CINE?
Viorica Țîmbalari, juristă, antreprenoare, activistă civică, membră a Consiliului de Administrare Coaliția Națională „Viața fără violență în familie”. Fondatoarea Asociațiilor Obștești „Help” Moldova și „Help” Europe și a platformei Ofemeie.com; cofondatoarea Asociației de fotbal pentru copii „Bassarabia” (Franța). Masterandă, Studii Europene (Universitatea A. I. Cuza, Iași, România).

DE CE ESTE O CAMPIOANĂ A SCHIMBĂRII?
Pentru activismul civic în diverse domenii pe care-l manifestă de mai mulți ani: organizarea campaniilor sociale și de caritate pentru copii și vârstnici aflați în dificultate precum și familii social-vulnerabile; activități de consolidare a comunității cetățenilor moldoveni din diasporă; fondarea platformei Ofemeie.com, platformă care unește o comunitate de circa 13 mii de femei din diverse țări din Europa; fondarea serviciului Linia Roșie pentru victimele din diasporă a violenței în familie.

POVESTEA PERSONALĂ
Viorica Țîmbalari este un nume cunoscut în diasporă, în special în comunitatea moldovenilor din Franța, țară în care a emigrat pentru prima oară acum circa 15 ani, când abia atinsese majoratul. Au urmat câteva plecări și reveniri acasă, perioade marcate de dificultăți legate de adaptarea și integrarea în țara gazdă și dificultăți de readaptare în țara natală, perioade care, spune ea acum, au făcut-o mai puternică și care peste ani o motivează să-i ajute pe alți moldoveni care au ales calea emigrării.

„Atunci când am venit în Franța, la 18 ani, eu nu mă gândeam la activism civic. Eram departe de comunitatea de moldoveni, într-o perioadă eram destul de izolată și nu aveam elementar nici măcar telefon. A fost o perioadă dificilă pentru mine, dar cred că acei ani au avut o amprentă în conștiința mea, care mă motivează la ceea ce fac eu acum. Probabil memoria mea a păstrat sentimentul că e foarte dificil să vii într-o țară străină și să fii singur, să nu ai pe nimeni, să nu ai oamenii dragi în jur, nu neapărat familia ta, dar cel puțin oameni din comunitatea țării de unde vii. Probabil ceea prin ce am trecut eu atunci a fost ca un motoraș pentru ceea ce fac eu acum, când deja m-am integrat în Franța și vreau să fac ce- mi stă în puteri, ca să ușurez integrarea altor persoane aici, în diasporă. Am înțeles în timp cât de mult contează unitatea oamenilor de aceeași naționalitate într-o țară străină. Fiind în Franța, admir cât de unite sunt comunitățile africane, spre exemplu, sau chinezii. Lor le este mult mai ușor spre exemplu să se lanseze în afaceri, se susțin unii pe alții, fac diferite evenimente și astfel le este mult mai ușor să se integreze aici decât  comunităților care sunt dispersate. Noi, moldovenii, într-o oarecare măsură, încă suntem o comunitate dispersată, chiar dacă în ultima vreme sunt multe persoane care depun efort pentru a crea această unitate, totuși este încă mult de lucru”.

Primul imbold de a da o mână de ajutor comunității moldovenilor din diaspora franceză a fost la începutul pandemiei de COVID-19, atunci când frontierele s-au închis, iar mii de moldoveni care se aflau la muncă în Franța au rămas fără joburi și fără posibilitatea de a se întoarce acasă.
„Acum mulți din Moldova vorbesc despre mine că eu sunt femeia care a reușit să ridice avioanele de la pământ, în perioada când nimeni încă nu le ridica.”
„Activismul meu civic a început să se manifeste odată cu începerea pandemiei, când am fost cu toții izolați în case, iar zborurile spre Moldova au fost sistate. Îmi aduc aminte și acum, că stăteam liniștită acasă, nu aveam treabă cu nimic și practic nici nu cunoșteam oameni de aici, din diasporă, dar auzeam de la soțul meu că foarte mulți moldoveni se plâng că vor să meargă acasă, pentru că aici nu mai aveau de lucru, iar familiile lor erau în Moldova.

