Azi poate c-ar fi fost profesoară cu renume acasă, în Moldova, dar soarta a avut alte planuri cu ea și a adus-o în Italia. Spune are un singur regret, dar nu își mai face alte scenarii de viață (le lasă pentru o altă viață…), e fericită și împăcată cu sine și cu activitățile pe care le practică. Iar una dintre ele este să-i ajute pe alți conaționali de-ai noștri. Protagonista istoriei de azi este Olga Cojocaru. Multe dintre voi deja o știți, or, anume datorită ei am cunoscut-o pe Maria Fratman, altă doamnă minunată fostă profesoară în vârstă de 74 de ani, care e nevoită să lucreze în Italia ca și badantă…

De atunci ținem legătura cu Olga. Ce am descoperit? Blândețe, omenie, cumsecădenie! Nu poate un asemenea om să fie ținut în umbră. Pentru azi, un interviu despre emigrare, integrare și provocări și planuri de viitor.

Olga povestește-ne pe scurt despre tine.

M-am născut în satul Bașcalia, R. Moldova, dar de 18 ani zic acasă minunatului oraș Roma, din Italia. Și cum spunea dna Nogailîc într-un alt interviu „nu eu am ales țara, ci țara m-a ales pe mine”. Alte vremuri am trăit atunci, cine știe cunoaște…

E mare lucru să te simți integrată în țara de adopție…

Într-adevăr, Italia e o țară frumoasă, cu tradiții și locuri rupte din rai. Suntem bine integrați aici, dar totuși, dorul de Moldova și de casa noastră e mare și nu poate fi înlocuit cu nimic, niciodată. E ca o cicatrice pe care o porți toată viața cu tine.

Așa e… Olga, povestește-ne despre activitatea ta.

În Moldova am fost timp de opt ani profesoară de chimie și biologie la liceul din orășelul Basarabeasca. Dar m-au alungat de-acasă nevoile și problemele social-economice cărora familia noastră nu le-a putut face față. Am ales drumul străinătății. În Italia muncesc ca colaboratrice domestica, cu alte cuvinte fac menaj, pe care îl îmbin cu pasiunea mea pentru culinărie. Dragilor, gătesc niște mese fantastice de sărbători. De vreme ce nu pot profesa pedagogia și chimia, mi-am găsit alinarea în alte preocupări nu mai puțin interesante, dar care mă fac să mă simt utilă. E mare lucru să poți organiza mese de sărbătoare italienilor.

Foarte interesant. Cum găsești timp pentru tine ca femeie, dar și pentru pasiunea ta?

Timp găsesc, la fel și inspirație, pasiune, plăcere – am de toate. Importantă este organizarea, care, în cazul meu este și cheia reușitei.

Cine și ce te motivează să treci peste greutăți?

Nu voi fi diferită de alte femei dacă voi spune că pentru bunăstarea familiei mele sunt gata să trec peste toate greutățile și problemele apărute în drumul vieții. Dar când îmi văd familia lângă mine fericită și împlinită oare mai am nevoie de altceva?

Care este mesajul tău pentru femeile comunității noastre?
Femeilor, nu vă abateți de la drumul vostru. Fiți curajoase, fiți mândre, fiți FEMEI.

Răspunsurile Olgăi la întrebările lui Marcel Proust
Ce este femeia pentru tine?
Femea este totul – inima și sufletul societății, rădăcina vieții și a frumuseții.

Care este calitatea pe care o admiri la oameni?
Bunătatea, sinceritatea și simplitatea.

Care a fost cea mai mare pierdere sau nerealizare a ta?
Nu am pierderi. Dacă e ceva ce nu am înseamnă că e ceva ce nu-mi aparține. Ce ține de nerealizări? Faptul că nu am avut curajul să-mi schimb viața, să mă realizez din punct de vedere profesional.

Care este culoarea și florile preferate?
Culoarea preferată este roșie, dintre flori – lalelele.

Dragă Olga, mulțumim pentru confidențe, mulțumim pentru sinceritate, mulțumim pentru că exiști și faci parte din comunitatea noastră.

Cu drag, echipa O femeie din Paris

Redactor text: Daniela Borodachi.