Urmează un interviu cu o femeie extraordinară. Tocmai din Tenerife. Activistă și militantă împotriva abuzului față de femei, coach și consultant motivațional, Ana Liliana Ionescu ne-a lăsat fără grai. Este exact cazul când ambiția și pasiunea față de ceea ce face poate schimba munții din loc. Câte mai sunt ca ea? Câte sunt gata să se dedice cu atâta pasiune pentru o cauză precum este aceasta?

– Cine este Ana Liliana Ionescu?

– Ana Liliana Ionescu este femeia, mama, soția, prietena, colega activistă, întreprinzătoarea luptătoare pe care poți conta la orice oră, care nu cunoaște cuvântul NU POT și vede mereu soluțiile, indiferent de țară.

– De ce Tenerife? Și de cât timp?

– Acum 20 de ani (2 octombrie) am ajuns în Tenerife. Nu știu dacă, în cazul în care nu făceam acest pas, m-aș fi descris astfel, pentru că experiențele trăite ca emigrant fără acte, locurile de muncă pe care le-am avut și despărțirea de cei dragi ca să-mi urmez soțul pe Tenerife, m-au format. Ca om, ca personalitate. Am devenit puternică, am descoperit abilitățile și potențialul cu care am fost înzestrată. Am înțeles că nu trebuie să aduni o colecție de diplome, ca să te poți dezvolta, să poți crede în tine, să câștigi salarii mai bune, sau respect din partea familiei și a societății. Azi mă declar mândră că toate cele enumerate mai sus îmi permit nu doar să am o familie minunată și să fac ceea ce-mi place, și ci să mă reinventez ori de câte ori simt nevoia.

Dacă privesc în urmă, chiar doresc să-i mulțumesc soțului pentru c-a trebuit să plecăm. Asta m-a forțat să ies din zona de confort, să mă autodepășesc, să mă adaptez chiar dacă nu cunoșteam pe nimeni, nu cunoșteam limba și totuși n-am renunțat și am mers în întâmpinarea realizării obiectivelor mele.

– Cum a fost integrarea?

– Foarte grea, pentru că după șase luni de Tenerife, fiica mea Denisa, care avea pe atunci patru ani nu s-a acomodat. A venit sora mea s-o ia. Altfel nu a fost posibil pentru că noi intrasem în Tenerife cu vize de turiști, valabile doar trei luni. Riscam să ni se pună interdicții, dacă ajungeam în țară fără un permis de rezidență. Și asta nu e tot. Pe lângă faptul că eram fără copil, lucram fără acte ca internă (am avut grijă de o persoană în etate), iar cu soțul, care se afla la o distanță de 120 km, mă vedeam la sfârșit de săptămână. Am făcut depresie și nu am rezistat mai mult de un an și patru luni. Speranța noastră era să ne facem acte de rezident și să aducem copilul înapoi.

– Ați plecat în țară?

– Da. Hotărârea să ies ca să mă vindec, a fost plecarea în România. Reîntâlnirea cu Denisa, însoțită de dorința de a sta lângă ea și de a ne continua viața împreună cu toții a fost gândul cu care am plecat. Se întâmpla în vara lui 2006, când în viața noastră apăruse și cea de-a doua fiică Patricia. Am reușit în timp să rezolvăm cu actele și să bifez câteva job-uri, cum ar fi controlor de fructe, agent comercial, consultant în formarea întreprinzătorilor.

– Deci până să deveniți coach și activistă ați bifat și alte meserii în Tenerife. Cum ați ajuns să vă implicați atât de mult în comunitatea de români?

– Dar dorul de țară, prin 2013, m-a făcut să mă implic în comunitatea de români. Te întrebi de ce? Pentru că iubesc asta, dar mai ales, pentru că în alte comunități românești din diasporă se organizau diferite activități. Și doar în a noastră nu… Am început să caut asociații, să lucrez în echipe, să fac activități pentru că aveam zeci de inițiative adunate timp de șase ani. Una dintre ele a fost ediția bluzei universale IA, la care s-au alăturat chiar din primul an, inclusiv, voluntari din Republica Moldova. Tot în acea perioadă am conștientizat că activitatea de voluntariat îmi oferă mult mai multe, și așa cum acompaniasem diferite românce când au avut probleme de violență grave, mi-am dorit să dau viață unei asociații pentru prevenirea violenței de gen și consultanță, împreună cu alte femei luptătoare din Argentina, Venezuela și România.

– Când v-ați văzut visul împlinit?