Atunci cineva a venit cu ideea să se organizeze o cursă avia charter spre Moldova, însă, din cele ce auzeam de la soțul meu, părea a fi un lucru greu de realizat. Comisia Națională Extraordinară de Sănătate Publică spunea că nu este posibil, nu se găsea companie aeriană care să-și asume acest risc, Ambasada nu voia să colaboreze. Eu auzeam doar frânturi de discuții, până la un moment dat să zic: «Haideți că încerc eu să organizez acest charter!». Și ne-a reușit. Am organizat două zboruri charter, unul pe 25 și altul pe 31 martie 2020. Acum mulți din Moldova vorbesc de mine că eu sunt femeia care a reușit să ridice avioanele de la pământ, în perioada când nimeni încă nu le ridica.

Când am pornit organizarea zborurilor charter am publicat online numărul meu de telefon, al ambasadei și al unui alt coleg. Ceea ce m-a uimit extrem de mult a fost că timp de trei zile am avut peste șase mii de apeluri telefonice, dintre care am reușit să răspund la circa două mii. Oamenii sunau întruna, chiar și noaptea. Au fost trei nopți în care nu am închis practic un ochi. Oamenii sunau și spuneau: «Vreau să mor acasă, lângă soția mea, lângă copiii mei, nu vreau să mor în Franța…».
După această experiență am înțeles că suntem o comunitate mare de moldoveni stabiliți în Franța și m-am gândit că am putea să facem ceva frumos împreună”. Așa au început campaniile de caritate pe care Viorica împreună cu alți moldoveni din Franța le organizează deja de trei ani în mod regulat de Crăciun, de Paști și de 1 septembrie. Sunt colectate bunuri și produse alimentare, care sunt ulterior donate copiilor din familii social vulnerabile sau vârstnicilor aflați în dificultate.

„De fiecare dată când facem campaniile mă străduiesc să merg acasă și să particip împreună cu voluntarii și cu echipa mea la distribuția produselor. Când văd acei copii sau bătrâni, sau familii întregi, când intru la ei în ogradă și comunic cu ei, când le dau aceste daruri, mă încarc cu energie și simt că tot ceea ce facem nu este în zadar. Nu-mi imaginez ce le-aș putea spune, dacă într-o bună zi aș renunța să mai fac asta”. Pe lângă campaniile de caritate pentru familiile social-vulnerabile, o altă inițiativă recentă a Vioricăi Țîmbalari este și crearea Liniei roșii pentru femeile din diasporă – victime ale violenței în familie.

„Statisticile din Moldova arată că șase din zece femei suferă de violență în familie. În diasporă este la fel…”
„Totul a pornit de la niște discuții pe care le-am avut la un moment dat cu câteva femei moldovence de aici, din Franța, care prestează servicii de frumusețe, de la care auzeam că multe femei din Moldova se plâng că sunt agresate de către soții lor.
Am decis atunci să fac un eveniment online, la care să abordez acest subiect. La eveniment au participat reprezentanți ai Coaliției „Viața fără violență în familie”, ai ambasadei, am invitat și fete care să vorbească despre acest fenomen. Multă lume a fost interesată de acest subiect, dar ulterior m-am gândit că acest lucru nu este suficient, de aceea am decis să creăm acest serviciu, Linia roșie, la care femeile pot să apeleze și să semnaleze cazurile de abuz. Am cumpărat un număr de telefon, l-am publicat online și am început să primim apeluri.

Acum echipa noastră este formată din șase și fiecare dintre noi răspunde câte o lună la acest telefon. Noi suntem ca o punte între victimă și autoritățile din Franța, pentru că multe dintre ele nu cunosc limba franceză, nu știu unde să se adreseze, iar noi le oferim suport. Statisticile din Moldova arată că șase din zece femei suferă de violență în familie. Să știți în diasporă este la fel. Nu se schimbă nimic, dacă ești acasă sau în Franța, în Italia. Și așa cum acasă femeile nu semnalează despre aceste cazuri, nici aici, peste hotare nu o fac. Femeile se lasă greu convinse să apeleze la un ajutor. Eu chiar cred că problema violenței domestice e mai acută aici, în diasporă. Pentru că dacă o femei din Moldova va dori într-o zi să rupă acest cerc vicios, ar avea opțiuni să meargă la mama, sora sau la o altă rudă, dar aici tu nu ai unde să te duci, ești doar tu cu soțul tău. Sunt femei care au permisiunea de la soț să folosească doar o dată pe zi telefonul și atunci sub supraveghere. Altora le sunt luate actele, sunt cu pașapoarte biometrice, cu perioada de ședere depășită.

