cu TVR. În familia mea dintotdeauna s-a privit acest post de televiziune, iar idolii mei au fost mereu Monica Ghiurco și Cosmin Prelipceanu. Am crescut cu ei și mi-am imaginat toată viața mea că voi face jurnalism, aceasta a fost pasiunea mea, vocația mea, cred. Și datorită acestui vis, mi-am început cariera încă de la 14 ani, într-o televiziune locală, în calitate de jurnalistă”.

A făcut jurnalism timp de zece ani, activând la posturile de radio și TV Vocea Basarabiei, Radio Noroc și Noroc TV, în calitate de prezentatoare de știri, moderatoare de emisiuni și directoare a Departamentului de știri. Totuși, la un moment dat, viața a pus-o în fața celei mai complicate alegeri de până atunci, dar care urma să-i aducă și cea mai mare împlinire în timp.

„Jurnalismul și televiziunea au fost dintotdeauna marea mea pasiune, dar nu cred că pentru asta am venit pe lume. Eu cred că m-am născut pe lumea asta ca eu să fiu profesor. E adevărat că mi-am găsit acest drum la 28 de ani, atunci când am lăsta în spate lumina reflectoarelor, un pas destul de complicat pentru o fată care ajunge să îndrăgească televiziunea de la vârsta de 4-5 ani, să o abandoneze la 27 de ani și să decidă că nu mai apare la televizor, într-un context, dar se focusează pe altceva. Am avut multe coșmaruri, mi-am dorit de multe ori să renunț aici, mi-am dorit să revin în televiziune, m-am visat și mă visez în continuare că sunt acolo, dar e mult mai responsabil și mai important drumul pe care-l am aici”. 

„Intenția mea dintotdeauna și din acest moment este să militez pentru o limbă română de calitate, în care omul să se simtă stăpân la el acasă.”

Una dintre cele mai importante decizii ale vieții sale pe plan profesional a fost luată într-un context deloc ușor pe plan personal – decizia de a divorța.

„A fost o perioadă în care am decis să-mi construiesc viața mea independent de ceea ce avusesem un an și jumătate împreună cu acel partener. M-am gândit la modelul de familie pe care vreau să-l ofer copilului meu și întrebarea mea a fost: «Vreau eu ca fetița mea Gloria, când va crește mare, ceea ce vede în familie, să caute și în familia ei?». Și răspunsul meu a fost: «Nu». Eu nu-mi doresc ca fetița mea, când va crește mare, să fie frustrată de un model de familie greșit, pe care eu i-l arăt în acest moment. A fost simplu, am divorțat, mi-am luat viața în propriile mâini și am mers mai departe”

„Fetița mea nu a fost piedica mea, a fost motivația mea”

„Mie mi-a fost la îndemână să fac lucrurile, pentru că am avut-o pe mama mea, dar ambiția de a face lucrurile corect s-a materializat prin a arăta lumii ceva ce pentru mine nu doar conta, dar și valora foarte mult. Fetița mea nu a fost piedica mea, a fost motivația mea. De multe ori părinții pun greșit propozițiile în abordarea lor familială, gândindu-se că e mult prea greu, mult prea devreme, să mai aștept puțin. Nu, o floare se miroase atât timp cât este înflorită, după aceea nimeni nu mai are nevoie de asta”.

Fiica ei Gloria este nu doar motivația ei de a obține succese pe plan profesional, dar și o sursă de inspirație. Însăși proiectul dictie.md, spune Vera Nastasiu, a pornit în urma unui mic succes obținut acasă, cu fetița ei:

„La vârsta de trei ani, fetița mea Gloria a avut un defect de vorbire și am ajutat-o să corecteze acel defect de vorbire, respectiv, am fost inspirată de rezultatele pe care le-am obținut cu ea și m-am gândit că și altă lume ar avea nevoie de asta.

Planul meu însă era mult mai abițios. Toate cursurile mele de dicție și public speaking, la începutul carierei mele în partea de comunicare, au avut ca scop să intre în școală. Și când spun școală, mă refer la elevi, la oamenii care ajung să umple sălile de curs, plătindu-mi mie niște bani, când, de fapt, aceasta este o abilitate pe care nu o dezvoltă școala. 

Intenția mea, atunci când am dezvoltat proiectul dictie.md, a fost ca, în primul rând, această disciplină, așa cum am văzut-o eu în toți acești ani și o văd în continuare, să fie predată la clasă. Și toate produsele pe care eu le-am lansat, mă refer la cursurile în sală, training-urile în toate instituțiile de stat sau foarte multe private, aici sau peste hotare, au avut o prioritate zero: să confirme oamenilor această necesitate stringentă de a comunica clar, corect, cu o pronunție bună, cu un discurs structurat, echilibrat, autentic și ca aceste lucruri să ajungă să fie învățate chiar din școală, din grădinițe”. 

De curând, Vera Nastasiu a scos de sub tipar primul manual de dicție din Republica Moldova, destinat copiilor din grădiniță și primul an de școală.

„Urmează să editez manuale similare pentru elevii din clasele I-IV, după care, V-IX  și IX – XII. Scopul meu este să ajung, pentru că deja am susținerea anumitor persoane care reprezintă sistemul educațional din Republica Moldova, ca dicția să fie predată la clasă, fie ca o disciplină separată, fie integrată în cadrul disciplinei de limbă și literatură română. Intenția mea dintotdeauna și din acest moment este să militez pentru o limbă română de calitate, în care omul să se simtă stăpân la el acasă. 

Intenția mea nu este să-i transform pe toți profesorii de limba și literatura română în logopezi, ca ei să vină la clasă și să înceapă să coreteze defecte de vorbire. Eu îmi doresc ca toți profesorii de limba și literatura română să dezvolte competența dicțională legată de inteligibilitatea vorbirii”. 

TREI LUCRURI PENTRU A SCHIMBA REPUBLICA MOLDOVA SPRE BINE

1. 1. Schimbarea chirurgicală pe care trebuie să o producă autoritățile în sistemul educațional. Din punctul meu de vedere, acesta este pasul nr. 1 pe care trebuie să-l facă orice guvernare care ajunge la putere. Să se investească în profesori buni, să le mărească salariile acestora, ca ei să nu fie tentați să se gândească la altceva, decât la a face performanță. Avem nevoie și de școli primitoare, care să creeze confort copiilor, să se lucreze la curricula care se predă la școală și să fie întrebați și copiii ce vor ei să studieze. 
   2. Programe speciale pentru absolvenții facultăților, care i-ar motiva să rămână să lucreze acasă și să fie un echilibru între numărul de absolvenți ai unor facultăți și locurile reale pe care le poate oferi economia acestei țări și unde ei se pot regăsi.
   3. Sprijinul pentru copiii din familiile social-vulnerabile și îmbogățirea bibliotecilor din școală. Eu cred că fiecare dintre noi, în cercurile în care suntem, am putea să organizăm campanii care i-ar ajuta pe copiii din familiile social-vulnerabile să poată să meargă la școală. De asemenea, am putea organiza campanii de colectare de cărți pentru bibliotecile din sate unde nu sunt alte cărți decât manualele școlare și atât.

________________

Champions of Change este un proiect implementat de Laboratory of Initiatives for Development, cu sprijinul Friedrich Naumann Foundation Romania and Moldova. Opiniile exprimate aparțin vorbitorilor și nu reflectă neapărat poziția FNF și LID Moldova.