Este în diasporă de aproape două decenii, dar încă lucrează la unul din cele mai mari visuri și anume un concert solo, cu oameni și muzicieni de suflet. De calitate, cum spune chiar ea. Suntem sigure că anul 2023 îi va aduce protagonistei noastre, Cristina Clichici îndeplinirea lui, datorită experienței, ambiției și dăruirii cu care vorbește despre această pasiune. Cine este noua membră a comunității fantastice „O femeie din Paris” și care este inspirația cu care vine în sânul nostru, aflăm din interviul ce urmează.
– Salutare Cristina, ne bucurăm că ești membrul comunității noastre. Povestește-ne istoria integrării tale – cum te-a primit comunitatea?
– Sunt în Franța din 2004. Am venit prin intermediul unui program de master foarte bine coordonat, dar cu toate astea n-am fost scutită de dificultăți. Ele au fost mai mult la nivel de integrare socială (limbă, diferență de cultură, lipsă de prieteni). Vin din cel mai luminos oraș – Chișinău, unde cunoșteam multă lume interesantă și multă lume mă cunoștea pe mine. Aveam o viață socială foarte activă, locuri și amintiri de suflet… un un ritm de viață și o agendă foarte încărcată între muzică, activitate ca profesor de limba germană la universitate și multe altele. Am ajuns la Metz, în estul Franței, într-un oraș ploios unde nu cunoșteam pe nimeni și unde am pornit, cumva, totul de la zero. Ce ține de comunitate, n-am cunoscut-o imediat, ci pe parcurs…
– Cum îți alini dorul de casă și de pământul natal?
– Cânt. Ascult muzică românească, clasică, urmăresc evoluția culturală a artiștilor noștri. Merg la operă. Ador opera. Mă consider un om care aparține două lumi. Sunt ca o plantă dezrădăcinată dintr-un sol și înrădăcinată în altul. Nimic nu poate umple această nostalgie și dor de-ai tăi, de pământul unde te-ai născut. Însă, nu aș putea să trăiesc nici fără Moldova, nici fără Franța, țara mea de suflet și a doua – adopție. Acum deja visez în franceză…
– Ce frumoasă e paralele dintre Moldova și Franța. Care-ți sunt provocările cele mai mari la ora actuală?
– Viața e plină de provocări, dar mă consider o persoană norocoasă. Am reușit, zic eu, să-mi fac locul meu aici în Franța – o familie, o carieră, o viață socială, să creez viața pe care mi-o doresc, să-mi trăiesc pasiunea pentru muzică. Mereu am „îndrăznit” să rămân cea care sunt cu adevărat, plină de energie, de idei, generoasă, încăpățânată, pe alocuri nerăbdătoare. Viața ne pune mereu la încercare, dar aceste experiențe ne fac doar să creștem și evoluăm.
– Ai timp pentru tine?
– Am lucrat în acest sens, de a găsi timpul pentru mine și activitățile mele artistice. În plus, petrec timp de calitate și cu fiica mea care cântă și se produce în unele mici spectacole alături de mine. Creăm amintiri frumoase.
– Care este cea mai mare realizare a ta?
– Cea mai mare realizare urmează să se împlinească, sper. Visez la un concert solo, cu oameni și muzicieni de suflet, și de calitate. Aș vrea ca într-o zi să cânt cu o orchestră. Acest vis înseamnă foarte multă muncă, dar merg spre realizarea lui.
– Care este cel mai mare minus sau defect al diasporei sau a comunității din care faci parte?
– Probabil lipsa de timp, de comunicare fiind în goana după rutină și necesitățile cotidiene. Lipsa de organizare de evenimente de suflet care să ne adune și mai mult. Aici în Estul Franței, lângă Luxembourg, mie îmi lipsește această comunitate. Cunosc puține persoane cu care aș putea să mă întâlnesc, să schimb un gând, o experiență.
– Te implici în activitățile diasporei și ale societățile civile? Dacă da, cum anume?
– Am participat la niște concerte de anul nou a unei asociații care promovează cultura din țările de est. Aici ne întâlnim și în acest fel – simți energia de acasă. Am mai participat și la niște proiecte de caritate, unde am ajutat copiii din Moldova, aflați în dificultate.
– Cum ai aflat despre noi și care ar fi aportul tău pentru comunitatea „O femeie din Paris”?
