Povestea de viață a Ecaterinei Arnăut a venit într-o zi simbolică pentru cei care sărbătoresc Crăciunul pe stil vechi. Pentru că e una de integrare frumoasă, reușită pe de o parte, dar cu mult efort și dedicație pe de alta. Cei stabiliți în afara țării cu siguranță știu despre ce este vorba. Vă propunem să vă delectați în acest weekend, cu un articol frumos și inspirant. Iar celor stabiliți în Italia le recomandăm cu încredere să apeleze la serviciile ei, pentru că lucrul mâinilor ei este de-a dreptul uimitor. 

 

Povestește istoria integrării tale – cum te-a primit comunitatea?

Povestea mea a început pe 18 mai 2015. Este data când am lăsat familia, munca și prietenii în urmă, pentru a veni în Italia, unde mă aștepta Vadim, viitorul soț. Îmi amintesc și acum entuziasmul cu care vorbeam despre noua mea țară. În închipuirea mea, Italia era țara unde fiecare loc are o istorie, unde oamenii sunt foarte amabili, iar integrarea este ceva extrem de simplu.

Cum îți alini dorul de casă și de pământul natal?

Doar că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din… Italia. Mi-au trebuit doar câteva luni ca să mă trezesc la realitate. Posturile de muncă erau o provocare, iar studiile nu valorau nimic. Decepții peste decepții! Gânduri peste gânduri. De ce-am venit? Ce-aș putea face? Ce pot să ofer eu Italiei? Dar ea mie? A contat pornirea de acasă. Părinții mei au o vorbă: „Cum îți vei așterne așa vei dormi!” Și pentru că nu mai era nici o cale de întoarcere, nu-mi rămânea decât să-mi iau inima în dinți și să acționez. Așa că m-am înscris la un curs de limbă italiană, unde am avut parte de un soi de integrare. Acolo am cunoscut conaționali și am legat primele relații de prietenie.

Dorul de casă nu-l alini, el mereu este cu tine și nu te lasă nici peste ani. Aici până și pâinea are alt gust. Iar casa…, casa pentru mine nu sunt bucatele, cântecele… Casa este acolo unde mi-s părinții și rădăcinile. Acum găsești tot ce vrei aici în Italia – magazine cu produse de acasă, restaurante moldovenești, numai nu casă, masă și părinții.

Care sunt provocările cele mai mari?

Cele mai mari provocări pentru mine au fost când m-am ciocnit cu nedreptatea. Muncești bine, poate cel mai bine, și totuși rămâi a fi un străin, birocrația, care este fără limite (Italia crede în zeci de hârtii), taxele, care vin și tot vin, că la un moment dat ai impresia că plătești taxă pentru taxă.

Muncești bine, poate cel mai bine, și totuși rămâi a fi un străin…

Ai timp pentru tine, Femeie?

Timp pentru mine? De când am deschis MILLE EMOZIONI BOUTIQUE EVENTI, locul meu de suflet, e mai greu cu timpul personal. Sincer să fiu, nu prea am timp de mine! E greu să fii și femeie de afaceri, soție, mamă, prietenă. Cel puțin pentru început. Dar, subliniez, am o satisfacție nebună când le reușesc pe toate.

Care este cea mai mare realizare a ta?

Cea mai mare realizare a mea este, indiscutabil, deschiderea propriei activități: „MILLE EMOZIONI BOUTIQUE EVENTI” – un boutique ce oferă compoziții originale de baloane, cadouri personalizate și decor pentru evenimente. Aici e munca și spațiul meu de suflet. Am inaugurat afacerea pe 2 mai 2020, în plină pandemie. Mi-am asumat un risc mare, dar soțul și familia mi-au insuflat curaj și mi-au oferit sprijin. Astăzi pot să spun că acest boutique este cea mai mare realizare de până acum.

