Moldoveanca noastră Diana Cazacu este prima femeie emigrată în Norvegia despre care scriem pe platforma noastră, de aceea interviul cu ea a fost o pură plăcere și o descoperire. Despre Norvegia. Despre provocări. Despre adaptabilitate. Dar mai ales, despre ai noștri în Norvegia. Am găsit afinități și deosebiri. Am cunoscut lucruri noi și am trăit conștientizări. Nu vă țin mult în suspans. Mai jos aveți interviul în care o veți cunoaște pe Diana și viața ei într-o țară scandinavă. 

Povestește-ne un pic despre tine și despre familia ta?

Suntem o familie mare – eu, soțul și cei patru feciori ai noștri. Eu sunt mamă, soție și femeie fără astâmpăr. De profesie sunt psihoterapeut gestalt. Soțul e mecanic de profesie. Avem o glumă în familie, eu lecuiesc sufletele și soțul automobilele. Băiatul cel mare are 21 ani și e student la istorie, al  doilea are 18 ani și absolvește liceul, al treilea are 15 ani și e elev în clasa a zecea, precum și mezinul –  opt ani și merge într-a treia.

Cum a fost viața ta/a voastră acasă până la emigrare. Ce te făcea împlinită pe tine? Pe voi?

Până la emigrare eram o familie tânără cu trei copii mici. Deși am absolvit facultatea de limbi și literaturi străine, nu am lucrat mult ca și profesor de limba engleză. A trebuit să mă recalific rapid și am activat vreo cinci ani ca și contabil în afacerea noastră de familie. 

Decizia definită de a emigra a venit în momentul când…?

… am conștientizat cât de greu este în Moldova pentru tinerele familii cu copii mici. Practic imposibil să-ți cumperi casă/apartament, sau elementar propria mașină. Nu mai vorbesc de cadourile și banii care trebuia să-i achit la grădiniță, școală sau atunci când mergeam pe la medici. Soțul a fost cel care a insistat să emigrăm. Treptat, după ce am vizitat o țară scandinavă (Finlanda) am cedat și am început pregătirile pentru emigrare.

După 12 ani de diasporă, dacă ai da timpul înapoi tot această țară ai alege-o? De ce? ‘

Deși îmi place viața din Norvegia, cred c-aș alege o țară mai caldă. Îmi lipsește soarele. Anul asta iarna e foarte lungă. 

Norvegia – o țară scandinavă și mai puțin în topul preferințelor noastre ale moldovenilor! Pe voi ce v-a făcut s-o alegeți? 

Soțul a lucrat sezonier la un parc de distracții în 2006. Lui i-a plăcut țara și el a vrut să emigrăm aici.

Cum s-au adaptat copiii la noul sistem de învățământ?

Copiii se acomodează destul de ușor. Școala norvegiană e raiul copiilor. Copiii mai măricei în primul an merg în clasa pentru emigranți unde învață limba norvegiană. Cei mici merg de la bun început în clasă norvegiana. Un plus mare este “zero toleranță” la bullying. Desigur că sunt și excepții, dar se lucrează conștient ca nici un copil să nu fie exclus sau discriminat. Materia predata aici e mult mai ușoară dacă e să comparăm cu Moldova. Copiii de clasele primare au o zi în săptămână pe care o petrec în natură, indiferent de timpul de afară. Aici este și o zicală – „Nu este timp rău/urât. Sunt haine nepotrivite.” Din clasa a șasea copiii au ca și materie de predat „Alimentația și sănătatea”. Învață să gătească și vorbesc mult despre alimentația sănătoasă. O școală mai serioasă, unde copiii primesc note și se gătesc de liceu începe din clasa a opta. Deci, cine își dorește să învețe o face, respectiv are drumul asigurat către facultate. Cine nu, are o gamă de profesii practice ca și lemnar, mecanic, constructor, electric. Îmi place că se face o selecție naturală. Nu există goană după studii superioare. Aici și un lemnar, un mecanic sau un electric (meseriași cu diplomă)  sunt foarte bine plătiți.

Cu ce te-ai ocupat imediat după emigrare?