– Pe rețelele de socializare, într-un reportaj. Comunitatea noastră are multe valori, talente necunoscute, forță și energie. Ea m-a inspirat și am zis că trebuie și eu să aduc un aport. Unul din ele ar fi să cânt pentru oamenii mei de acasă.
– În ce condiții ai reveni definitiv acasă?
– Familia mea este aici și nu aș putea să plec, dar visez că într-o zi să merg acasă, să stau acolo mai mult. Mi-ar plăcea mult un astfel de „lux”, întru-cât fiica mea este școlarizată aici și n-aș putea să plec acum.
– Dacă ai reveni, ce ți-ai dori să implementezi acasă din ceea ce ai văzut/experimentat/trăit în diasporă?
– Probabil experiența mea în domeniu comercial, industrie, felul de a gândi al oamenilor din Europa de vest.
– Cum te numești, de unde vii, care este profesia ta, cu ce te ocupi aici? De ce artă, de ce muzică clasică?
– Mă numesc Cristina Clichici, originară din Chișinău, sunt inginer comercial în domeniu energetic în una din cele mai mari companii în această sferă. Sunt în Franța din 2004, în orașul Metz, lângă Luxembourg. Spun cu mândrie că sunt absolventa liceului „Gheorge Asachi” din Chișinău, apoi a Universității de Stat, Facultatea de Limbi Străine, calificarea limba germană și franceză.
În Franța am urmat un master în Relații Internaționale&Marketing și activez de mai bine de 15 ani în domeniu comercial. Nu-mi imaginez viața fără muzică. De mică am cântat. La șase ani eram deja solista unui cor de copii. Apoi am mers la școala de muzică N°5 din Capitală, unde am studiat vioara. Mare violonistă din mine n-a ieșit pentru că vioara necesita munca asiduă, însă mi-a ieșit mai bine să cânt cu vocea. Am activat în corul de copii al Teatrului de Operă și Balet mai bine de 5 ani, în ansamblu vocal – instrumental al școlii de muzică. Am fost vioristă și solistă în taraful școlii numit „Stejărel”, unde mi-am petrecut cele mai frumoase clipe din copilăria mea cu profesorii Nichita Comendant, Elena Negura, Ion Malcoci și colegii mei de pe atunci care în mare parte sunt prezenți pe scenele muzicii din Chișinău, România și alte țări. În Chișinău am urmat și lecții de canto academic cu Ludmila Alioșina și Maia Severin, după care am plecat în Franța. Aici, am facut o mare pauză muzicală. Eram focusată pe studii, job și prioritățile de rutină. A fost o perioada mai grea când am lăsat muzica la o parte. Abia în 2013 când s-a născut fiica noastră Alexandra, am mers la Conservatoriu și am reînceput să studiez canto. Acum de mai bine de 8 ani studiez muzică pop, music-hall și mai recent canto liric/ academic. Mi-ar plăcea să pot cânta și muzică populară pentru că simt că vreau să cânt și ceva ce vine din rădăcini sau din „tripes” (măruntaie, suflet), cum zic francezii. Muzică populară, poate nu necesită o tehnică de la Scala de Milano, însă este foarte greu de interpretat.
Blitz interviu:
1. Sărbătoarea care adună toți membrii familiei la o masă și îți amintește de Moldova este…de fapt sunt două – Anul Nou, Paștele.
2. Ce gătești cel mai frecvent din bucătăria noastră tradițională? Colțunași!
3. Care este cartea de pe noptieră? Din păcate stau rău cu lectura. Îmi place să mă inspir din viață și să-mi urmez instinctul.
– Dragă Cristina, îți dorim succes în orice domeniul al vieții tale! Și îți mulțumim pentru aportul pe care ni-l aduci!
Dragă Femeie, dacă dorești ca și povestea ta să ajungă pe pagina noastră
⚜️Ne găsești pe Instagram https://instagram.com/o_femeie_com?utm_medium=copy_link
Facebook https://www.facebook.com/ofemeiedinparis
⚜️Pe site-ul : www.Ofemeie.com
⚜️Ne poți susține și cu o: donație aici https://www.gofundme.com/f/sustine-echipa-platforma-ofemeiecom?utm_campaign=p_cp+share-sheet&utm_medium=copy_link_all&utm_source=customer
