S-a implicat în proiectele noastre cu multă dăruire și a „pus la bătaie” tot talentul ei jurnalistic pentru a scoate în vizor problemele diasporei, precum și proiectele noastre pe partea de donații. Astfel, am cunoscut-o noi mai îndeaproape. Și ne-a devenit tare dragă. Fata asta frumoasă ar putea fi un exemplu de patriotism și maturitate pentru oricare dintre noi, indiferent că suntem plecați prin țări străine sau ne-am ambiționat să rămânem acasă pentru a mișca Moldova din loc. Vă propunem și vouă să o cunoașteți printr-un interviu inspirațional și vă invităm la lectură.

Cum te numești, de unde vii, care este profesia ta?
Diana Popa îmi spune. M-am născut la Chișinău și pentru că mereu mi-a plăcut să scriu, am absolvit facultatea de Jurnalism a USM, respectiv, încă de pe băncile facultății am început să lucrez în domeniu.

Povestește-ne cum e nu doar să te naști și să trăiești în Moldova, ci și să continui să crezi în viitorul ei?
Viitorul Republicii Moldova sunt chiar cetățenii ei, iar eu cred în oamenii acestei țări. Schimbarea vine, în primul rând, din partea fiecăruia. Doar după asta putem vorbi despre reforme și oficiali în funcții de conducere… Mi-aș dori ca fiecărui moldovean să-i pese cu adevărat de soarta țării noastre și să demonstreze acest fapt prin acțiuni concrete. Astfel ne-ar fi tuturor mai ușor și mai plăcut să trăim acasă.

Dacă e să vorbim de Moldova, care sunt provocările cele mai mari cu care te confrunți în calitate de cetățean?
Despre provocări și probleme poți vorbi ore în șir dacă te-ai născut în Moldova… Personal îmi este greu să accept indiferența și nepăsarea oamenilor de aici față de propria țară, oraș, curte sau scară de bloc. Cumătrimsul este o altă provocare specifică poporului nostru. E nevoie de „pile” dacă vrei să ajungi departe (chiar și în jurnalism pe alocuri). Și nu în ultimul rând vreau să amintesc despre salariile mici pe care le avem. Da da! Contrar stereotipurilor legate de domeniul în care activez, sumele cu multe zerouri sunt mai degrabă un mit decât o realitate.

Și realizările? Cu ce te poți mândri?
Activitatea în jurnalism îmi oferă senzația că fac un lucru important. Am în spate zeci și chiar sute de istorii pe care le-am făcut auzite. Istorii despre oameni mici, dar care au reușit lucruri mărețe, istorii despre corupție, despre incompetență sau inspirație. Unele au contribuit la plecarea din funcție a unor persoane dubioase, altele au servit exemplu pentru telespectatori. Toate împreună, cu siguranță, au adus o schimbare în societate.

Care este cel mai mare minus sau defect al comunității din care faci parte?
Nu pot spune că e cel mai mare defect al comunității, dar dacă tot sunt din jurnalism, nu pot să nu menționez că nicăieri ca în Moldova nu am simțit o frică atât de mare a oamenilor față de presă. Colegii o să mă înțeleagă perfect. Uneori sunt nevoită să petrec ore în șir în stradă (pe ploaie, frig, vânt sau alte condiții) așteptând ca cineva din trecători să se încumete să discute cu mine. Sunt recunoscătoare oamenilor care cel puțin îmi răspund cu un „Bună Ziua!”, pentru că mulți aleg să-mi dea din deget sau să mă ignore. Aceeași atitudine o manifestă și persoanele în funcții publice. Asta vorbește despre lipsă de respect, nivelul de educație și multe alte defecte. Unii își permit și să înjure în răspuns. Mereu mă strădui să fiu amabilă, dar chiar aș aprecia dacă lumea ar fi un pic mai deschisă.

Te implici în activitățile diasporei și ale societățile civile? Dacă da, cum anume?
În acest sens, fac ceea ce știu eu mai bine: scriu reportaje și știri, mediatizez activitatea societății civile. Sunt foarte deschisă și pentru diaspora, care, chiar și de la distanță, face lucruri frumoase, lucruri care merită văzute și de alții. Mă mândresc mult cu diaspora noastră și mă strădui să le amintesc și telespectatorilor cât mai des despre aportul acesteia în diverse proiecte, acte de binefacere și alte subiecte, pe care le transform cu plăcere în știri.

Ai pe cineva plecat în diasporă? Dacă da, unde și de cât timp? Cât de des vă vedeți? Cum vă alinați dorul unii de alții?
Nu cred că a mai rămas vreun moldovean care să nu aibă rude plecate în străinătate. Mai mult, aproape toți prietenii îmi sunt departe. România, Danemarca, Italia, Marea Britanie, Franța, Germania – e doar o listă scurtă a țărilor unde aceștia și-au găsit un trai mai bun. Ne vedem rar, doar de sărbători, iar asta face dorul să fie și mai mare. Totuși ce bine că există internetul și putem discuta online ori de câte ori dorim!

