Deși prinsă cu promovarea filmului „L’événement” care a ieșit pe marile ecrane acum câteva zile, Anamaria Vartolomei, o actriță franceză de origine română, a găsit câteva minute pentru confidențe. E o minune fata asta. Frumoasă. Talentată. Ambițioasă. Inteligentă. O onoare pentru noi faptul că s-a alăturat platformei, pentru care-i suntem profund recunoscătoare. Un interviu de suflet. Profund și impresionant.

Mă numesc Anamaria Vartolomei și sunt originară din Băcau, România, dar m-am stabilit de la vârsta de șase ani în Franța, la Paris. Aici vreau să le spun un mare mulțumesc părinților pentru oportunitatea de a crește și a-mi forma personalitatea într-o țară deschisă, cosmopolită, unde oportunitățile sunt mari și diverse, iar cultura bogată e la îndemână.

Ca să ajung să vorbesc azi din postura în care m-ați cunoscut, voi face o incursiune în copilărie. Școala mea primară propunea diverse activități extrașcolare, dintre care teatru, poezie și punere în scenă. O prietenă s-a înscris și am urmat-o și eu. Și așa mi s-a stârnit interesul. Atât de tare mi-a plăcut încât le-am cerut părinților mei să mă înscrie la un curs de teatru în afara școlii.

În perioada aia, tatăl meu, patron al unei firme de construcții, avea ca și o clientă actriță de teatru. I-a vorbit despre mine și ea i-a recomandat un site de casting online. Tot căutând noi acolo să vedem despre ce e vorba, am dat peste anunțul de casting al filmului „My Little Princess”, realizat de Eva Ionesco. Fizic corespundeam cererilor, așa că am decis să răspundem la anunț și m-am prezentat la audiții. Eva m-a ales să o joc pe Violeta și de atunci nu am mai vrut să fac altceva.

Timpul liber este unul din marele avantaje ale actoriei. Este o perioadă importantă pentru a te regăsi tu cu tine, a te hrăni cultural cu filme, cu ieșiri la muzee, citind etc. Așa te confrunți cu diverse moduri de gândire, idei noi și te dezvolți. Eu am doar 22 de ani și încă sunt în formare ca și femeie.

Familia și prietenii sunt un soclu solid în caz de greutăți. Ei mă cunosc cel mai bine și mă pot îndruma în momente de dubii, reprezintă un sprijin de prisos. Și religia joacă un rol important pentru mine, atunci când sunt la pământ Dumnezeu îmi dă putere. Încerc mereu să îmi spun că sunt la locul potrivit, loc care mi-a fost ales și-l merit.

Scopurile și ambițiile mele sunt legate de platourile de filmare. Mă văd acolo până la adânci bătrâneți. Ador euforia pe care mi-o provoacă un turnaj. Vreau prin intermediul filmelor să scot spectatorul din plictiseală, să înalț dorințe, să tulbur vise, să fiu acolo unde nu sunt așteptată, să fiu imprevizibilă. Vreau să surprind din nou și din nou.

Am fost nominalizată la premiile Lumière la categoria „cea mai bună speranță feminină” pentru rolul meu din „My Little Princess”. Academia César m-a inclus în 2021 într-o selecție restrânsă de revelații pentru rolul meu din filmul „Just Kids”. Iar anul asta, povestea se repetă pentru rolul pe care îl joc în „L’événement” de Audrey Diwan. Vom ști la începutul anului 2022 dacă fac parte din cele 5 finaliste. Am urcat scările la festivalul de la Cannes în 2011 pentru „My Little Princess”, iar filmul „L’événement” a luat marele premiu, Leul de Aur la Veneția anul acesta. Am și câștigat premiul pentru cea mai bună actriță la festivalul de La Sarlat.

Casa Chanel m-a îmbrăcat pentru prima dată la Cannes, pentru urcarea treptelor filmului „My Little Princess” de Eva Ionesco, în 2011. De atunci, le-am rămas fidelă. Este o casă cu o istorie fascinantă, admir profund codurile și alura acestei femei îndrăznete, pasionale, libere și independene. Acestea sunt valorile pe care sper să le reprezint și sunt mândră că sunt asociată cu ele.

Mesajul meu pentru femei este unul de încurajare. Să se asculte, să fie asumate și să-și acorde propria libertate. Doar noi putem decide propria traiectorie a vieții, ce ne motivează și pasionează. De ceea ce vrem și putem să facem. Este important să nu cedeze unei societăți care de multe ori te face să crezi că nu ești la înălțime, că nu meriți sau că nu există loc pentru fiecare.

Blitz interviu:
Femeia este…
… începutul.

Calitatea pe care o admiri la oameni?
Loialitatea.

Cea mai mare pierdere sau nerealizare?
Faptul că nu pot să cânt la un instrument.

Culoarea şi floarea preferată?
Roz deschis. Macul.