S-ar părea că istoria Olgăi Cucuruzean se poate contopi în marea de destine ale femeilor noastre emigrate în Italia pentru un trai mai bun. Și totuși, protagonista de azi e una din puținele femei care a putut să aducă un dram de speranță, prin intermediul asociației înființate în satul natal. Bătrânii, dar și alte pături defavorizate ale societății sunt principalii ei beneficiari. Azi e despre Olga Cucuruzean și alți oameni ca ea!

– Olga, dacă ar ar fi să ne povestești pe scurt despre tine cu ce-ai începe?

– Cu faptul că mă numesc Olga Cucuruzean și m-am născut în satul Şercani raionul Orhei.

– Faci parte din diaporă?

– Da. M-am stabilit în Italia din 2007, după ce anterior am locuit alți trei ani în Federația Rusă.

– De ce Italia?

– Acum un deceniu și jumătate Italia mi s-a părut cea mai bună oportunitate, după ce fratele meu a reuşit să vină aici și să ne povestească cât de repede femeile își pot găsi un post de muncă. La începutul anilor 2000 italienii au descoperit comoditatea de a avea o îngrijitoare în casă. Muncă mult, dar greu de ajuns.

– Te referi la badantele care lucrează în casele bătrânilor?

– Și nu doar. Eu sunt asistentă medicală de profesie. Imediat după colegiu am activat la Spitalul Clinic Municipal de Copii nr.1. Am avut privilegiul să fiu prima promoție de bacalaureat, care ne-a creat mari probleme. În Italia nu ne-a fost recunoscută diploma de la colegiu, ceea ce însemna că nu puteam activa pe profesie. În Italia am făcut cursuri de calificare, care mi-au oferit oportunitatea de a activa în casele de bătrâni ca și „operatrice socio-sanitaria”.

– Are această decizie vreo legătură cu asociația pe care ați fondat-o în satul natal?

– Da. De aici s-a născut inspirația de a deschide o asociație de binefacere pentru bătrânii din satul meu natal. Nu a fost ușor. Dar cu ajutorul unui grup frumos de consăteni plecați din țară am reuşit. Astăzi avem asociația „A.O. Şercăneni pentru Şercani”. Bătrânii sunt principalii beneficiari, dar nu numai.

– Ne poți oferi mai multe detalii?

– Profund marcată de situația bătrânilor de acasă, de vreo doi ani mă tot măcina ideea cum aș putea să-i ajut. În ianuarie curent am prins curaj. Le-am povestit-o altor doi colegi, emigrați și ei. Am decis împreună să formăm un grup de donații, cam 100 € pe an și cu acești bani să începem să schimbăm lucrurile. Ideii noastre i s-au alăturat și alți entuziaști. La moment, din grupul donatorilor fac parte 35 de consăteni, dar cifra e în creștere. Între timp, am donat pachete cu mâncare, haine de mâina a doua, scutece pentru bătrâni. Fiecare beneficiar stă la casa lui, dar este ajutat în măsura posibilităților. Avem în total 74 de beneficiari. Bucură faptul că am reușit să luăm legătura și cu primarul satului, care este entuziasmat de acțiunile noastre. În august am reușit să colaborăm cu diaspora altor sate, donând copiilor de clasa întâi 38 de ghiozdane cu toate rechizitele necesare etc. Totul se bazează pe voluntariat și donații.

– Fantastic. Sperăm ca acest gest să inspire pe cât mai mulți. Job-ul de bază, asociația îți lasă timp și pentru tine?

– Timpul liber e o ecuație cu multe necunoscute. Ai dreptate, job-ul de bază îmi consumă mult timp și multă energie. Timpul liber îl dedic familiei, iar când primele două îmi lasă un respiro mă ocup și de asociație.

– Cum faci față greutăților?

– Simplu. Când am o problemă, mă gândesc că undeva altcuiva îi este şi mai greu…

– Planuri de viitor?

– Scopul meu cel mare pe care mi l-am propus în ultimul an este prea mare deocamdată pentru mine şi îmi este frică să vorbesc… Dar voi munci mult la el şi va veni acea zi în care voi reuşi să-l bifez.

– Mesajul tău pentru această comunitate este…

– … dragă femeie tu poți totul. Trebuie doar să vrei!

Răspunsurile Olgăi la întrebările lui Marcel Proust:
Ce este femeia pentru tine?
Pilonul universului.

Calitatea pe care o admiri la oameni?
Bunătatea.

Care a fost cea mai mare pierdere sau nerealizare a ta?
Nerealizări nu am avut. Ce ține de pierderi – moartea părinților unul după altul la câțiva ani distanță. Cu asta încă nu mă pot împăca.

Culoarea și floarea preferată.
Iubesc colorile deschise, pentru că înseamnă viață, iar eu iubesc viața. Ce ține de flori, îmi plac toate, îmi vine greu să aleg una.

Dragă Olga îți mulțumim pentru confidențe. Îți dorim succes astfel ca visul tău cel mare să devină în scurt timp realitate, pentru că vorba ta, noi femeile putem totul, trebuie doar să ne dorim asta.