– Visul meu s-a realizat în septembrie 2018, or anume atunci am reușit să inaugurăm – Asociación Edificando Sueños por la Igualdad Equidad y el Desarrollo del Ser Humano. Activitățile organizate în cadrul asociației au fost tot felul de ateliere cu scopul de a ridica stima de sine , de auto apărare, în colaborare cu primăriile. Edițiile „Femei curajoase, femei din întreaga lume” erau adresate femeilor din zona de sud, femei care sunt puterea exemplului altor femei din zonele rurale din Tenerife, alte țări și chiar continente. Relatările lor m-au făcut să văd greutățile prin care au trecut în anii 40..50..60 ai secolului trecut aici pe insulă și cum au reușit să le învingă fără transport, fără capul familiei care trebuia să emigreze pentru a câștiga bani, fără lumină, haine, școală sau mâncare…

– Toate acestea au implicat inclusiv comunitatea de români?

– Nu am renunțat nici la comunitatea românească. Am organizat ediții culturale, care au presupus colinde la radio datorită primăriei din Arona în decembrie 2018. În următorii doi ani (2019-2020) de ziua lui Mihai Eminescu, am organizat alte două ediții, apoi Unirea Țării Românești din 24 ianuarie, precum și ateliere de mărțișoare, pe care ulterior le-am oferit autorităților a trei primării, dar și parada costumelor populare, îmbrăcate de deputate, consiliere și viceprimărițele din zonă. Partea și mai frumoasă este că tot mai multe femeie se alăturau echipei, femei foarte active. Una dintre ele era dna Angelica, posesoarea a zeci de costume, pe baza cărora am făcut parada colecției. Multe din aceste acțiuni erau voluntare, dar femeile își făceau timp pentru ele.

În pandemie am gestionat inclusiv cu prefectura cecuri pentru familiile cu necesități. Mulți se ajutau între ei, la biserică, la fel, s-au strâns alimente. Apropo, fac parte și din consiliul de la biserică. Pentru că nu mai organizam evenimente, întâlniri offline am inițiat evenimentul online „Vocea Femeii Românce în Diasporă”, având invitate din diferite țări. Este vorba de femei care au emigrat și au reușit să se adapteze în țările unde s-au stabilit, având cunoștințe inclusiv la subiectul violenței de gen. Am fost și rămân la ideea că pentru mine este important să valorificăm toate femeile, să le ascultăm, să le susținem ca să conștientizeze că sunt o voce chiar dacă, de multe ori, nu sunt auzite în familie. Mesajul meu rămâne același – că ele trebuie să se pună în valoare, să devină independente, să poată fi puterea exemplului pentru alte femei. Iar la întâlnirile online eu știu că cineva ascultă, privește, notează și asta mă împlinește cum c-am ajutat pe X sau Y, fără să le cunosc.

Toate aceste acțiuni s-au născut din inițiative, idei, muncă în echipă și mulțumesc mult celor care mi-au fost aproape, și în primul rând familiei. Pentru că lipsești de acasă direct de la orele de program, să mergi să organizezi fiind în misiune de voluntariat este ceva ce trebuie să faci cu dedicație, indiferent de orice.

– După activism, ați devenit și consilier motivațional…?

– În urma cursului de la academia de coach, m-am specializat ca și consilier motivațional pentru o viață împlinită, curs ce m-a ajutat mult în familie, în formarea echipelor de întreprinzători – să ascult oamenii, să dăruiesc iubire, entuziasm celor care nu mai credeau în ei, celor care vor să învețe să traverseze frontierele fricilor, să-și îndeplinească visul indiferent de vârstă, sau poziție socială.

– Cine sunt clienții?

– Clienții sunt vorbitori de de limba spaniolă și română de pe mai multe continente. Rezultatele sunt impresionante pentru că după sesiuni, eu continui să-i țin legătura cu ei și să le urmăresc evoluția. În momentul când ca așteptam actele Asociației să fie aprobate înainte de ziua de 8 martie 2018, mi s-a prezentat de către dna consilier de la egalitate de șanse de la Prefectura Santa Cruz, activistele de la Platforma 8M și am participat la acel marș. Dacă femeile se opresc, se oprește lumea. Acea zi a fost o zi ca o grevă a tuturor femeilor din Spania. Se lucrase un an de zile la acest marș. S-au reușit cele propuse – să se aprecieze mai mult femeia la locul de muncă, iar salarizarea să se facă la justa lor valoare.

Până atunci, eu eram activistă, dar nu practicam până la un asemenea nivel. Așa că am început să mă formez, să fiu la zi cu zeci de informații, să practic feminismul și asta este ceva important. Primordial este nu doar să fii feministă, ci și să practici. Am început să stau cu ele în grupuri să acumulez informații, să particip la întâlniri. Așa am ajuns să fiu propusă la masa de lucru, pentru când se organizează marșul de 8 Martie și 25 Noiembrie. Aceste marșuri sunt cele mai importante în Spania și când o femeie este omorâtă se iese imediat cu un manifest pentru victimă. Nu doar noi, ci și la Primării se ține un moment de reculegere, se aprind lumânări și chiar se declară zile de doliu.