Te-a încercat vreodată gândul să emigrezi? Ce te-a ținut pe loc? De ce nu ai făcut-o?
La 18 ani am aplicat la universitățile din România. Am fost acceptată chiar la buget, la mai multe facultăți din care puteam alege, dar am rămas acasă. Atunci nu m-am putut despărți de părinți. Gândul de a pleca mă urmărește pe parcursul anilor, dar atât timp cât simt că pot aduce vreun folos țării mele, rămân aici.

Cu siguranță că ai călătorit și ai vizitat și alte țări. Din ceea ce ai văzut, din ce te-a impresionat, ce ți-ai dori să implementezi acasă?
Desigur că mi-aș dori ca sistemul de sănătate sau cel al educației să fie la nivel european în Moldova. Prin reportajele mele mă strădui să arăt deficiențele din țara noastră și cum acestea ar putea fi îmbunătățite, dar desigur nu mă pot implica direct. În schimb, am avut ocazia și norocul de a vizita mai multe redacții internaționale, și încerc să implementez bunele practici de acolo în activitatea mea.

Cum ai aflat despre noi și care ar fi aportul tău pentru comunitatea „O femeie din Paris”?
Fondatoarea comunității, Viorica Țîmbalari, îmi povestea cu o pasiune deosebită despre acest proiect ori de câte ori venea în Moldova, iar noi ne intersectam la filmările reportajelor despre diaspora, cadourile donate de moldovenii plecați și altele. Astfel am început să urmăresc pagina de Facebook a comunității. Mă bucur că mi-a propus să facem acest interviu. Sper să fie util și interesant.

Ai identificat care ar fi misiunea ta pe acest pământ?
Să fiu utilă oamenilor, cred eu. Dar se pare că încă nu am un răspuns exact. Întrebați-mă peste vreo 20 de ani!

Ai timp pentru tine, Femeie?
Chiar și atunci când nu am timp, încerc să găsesc măcar câteva minute pentru a-mi păstra echilibrul și starea de bine. Astfel am descoperit meditațiile. În plus, găsesc timp și pentru micile plăceri ale vieții. Acum un an am descoperit șofatul, care a devenit o adevărată pasiune pentru mine. Încerc să am grijă și de pagina mea de Instagram, unde postez fotografii care, la fel, mă fac să mă simt bine și îmi amintesc de locurile și locurile frumoase din viața mea. (Ig: dianap.tv)

Cum a fost experiența ta la postul de televiziune TV8 și de ce ai plecat? 
TV8 a fost primul meu job serios din lumea jurnalismului și din acest motiv mereu va ocupa un loc special în inima mea, alături de mulți oameni minunați pe care i-am cunoscut acolo. Dar după mai mult de trei ani petrecuți acolo, am înțeles că este timpul pentru o schimbare. Nu mă identificam cu unele valori și idei promovate, și deci nu mai simțeam că sunt parte din echipă.

Unde profesezi acum și dacă ai rămas în domeniu?
Din toamnă activez la Jurnal TV și cred că a fost cea mai bună alegere pe care o puteam face. Aici am găsit mulți profesioniști de la care am ce învăța.

Cum e să fii jurnalist în Moldova?
Interesant, dinamic și complicat, dacă este vorba într-adevăr despre jurnalism și nu doar „purtarea” microfonului. Și asta pentru că oficialii și persoanele cu funcții de răspundere nu se comportă corespunzător cu jurnaliștii. Deseori mi se închide ușa în nas sau sunt nevoită să aștept săptămâni la rând niște răspunsuri elementare. S-a întâmplat și să fiu telefonată la ore târzii și rugată să nu scriu despre un eveniment sau altul. Odată cu pandemia, accesul în instituțiile publice a devenit și mai complicat. În toate aceste condiții e obositor uneori să-ți faci meseria, dar vreau să cred că se merită. Avem multe probleme în țară care așteaptă să fie rezolvate și oameni care se vor auziți și îndreptățiți. Vreau să aduc aceste întrebări incomode pe agenda autorităților și să lucrez pentru soluționarea lor.

Blitz interviu:
Sărbătoarea care adună toți membrii familiei la o masă și îți amintește de Moldova este...  răciunul.

Ce gătești cel mai frecvent din bucătăria noastră tradițională?
Rareori îmi permit luxul de a găti (din criză de timp), dar o zeamă bună nu încurcă!

Care este cartea de pe noptieră?
Biblia.

Diana, îți mulțumim pentru confidențe, pentru timpul acordat și mizăm în continuare pe experiența ta.