„Emigrarea în Spania a fost treaba Universului! În toamna anului 2018, împreună cu prietenii noștri, am fost în vacanță în Spania, eu fiind însărcinată cu Matei. Mi-a plăcut atât de mult Spania, cu oamenii ei super relaxați, limba pe care o vorbesc, mâncarea, natura, oceanul… efectiv m-a fascinat. Am născut în Moldova, iar într-o vizită la pediatru mi-au cerut să semnez acordul de vaccinare a copilului; fără să mă gândesc am zis: refuz, pentru că ne mutăm în Spania și acolo le vom pune, deși nici prin gând nu îmi trecuse asta, era un motiv să amân vaccinul.

Cred că fraza aceasta a fost atât de ferm spusă că Universul a hotărât să îmi schimbe planurile. Mai întâi a venit soțul meu, iar eu și copiii după un an de la stabilirea lui aici. Emoțional mă simțeam bine din prima clipă aici, dar oricum când începi ceva de la zero, desigur că nu este ușor. A fost greu cu necunoașterea limbii și mereu trebuia să meargă cineva cu mine peste tot. Am avut norocul să am lângă mine și să cunosc multe persoane care mereu m-au ajutat și încurajat. Îmi făceam mai multe griji pentru adaptarea copiilor, dar mi-am dat seama că ei se adaptează ușor și că noi suntem cei care trebuie să ne adaptăm. Deși mi se părea că niciodată nu voi înțelege limba, încet-încet am început să o învăț împreună cu fiica mea de clasa întâi, făcând temele, mai ales în carantină. Dacă aș da timpul înapoi, tot SPANIA aș alege, atât de mult am îndrăgit această țară.”

„Arta face parte din codul meu ADN, o am în sânge. Am avut norocul să cresc în această atmosferă, tatăl meu fiind pictor și având mulți prieteni care făceau parte din această lume. Deși îmi făceam mereu planuri să fiu jurnalistă, să merg la Arte a fost o chemare a sufletului. Efectiv, într-o zi am simțit că gata, încolo merg. Deși recunosc că nu a fost cea mai simplă alegere pe care am făcut-o, fiindcă am avut și regrete ciocnindu-mă cu un fenomen care se numește „tu nu ești nimeni și nu poți nimic”, care pur și simplu m-a descurajat. Am trebuit mult timp ca să îmi dau seama că nu e așa. Pur și simplu am renunțat la artă.

De când mă țin minte desenam, participam la concursuri, am frecventat Școala de Arte din orașul natal, tata vara ne organiza școală de pictură acasă pentru mine, fratele meu și verișoara mea. Fiind însărcinată cu Emilia, eram mereu cu creionul în mână, nu puteam adormi până a desena ceva și așa a apărut o serie de ilustrații cu pisici. Încet-încet, desena Emilia, desena și mama și de atunci nu mă mai puteam opri, desenam mereu sau urmăream site-uri cu ilustrații, picturi. Iar stabilirea în Spania mi-a dat un imbold și am început să pictez foarte mult. Emilia cred că a moștenit talentul, pentru că mereu desenează, pictează sau meșterește ceva. Nu pot zice că îmi place să pictez ceva anume, e mai mult vorba de ceea ce vine din interior, pentru că în capul meu mereu se învârt idei, gânduri și când puzzle-ul e format, îl pun pe foaie. Mă ghidează și dorințele clienților mei.”

„E frumos și interesant, pentru că toți avem aceleași gusturi, împărtășim idei comune, iar cel mai important este că ne susținem reciproc, dar suntem și critici unul pentru altul. Dacă nu mă laudă tata sau Vasile, înseamnă că nu a ieșit așa cum ar fi trebuit. Dar de cele mai multe ori le place tot ce fac. Tatăl meu este un pictor impresionist, persoana care iubește să lucreze ziua, să îi bată lumina din unghiul potrivit, iar Eu și Vasile suntem oamenii nopții. Chiar studenți fiind, nu mergeam ca alți tineri la distracții, ci rămâneam acasă și pictam, puteam să nu dormim nopți întregi, iar a două zi să mergem la facultate inspirați. Nu pot să spun care anume sunt curenții creativi, mai degrabă ne lăsăm duși de cei care vin… ei vin odată cu inspirația și starea noastră emoțională.”

„Totul a pornit aici în Spania, când cineva m-a rugat să-i pictez o haină, deși nici nu aveam vopseaua potrivită. Nu cunoșteam nicio regulă pentru pictura pe haină. Am acceptat provocarea și spre mirarea mea a ieșit destul de bine. Iar când au început să apară comenzi, a venit peste mine un val de forță, inspirație și m-a ajutat să cred în mine. Acum sunt la etapa când experimentez, imi pun provocări, îmi depășesc limitele și încerc să mă cunosc și să mă redescopăr. Arta pentru mine e o stare, e un stil de viață, o modalitate prin care privesc lumea și încerc să o înțeleg.”