– Vorbim de solidaritate?

– Vorbim de o mare solidaritate cu victima indiferent de provincie, naționalitate – lucru de care am vorbit timp de un an în România, doar că încă nimeni nu a început să acționeze și asta mă doare. Se pierde mult timp – trec luni, ani și femeile continuă să fie bătute, umilite, abuzate și omorâte în România, fără să se facă acte de sensibilizare, acte civice, marșuri lucru care este primordial, acea Formare a Mișcării Feministe în România, Republica Moldova atât de necesară, pentru ca să demareze schimbările și femeile să se simtă protejate.

– Ce alte acțiuni ați mai întreprins în acest sens în Tenerife?

– Am fost acceptată prin vot în Consiliul de egalitate de la Primăria Adeje. Și aici am făcut cursuri, două școli de egalitate de gen. Am început să facem doar acțiuni pe prevenirea violenței de gen și cu experiența noastră ne-am îndreptat spre România să cunoaștem și să împărțim experiențe.

Evenimentul online din vara 2021 – „Mâini unite pentru o viață fără violență”, a fost organizat pentru vorbitorii de limba română cu specialiști, autorități, activiste din România, Spania și Italia.
Se găsesc pe pagina Asociației noastre Asociación Edificando Sueños por la Igualdad Equidad y el Desarrollo del Ser Humano.
Sunt multe de spus, dar important este este ca acestea să ajungă la cât mai multe femei pentru a ajuta cu informații. Depinde de interesul fiecăreia să conștientizeze că este în pericol, că este abuzată. Știu cum să ajung la victimă prin micile semnale pe care le exprimă, dar aș investi mult în seminarii, în zonele rurale, în școli din România ca să prevenim.

– Care sunt politicile Spaniei, atunci când este vorba de prevenirea violenței?

– Spania este o referință, iar mișcările feministe de ani de zile au făcut presiune, s-au solidarizat împotriva actele de abuz, violență și mai ales împotriva omorului sau violului asupra femeilor. Găsirea unor politicieni pregătiți, empatici care împreună au reușit să facă legi, care să apere victimile, precum ultima lege „Da este Da… Sora mea eu te cred…” Se alocă mulți bani pentru a preveni violența de gen pentru homofobie, discriminare. În școli sunt cursuri organizate pentru elevii din Spania. Toate astea împreună duc la diminuarea cazurilor, iar victimile prind curaj să denunțe și sunt protejate imediat atât ele cât și copiii. Legile se aplică și asociațiile sunt într-o colaborare cu autoritățile. Doar așa putem funcționa inclusiv în România – colaborare și transparență, fără ca să fie incluse ong-urile în politică.

– E drum lung până la o astfel de abordare în România?

– Să sperăm că nu. Am prezentat un alt proiect la Senat, la Comisia Drepturilor Omului, egalitatea de șanse în România, dnei senator Anca Dragu. Este vorba de un seminar internațional pentru profesioniști, la care trebuie lucrat astfel ca la el ca participe oameni de vază din Spania – doamna Ministru Irene Montero, dna secretar de stat Victoria Rosell Montero, activiste cu experiență și bineînțeles profesioniști, autorități din România. Pe 25 noiembrie vin din nou spre țară cu un marș la București. Suntem în proces de lucru. Caut Ong-uri, activiste etc.

– Ce mesaj ați avea pentru comunitatea „Ofemeie”?

– Femeilor, voi cele din Republica Moldova, ați mișcat lucrurile mai repede. Aveți această platformă extraordinară care este una a diasporei, mai bine zis a femeilor puternice. Vă felicit pentru această comunitate foarte activă, numită atât de simbolic „Ofemeie” și vă felicit pe toate pentru implicare, inițiativă și voluntariatul pe care-l faceți. Împreună suntem o forță și dacă femeile se unesc, ele schimbă lumea pentru că eu cred în potențialul lor, iar atunci când sunt determinate, nimeni și nimic nu le poate opri.

– Întreaga echipă „Ofemeie” vă mulțumește pentru acest interviu minunat și speră să rămânem în continuare conectați, astfel ca să creem lucruri minunate împreună!

⚜️Ne găsești pe Instagram= instagram

Facebook aici

⚜️Pe site-ul : www.Ofemeie.com

⚜️Ne poți susține cu o donație aici :Doneaza

⚜️ Scrie-ne un mesaj sau înregistrează-te pe link-ul

formular , iar comunitatea noastră va putea cunoaște și istoria Ta.