Am început să lucrez în curățenie, dar nu am rezistat moral mai mult de un an. Între timp, am învățat limba norvegiană, am reușit să obțin un curs de contabilitate de la CNAS-ul norvegian și după mi-am găsit de muncă ca și secretar economist. După zece ani mi-am dat demisia. Între timp (cât am lucrat) am făcut studii la Institutul de Gestalt Terapie din Oslo (patru ani). Și acum mă concentrez pe practica mea privată ca și psihoterapeut.

Cu ce provocări v-ați ciocnit pe parcursul integrării voastre?

Provocări au fost multe. Nu am avut persoane care să ne ajute. În primul rând, am fost speriați de serviciile de Protecție a Copilului, până n-am învățat legile și n-am înțeles că nu e așa de rău precum se zice. Problema cea mare pentru emigranți este violența. Noi venim dintr-o societate autoritară unde educația prin violență e o normă. Violența este ilegală în Norvegia – nu ai voie să bați copilul sau să-l ameninți. Da, se iau copiii din familiile violente sau familiile care nu sunt în stare să aibă grijă de cei mici. Dar asta nu se referă la familiile normale. Sunt patru reguli de bază pe care dacă le respecți, n-ai probleme cu protecția copilului. 1. Copilul trebuie să fie sătul/hrănit. 2. Copilul trebuie să fie îmbrăcat conform timpului de afară. Nu are importanță dacă e haină nouă sau second-hand. Principalul e ca cel mic să nu înghețe sau să nu fie ud. 3. E interzisă bătaia. 4. Nu ai voie să-l ameninți. Copilul nu trebuie să aibă teamă de părinți. El poate fi pedepsit. Iar ca și pedeapsă poate să-i fie interzis să iasă din casa, să nu folosească internetul sau orice alt ceva, numai nu bătaia.

Alte provocări au fost învățarea limbii, învățarea legilor de bază – aici intra și drepturile și obligațiile pe care orice locuitor ar trebui să le cunoască, găsirea unui loc de muncă, cumpărarea casei, studii la facultate și căutarea unui locușor mai bun în societatea norvegiană…

Care a fost parcursul regăsirii tale în această țară din punct de vedere profesional? Apropo, cum stai cu limba norvegiana? Se învață greu? 

Nu e ușoară norvegiana. La început îmi părea că e limbă păsărească, nu deslușeam cuvintele din propoziție. Dar cam într-un an se învață. Se poate și mai repede dacă îți aloci zilnic câte cinci ore. Mie mi-a luat cam un an ca s-o vorbesc suficient de bine încât să-mi găsesc un loc de muncă. Acum, evident, o vorbesc fluent. Mi-au trebuit cam șase ani ca să înțeleg că nu mă simt bine muncind ca secretară și am mers la studii. Știam că vreau să fac psihologie, și după căutări și informații, am ales Institutul de Gestalt Terapie din Oslo.

Cum sunt norvegienii ca și popor? Te regăsești în felul lor de a fi?

Nu-mi plac generalizările. Norvegienii sunt oameni ca și moldovenii. Oameni diferiți la suflet și chip. Dar voi vorbi despre norvegienii pe care i-am întâlnit în calea mea. Sunt politicoși, chiar dacă nu le place de tine, nu o vor spune în față. Sunt distanți. Pe timpul pandemiei era chiar o glumă. Un băiețel îi zice mamei. – Mama, când în sfârșit se va termina restricția de un metru distanță fata de oameni, ca să putem avea cinci metri distanță. Gluma asta arată cât e de greu să-ți faci un prieten printre norvegieni. Ei sunt mai mult introverți, decât extroverți. Eu nu am simțit discriminare la locul de muncă. Colegii au avut răbdare cu mine și când mă stresam îmi ziceau să nu fiu critică cu mine, pentru că ei n-ar fi reușit să învețe limba mea și să lucreze la mine în țară, așa cum o fac eu. Sunt și norvegieni generoși, care donează și ajută moldovenii. Aici se practica mult voluntariatul, mai ales printre pensionari. Sunt și norvegieni săraci, în afara sistemului, sau care nu reușesc să primească ajutorul de care ar avea nevoie. Am lucrat ca voluntar timp de doi ani la un serviciu de susținere emoțională norvegiana. Acolo am înțeles că sunt multe persoane cu probleme psihice și nu numai dar care nu reușesc să primească ajutorul necesar. Evident, sunt și dintre cei care profită de sistem. Dar aici e vorba nu doar de norvegieni, dar și de emigranți. Mie îmi place să trăiesc aici, câteodată mă mai supăr pe multe taxe, dar încă nu am găsit un loc mai bun unde aș putea merge. 