Ceea ce am reușit noi a fost să sensibilizăm opinia publică din Moldova și organizațiile de stat să se uite un pic și la noi, la femeile plecate, pentru că ei s-au axat foarte mult pe femeile din Moldova, dar cele plecate ale cui sunt? În Franța ele nu cunosc limba și nu pot ajunge la autoritățile franceze, iar în Moldova ele figurează ca și plecate. Și ale cui sunt aceste femei care au nevoie de ajutor?..”.
Planul Vioricăi Țîmbalari și a echipei cu care activează la Linia roșie este să extindă acest serviciu și în alte țări din Europa unde există comunități mari de cetățeni moldoveni, dar pentru a asigura o continuitate a acestui serviciu sunt necesare resurse financiare.

O femeie din Paris

Unul dintre cele mai dragi și ambițioase proiecte ale Vioricăi Țîmbalari este platforma Ofemeie.com – platformă care unește o comunitate de circa 13 mii de femei din diasporă și pe care fondatoarea acesteia vrea să o transforme într-o sursă de conținut de dezvoltare personală atât pentru femeile din Republica Moldova, cât și pentru cele plecate peste hotare,

„Într-o noapte stăteam pe Facebook și vedeam foarte multe postări din grupuri precum: Moldoveni în Franța, Moldoveni în Italia, cu diverse postări: «Caut chirie», «Vând țigări», «Fac unghii» etc. și m-am gândit: «Oare nu este un grup din care să te informezi despre alte subiecte, căci procesul de integrare nu constă doar în cine să-ți vopsească părul sau cine să te tundă, este vorba despre studierea limbii, cunoașterea legilor, dreptul la călătorie, cum să-ți perfectezi actele». Am înțeles că nu este și m-am gândit să fac eu o pagină de acest fel. Am denumit-o «O femei din Paris». Am anunțat câteva femei din comunitate și le-am îndemnat să publice, dacă au anunțuri. Cu timpul, această pagină a devenit neîncăpătoare și am crescut-o într-un site. Acum suntem în proces de extindere a rețelei de femei de contribuitoare în cele mai mari orașe din Europa și în diverse raioane din Moldova. Avem deja și o strategie de dezvoltare a acestei platforme. Ne propunem ca aceasta să se focuseze în perioada următoare pe instruiri, seminare, formări pe partea de antreprenoriat, dezvoltare personală etc. Ne dorim ca această platformă să fie un suport pentru femeile obișnuite din Republica Moldova sau cele din diasporă, care se află în prima fază a emigrării și au nevoie de suport, de informații sau poate chiar de ajutor în anumite circumstanțe”.

TREI LUCRURI PENTRU A SCHIMBA REPUBLICA MOLDOVA SPRE BINE
1. Sistemul educațional. L-aș reforma radical, pentru ca elevii, copiii noștri, să se formeze altfel, mai democratic, mai liber, să fie mai individuali, nu crescuți toți la fel și toți după un standard.
2. Solidaritatea. Aș face așa ca oamenii să fie mult mai solidari unii cu alții, căci lipsa solidarității ne distruge. Noi ne construim aici un castel, iar alături cineva moare de foame, iar pe noi asta nu ne privește.
3. Gândirea critică. Aș vrea ca mai mulți dintre oameni să o aibă. Sper că dacă aceste trei lucruri se vor schimba poate vom trăi mai fericiți. Pentru că, probabil, ca să trăim mai bine din punct de vedere economic, nu depinde neapărat de noi, dar ca să fim
mai fericiți, ține de fiecare dintre noi.

VIDEO DE MULTUMIRE DIN PARTEA Timbalari Viorica