Ionela Banilean:”Am avut pistolul pus la tâmplă. Pentru doar 100€!”

,,…Am avut pistolul pus la tâmplă. Pentru doar 100€!!! Acele câteva secunde pe care eu le-am crezut ultimele din viața mea, mi-au schimbat radical viața. M-au schimbat pe mine ca persoană…” Ceea ce citiți aici nu e vreun fragment rupt dintr-un roman polițienesc. E o mică parte din viața unei emigrante ca și noi, dar care a găsit în sine puterea să facă schimbarea. Și azi e fericită!

„Mă numesc Ionela Banilean și sunt bucovineancă. M-am născut în Carapciu, un sătuc modest din regiunea Cernăuți, Ucraina și de când mă țin minte mi-am dorit să vizitez măcar o dată Parisul. Visul meu din copilărie a prins contur abia acum șase ani și jumătate, transformându-se într-o realitate permanentă. M-am stabilit aici.”
A fost un început greu. Ca la oricine ce la 20 de ani își ia viața în mâini și pleacă. Nopți nedormite. Dor de casă. Dor de mama, dar Ionela nu a cedat. Ba mai mult chiar, a răsuflecat mâinecile și fără nici o jenă a încercat diferite joburi. „Am fost „femme de menage”, „nounou”, ”vendeuse”, „prothésiste ongulaire”. În nici una din ele nu m-am regăsit. Cu toate acestea, timp de patru ani și jumătate mi-am ridicat zilnic capul de pe pernă la ora patru dimineața pentru a pleca la muncă și de fiecare dată când suna deșteptătorul îmi repetam că trebuie să fac o schimbare.”
Schimbarea a venit vara trecută, când a trăit un accident grav la muncă, ce i-a schimbat total viziunea față de cine este ea și ce merită. „Am avut pistolul pus la tâmplă. Pentru doar 100€!!! Acele câteva secunde pe care eu le-am crezut ultimele din viața mea, mi-au schimbat radical viața. M-au schimbat pe mine ca persoană. Am conștientizat că am nevoie de un viitor liniștit, de un ambient de muncă calm, înconjurată doar de persoane care mă înțeleg și mă apreciază pentru ceea ce sunt.

Și m-am regăsit.

Mereu mi-a plăcut masajul, să fac dar și să mi se facă… Atunci m-am gândit – ce ar fi dacă m-aș perfecționa în acest domeniu? Am făcut asta și cred că e cea mai bună decizie și investiție din viața mea.

Mă regăsesc total în această profesie – o lumânare aprinsă cu o muzică Zen este exact ceea de ce am eu acum nevoie. Mă trezesc plină de energie pozitivă în fiecare dimineață și sunt mulțumită de lucrul făcut la final de zi. Mă bucur să pot ușura durerea cuiva, să contribui la o tranziție/revenire mai ușoară în urma unui stres. Îmi place să știu că pot ajuta fetele să scape de kilogramele în plus, să ajungă la silueta dorită, să scape de riduri și de alte imperfecțiuni pe cale naturală, cu ajutorul masajului.

Ador să fac masaj femeilor însărcinate. Ele mă încarcă cu cea mai multă energie pozitivă. Practic o tehnică nouă pentru mine și pentru multe alte cliente – ridicarea feselor cu ajutorul ventuzelor. Este un lifting fără chirurgie și fără injecții. Această procedură constă în creșterea volumului feselor cu ajutorul unui sistem de aspirație, folosind propria grăsime. Ventuzele ridică fesele în sus și le tonifică.
Propun multe alte proceduri, pe care le puteți găsi pe pagina mea. Într-un răstimp de șase luni am făcut vreo șase formațiuni și nu mă opresc aici. Vreau să învăț toate tipurile de masaj existente.

Nu lucrez cu multe cliente în aceeași zi. Mereu îmi las timp pentru mine, pentru un film, o plimbare sau o întâlnire cu prietenii.
Privind în urmă, le-aș sfătui pe cititoarele și femeile comunității „O femeie din Paris” să nu le fie frică. Să riște, să-și asume greșelile și să meargă mai departe. Mai departe poate fi doar succesul.
Pentru rezervări: https://www.facebook.com/ionela.alenoi.3

Răspunsul Ionelei la întrebările lui Marcel Proust:
– Calitatea pe care o admiri la oameni?
Apreciez simplitatea și blândețea.
– Care a fost cea mai mare pierdere sau nerealizare a ta?
Nu regret nimic. Orice pierdere a fost o experiență, o treaptă care m-a adus la locul meu, a construit femeia care sunt acum și cu care mă mândresc.
– Culoarea şi floarea preferată?
Îmi place culoarea albă. Iubesc toate florile. Un buchet de mușețel m- ar face fericită.

Cu drag: O FEMEIE DIN PARIS
Editor text: Daniela Borodachi