Articolul de azi nu e unul oarecare. E un omagiu pentru cea care acum 58 de ani a venit pe această lume pentru a ne bucura cu creația sa. E o mândrie pentru întreaga comunitate „O femeie din Paris” să îi spunem La mulți Ani Tatianei Afanasie-Crăciun și un mare mulțumesc Olimpia Cebotari, cea care a decis să facă această dublă surpriză. Doamnei Tatiana – pentru felicitare, nouă – pentru că ne-a permis să intrăm în lumea unei scriitoare și poete.

Născută la data de 13 martie 1963, în satul Hristici, Soroca, Republica Moldova, Tatiana Afanasie-Crăciun este de profesie pedagog. Dar… „mai mult de un deceniu am început să scriu. Am trecut prin mai multe încercări și anume momente negative. Acea lacrimă de culoare neagră ce se prelingea prin corpul meu, durea mult… Și pentru că de mic copil îmi plăcea să scriu, am început a înșira pe hârtie gânduri… Astfel, după fiecare căzătură, îmi curățam sufletul… până data viitoare.”
A debutat în 2011 cu o serie de poezii în revista Roua Stelară. Atunci a fost începtul a ceva frumos. În același an, a editat primul volum de poezii „Am uitat să uit de tine’’. Doi ani mai târziu a devenit deținătoarea trofeului „Textiera Anului 2013″, pentru piesa „Am uitat să uit de tine”, formația AKORD. Este membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Chișinău.
„A devenit o pasiune și atunci am înțeles, că doar creația mă poate ajuta să țin piept provocărilor, să-mi trăiesc viața și visele… Am înțeles că doar eu sunt responsabilă de propriile căderi. Am înțeles că de mine depinde să-mi organizez propria sărbătoare, astfel încât sufletul meu să cânte. În cazul meu, acest lucru a fost posibil prin intermediul literaturii.”

Și nu a dat greș… Din 2011 Tatiana Afanasie-Crăciun ne-a bucurat cu o serie de versuri și povestiri publicate în Literatura și Arta, Observatorul, Roua Stelară, Viața ta, Izvorul Credinței, Metafora, Regatul Cuvântului, Luceafărul din vale. Versuri publicate în antologii: Vise târzii – vol.l (2015, România), Poezie și eseu Renata Verejanu (2015), Vise târzii – vol. II (2016, România), Poezie și eseu Renata Verejanu ( 2017), Unitatea de credință și de neam ( Chișinău – Iași, 2018), Basarabia Sufletului Meu ( Toronto, Canada, 2018), Enciclopedia scriitorilor români de pretutindeni, 2019. În jurul coronavirusului, 2020. Columna iubirii, 2021, România.
„Cea mai mare motivație a mea sunt copii. În cartea de povestiri „Vreau să am mamă…”, am încercat să redau această motivație, care sălășluiește în fiecare mamă, or, anume această putere a fost punctul de sprijin în lupta cu o boală incurabilă de care suferea eroina cărții. Evident, femeia a învins boala. Dragostea față de copiii săi a fost cea mai puternică armă.”


Volumele publicate: Am uitat să uit de tine (2011), Întoarce-mă în vreme (2013), Ale gândurilor poeme (2015), Eva, într-o zi de vară (2016, carte pentru copii), Pietre din petale (2016), Lacrimile dragostei (2017), Oglinda spovedaniei (2018), Vera (2018, carte pentru copii)
Podium de sticlă ( 2019), Textieră la piesa „Doar o clipă”, Andreea Botnarenco (Germania) 2020. Vreau să am mamă… povestiri (2020), sunt cel mai de preț tezaur al Tatianei Afanasie-Crăciun.


„Scopul meu este să nu mă opresc aici, ci să scriu cât mai mult. Altfel nu pot. E stilul meu de viață. Greutățile sunt ca niște examene pentru noi, femeile. Din fericire, le trecem cu brio, doar dacă nu permitem fricii să pună stăpânire pe noi…Nu o dată ne-am demonstrat puterea, pe care tot noi am descoperit-o.”
Răspunsurile Tatianei la întrebările lui Marcel Proust:
– Calitatea pe care o admiri la oameni?
Sinceritatea.
– Care a fost cea mai mare pierdere sau nerealizare a ta?
Pierderea încrederii în oameni.
– Culoarea şi floarea preferată?
Culoarea roșie și orhideea.

Cu drag: O FEMEIE DIN PARIS
Editor text: Daniela Borodachi