„A fost o surpriză și totodată o salvare pentru mine, că să nu cad pradă depresiei, iar pentru familie – ocazia de a câștiga un ban, neavând posibilitatea de a munci. A venit cineva și l-a întrebat pe Vasile dacă ar vrea să coase niște măști textile – la mare căutare în acel moment. Era greu de găsit măști în acele momente. Mie mi s-a cerut să pictez una, totul părea amuzant, dar am acceptat provocarea. A fost ceva nou și cred că fiecare om care a văzut această mască își dorea să aibă un accesoriu original. Așa am ajuns să pictez măști pentru familie, prieteni, medici, pentru colegii Emiliei, pentru restaurante, am pictat și pentru compania Dromedario. A fost lucru in echipă: Vasile cosea, iar eu pictam, fiecare client îmi trimitea imagini, fotografii sau doar îmi zicea cam ce dorește. Și așa au mers lucrurile foarte bine o perioadă chiar lungă de timp, până lumea deja nu mai suporta măștile și le era indiferent ce mască poartă.”

„Este un proces complex de cele mai multe ori, din păcate sau din fericire. E vorba de preferințele fiecăruia. Dacă ar fi să pictez ceea ce am în mintea mea, nu știu dacă mulți ar fi curajoși să poarte. Dar sunt momente în care fac asocierea cu o persoană anume, cu stilul lui de a se îmbrăca, profesia lui, modul de a gândi, de a se manifesta, de sentimentele pe care mi le trezește.”

„Regula de bază și cea mai importantă este spălatul. Atunci când un articol se pictează, el trece prin diferite etape, de la aplicarea culorii și uscarea ei pe straturi, până la etapa finală de fixare a vopselei. Iar fixarea se face prin călcare la temperatură înaltă. Riscul major este spălarea la temperaturi înalte, este posibil ca temperaturile ridicate să scoată vopseaua din țesătură. De aceea se recomandă spălarea manuală sau în mașină de spălat la 30-40 de grade, iar nivelul de scurgere să nu fie maxim. După uscare urmează călcatul, se acoperă pictura cu o stofă și se calcă. În rest, puteți dansa în ploaie, să vă tăvăliți pe jos, totul va rămâne intact și o veți purta până se va rupe sau vă veți sătura de ea.”

„Visul meu cel mai mare este să îmi dezvolt o afacere din asta și să îmi deschid un local unde să-mi expun lucrările. Pe lângă pictură pe haine, mai fac și multe alte chestii creative. Deseori ne-am gândit să pictăm detalii de pe hainele cusute de Vasile. Însă până în acest moment nu am găsit formula corectă. Planuri și idei sunt multe, trimitem gândurile spre Univers.”

„Susținerea este cheia succesului artiștilor – niște ființe tare deocheate, zic eu. Pentru noi, susținerea este ca aerul pe care îl respirăm. Chiar și atunci când nu îți iese ceva, o critică neconstructivă te lasă cu moralul la pământ. Ziceam mai sus am avut nenorocul să aud niște cuvinte care la acel moment m-au distrus și m-au descurajat. Dar mi-am demonstrat mie însămi că vreau și pot, iar dacă vrei tare, neapărat îți va reuși. Artiștii se alimentează cu emoții, cuvinte de încurajare și de ce nu – de laudă, pentru că până la urmă toți avem nevoie sa fim apreciați, asta aduce fericire. Cei mai mari susținători sunt cei dragi, mereu m-am bucurat de susținerea părinților mei, asta dă curaj și este foarte important. Vasile mă susține desigur, am o grămadă de prieteni și oamenii dragi care îmi sunt mereu alături și mă susțin. Le sunt recunoscătoare tuturor și le mulțumesc.”

„Eu și mama am fost mereu mai mult decât mamă și fiică, am fost mereu ca prietenele care își cunosc stările de spirit doar ascultând vocea. Ea mereu a demonstrat cât de necesar este să îți susții familia, să o aperi indiferent de situație și cel mai important lucru pe care l-am învățat de la ea este despre iertare. Iertarea de sine, iertarea celui care ți-a greșit. Iertarea este o calitate vitală, este cheia succesului în orice situație. Cred că asta e una din cele mai importante lecții pe care le voi transmite copiilor mei – iertarea care te va elibera și care îți va da puteri să respiri cu pieptul plin.”

„ÎNCREDEREA ÎN SINE este cheia de la puterea femeii, care o ajută să treacă prin orice încercare a vieții. O femeie puternică este cea care își cunoaște calitățile și defectele și cel mai important – nu se teme sa le recunoască, nu încearcă să pară altcineva decât este și știe să își spună punctul de vedere.”