Eu mulțumesc mult Diasporei din zona Emilia Romagna. Ea chiar m-a susținut, s-a bucurat că una de a lor a deschis ceva ce nu găsești aici, că gusturile și preferințele lor se pot realiza departe de casă. Defecte nu pot să zic, încă nu am descoperit. Mândră de cei ce mă susțin!

Diaspora chiar m-a susținut și s-a bucurat că una de a lor a deschis ceva

 

Te implici în activitățile diasporei și ale societățile civile? Dacă da, cum anume?

În activitățile diasporei nu mă implic, prin simplul motiv, că noi nu avem un punct de întâlnire, gen un consulat în oraș. Respectiv, suntem mulți, ne cunoaștem, dar nu formăm toți un grup.

Cum ai aflat despre noi și care ar fi aportul tău pentru comunitatea O femeie din Paris?

Am aflat de voi, recent!

În ce condiții ai reveni definitiv acasă, sigur exceptând situația politică a țării, precum și cea financiară?

Sigur c-aș reveni acasă dacă aș avea o bază financiară suficientă pentru o casă. Pentru că noi, după ne descurcăm așa cum întotdeauna am făcut-o. Nu aștept nimic de la stat. Eu nu am dat nimic lui. Totul vine de la noi. Nimeni în viața asta nu-ți este dator cu nimic, totul este reciproc, contribui, muncești, mai devreme sau mai târziu universul îți va întoarce. sau mai devreme vei obține. Nu știu, doar eu gândesc astfel?

Dacă ai reveni, ce ți-ai dori să implementezi acasă din ceea ce ai văzut/experimentat/trăit în diasporă?

Cred că sigur mi-aș deschide o activitate, dar încă nu știu în ce domeniu, pentru că mi-ar trebui o bună analiză a pieței.

Cum te numești, de unde vii, care este profesia ta, cu ce te ocupi aici și dacă nu ne-ai spus până acum, în ce țară ești stabilită și de câți ani?

Mă numesc Morari (Arnăut) Ecaterina, vin din satul Văsieni, Telenești. Crescută frumos și cu bune valori în familie, alături de alți doi frați, Nicolae și Pantelimon. La aceste valori, s-au adunat și altele, cum ar fi responsabilitatea, odată cu studiile la Colegiul Pedagogic din Orhei, iar bazele caracterului și tăriei le-am asimilat la Universitatea de Stat a Republicii Moldova, Facultatea Economie. Cunoștințele, abilitățile dezvoltate pe parcursul licenței și masterului în Business și administrarea afacerilor, mă ajută mult acum, la gestionarea propriei activități. Cea mai bună școală, a fost traiul în Italia. Aici am învățat că nu poți avea chiar tot ce vrei, că e nevoie de răbdare și muncă. Nu te baza pe nimeni, dar pe nimeni înafară de tine însuți. Luptă și vei obține. O altă lecție importantă pentru mine, cu răbdarea treci și marea. În Italia lucrurile nu le grăbești după bunul plac.

Astăzi, sunt o femeie de 31 ani, cu o frumoasă familie, cu un minunat băiețel Avraam Robert, cu o mică activitate și recent o mică căsuță. Mândră de tot ce am realizat, dar specific, realizat cu greu, multă muncă și nu am să mă zgârcesc să zic, cu mult stres.

Blitz intrerviu:

Sărbătoarea care adună toți membrii familiei la o masă și îți amintește de Moldova este…

Nu pot să zic că avem una, când am posibilitatea atunci merg, facem noi sărbătoare, chiar dacă e o zi simplă, important să fim toți grămadă.

Ce gătești cel mai frecvent din bucătăria noastră tradițională?

Cel mai des fac plăcinte și cușma lui Guguță.

Care este cartea de pe noptieră?

Insomnii, de Irina Binder.

Dragă Ecaterina, ne-ai impresionat cu perecționismul tău. Îți dorim succes mai departe. Dragi femei ale acestei comunități, în special cele care sunteți stabilite în Italia, intrați pe acest link pentru comenzi. Recomandăm din toată inima. https://www.facebook.com/milleemozioni.boutiqueeventi