Și acum povestește-ne despre acțiunile tale care te-au făcut atât de cunoscută în diasporă? inclusiv despre grupul de pe facebook?

Nu sunt atât de cunoscută. Mă cunosc doar membrii grupului care îl administrez. Este vorba de grupul “Moldoveni in Norvegia”  As fi vrut să avem o comunitate unită, unde ne-am putea ajuta reciproc.  Prin intermediul grupului am întâlnit persoane minunate, la fel fără de astâmpăr. Împreună punem la cale diferite ateliere, seminare. Planificăm expoziția de costume naționale în colaborare cu Șezătoarea Basarabiei din Moldova. Și mai avem în plan câteva seminare informaționale pentru concetățenii noștri. Sănătate și energie să avem, nu ar strica și o finanțare, pentru că toate cheltuielile le suportăm noi, cei din echipă. În rest, idei avem multe.

Mai nou am lansat serviciul Linia Roșie Norvegia, inspirat de Linia Roșie din Franța. Oferim ajutor informațional și susținere emoțională pentru femeile care au nevoie și pentru cele care suferă de violență în familie. Noi ne dorim ca să nu existe violență în familie. Optăm pentru o comunicare sănătoasă în familie. 

Un sfat pentru cei care planifică să emigreze în Norvegia? Ceva din seria – bine de știut!

E bine să cunoști limba engleză sau limba norvegiana atunci când emigrezi. E bine să verifici informația pe saiturile oficiale. Moldovenii, de obicei, sunt mai lenoși. Mai bine să-i ajute cineva decât să citească singuri regulile. Problema e că regulile se schimbă des și poți duce în eroare persoana dacă nu citești informația actualizată. Când am timp liber pot să stau să citesc ce scrie și să răspund persoanelor care-mi cer ajutorul. Alteori sunt nevoită să refuz. Ca să răspunzi la o întrebare aparent simplă îmi trebuie minim 30 min de studiu a informației pe saitul oficial. Orice informație trebuie verificată. Chiar și salariul și taxele. Peste tot unde lucrează oamenii pot fi greșeli. Și dacă n-ai fost atent, ai pierdut bani. Legile trebuie respectate, în caz contrar amenzile sunt mari. Chiar dacă unii mai reușesc să facă șmecherii, cu ulciorul nu te duci de multe ori la fântână. Aici totul merge încet. Birocrația e mare. Sfatul meu e să vă înarmați cu răbdare și să vă cereți drepturile acolo unde credeți că nu sunt respectate. Orice scrisoare care vine acasă, trebuie citită cu atenție. Câteodată e reclamă, dar alteori e informație importantă. Eu așa am reușit să descopăr o escrocherie. Cineva i-a furat soțului identitatea și a cumpărat foarte multe lucruri în numele lui. Pentru că am fost atentă, am reușit  să ne apăram. Alții au fost mai puțin norocoși și achită și azi creditele pe care nu ei le-au facut. În Norvegia nu reușești să te îmbogățești, dar e real să trăiești decent și liniștit. 

Diana, ne-ai povestit atât de captivant despre viața voastră în Norvegia, încât ne dorim să cunoaștem tot mai multe lucruri interesante, dar și mai mulți moldoveni. Îți mulțumim pentru aportul tău în comunitatea de acolo dar și pentru aportul tău în comunitatea noastră. 

Dragă Femeie, dacă dorești ca și povestea ta să ajungă pe pagina noastră ⚜️Ne găsești pe Instagram https://instagram.com/o_femeie_com?utm_medium=copy_link Facebook https://www.facebook.com/ofemeiedinparis ⚜️Pe site-ul : www.Ofemeie.com ⚜️Ne poți susține și cu o: donație aici https://www.gofundme.com/f/sustine-echipa-platforma-ofemeiecom?utm_campaign=p_cp+share-sheet&utm_medium=copy_link_all&utm_source=customer