Încă nu face parte din diasporă pentru că se simte utilă acasă, în Moldova. Când i-am cunoscut îndeaproape povestea, la câte regalii are, zicem că ar fi păcat să plece. Pentru că unii oameni sunt unici, sunt dedicați meseriei, sunt speciali prin ceea ce fac. Istoria Marianei Marin ne-a impresionat profund și ne-a făcut să o privim cu și mai multă admirație. Azi, vă propunem s-o cunoașteți și voi.

– Doamna Mariana, tradiționala întrebare….

– Da, o cunosc deja. Mă numesc Mariana Marin și m-am născut la Chișinău.

– Faceți deja parte din diasporă sau…?

– Nu, pentru că deocamdată mă simt utilă aici, cu toate că gândul de a pleca îmi apare de periodic. Știut lucru de ce… din cauza situațiilor social-politice și a unor oameni care se cred Dumnezei și calcă peste tot (ambiție și mediocritate…) Iar dac-ar fi să plec, aș opta pentru România, Austria sau Franța. Acolo simt ritmul vieții mele. În România – pentru spiritul și sentimentul de acasă, în Austria – pentru orele matinale în care ai acces la multe servicii, în Franța – pentru mediul în care mă simt încrezătoare și romantică. Sigur, sunt conștientă de faptul că acestea sunt doar niște percepții naive, pentru că atunci când ajungi în altă țară, îți asumi că nu vii să admiri frumusețea locurilor, dar că urmează ani în șir de peregrinări prin care, poate, cândva, ajungi să savurezi. Conștientă am fost mereu de acest lucru, de aceea am ales să plâng acasă, lângă ai mei.

– Interesant punct de vedere. Mulțumim pentru confesiuni. Ce ne puteți povesti despre activitatea dvs profesională – cu ce vă ocupați? Cum ați ajuns la gândul că anume asta este este ceea ce vă reprezintă?

– Sunt conferențiar universitar, doctor în pedagogie. Cariera mi-am început-o în 1994 ca învățătoare. În 2000 am devenit profesoară de limba și literatura română. În anul 2002, activând simultan în calitate de învățătoare, profesoară de limba și literatura română, am pornit pe cariera universitară la Institutul de Științe ale Educației unde mi-am realizat studiile doctorale, dar și calitatea de lector universitar. Astfel, aveam patru planuri profesionale concomitent. Apropo, și astăzi activez în cel puțin trei organizații. Nu pentru bani, dar pentru că sunt apreciată și utilă. Cred că aceasta mă caracterizează cel mai mult, calitatea de multitasking. Mereu am avut mai multe activități pe care le-am îmbinat armonios cu viața de familie. Nu am decis niciodată să fiu pedagog, cel puțin nu-mi amintesc momentul dat, pentru că de mică „educam” piesele de șah, fiind încă copil de grădiniță. Le citeam din Albinuța și le puneam să „repete” după mine. Mai târziu, pe la 12-14 ani, am devenit profesoară pentru vecinii din bloc. Locuiam la etajul cinci și la Școala mea veneau copii din blocurile vecine, toți având caiete și Agende speciale semnate de mine. Vocația pedagogică mi-am dezvoltat-o, făcând studii la Colegiul Pedagogic „A. Mateevici”, din or. Chișinău (1991-1996), specialitatea Învățământ primar, apoi Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moldova (1997-2002), specialitatea Limba și literatura română; studiile doctorale la Institutul de Științe ale Educației (2002-2006).

În anul 2009, am susținut teza de doctor cu titlul „Principii de dezvoltare a atitudinii elevului faţă de opera literară”. Un an mai târziu, am participat la fondarea Asociației Generale a Învățătorilor din România, filiala din Republica Moldova. Timp de 11 ani sunt președinta acesteia. Organizația noastră numără peste 3000 de membri, dintre care circa 1000 de membri sunt activi și se implică în dezvoltarea sistemului educațional din Republica Moldova și România.

De asemenea, am fondat în 2009, împreună cu colegul meu Valeriu Cavcaliuc, o revistă pedagogică „Învățătorul modern”, care între timp a mai dezvoltat două reviste – „Grădinița modernă” și Ediția specială în limba rusă. Aceste reviste fac parte din sufletul meu. La ziua de azi numărăm peste 150 de reviste editate care ajung în toate școlile și grădinițele din Republica Moldova, fiind achiziționate de școli, grădinițe și pedagogi. Revista a oferit posibilitatea să dezvoltăm și un Centru de Resurse pentru cadrele didactice prin care le punem la dispoziție o librărie cu cele mai recente ediții din domeniu precum și săli de curs prin care organizăm diverse traininguri, seminare pentru profesori.

Anul 2020 s-a dovedit a fi un an foarte responsabil în cariera mea profesională. Am activat în echipa ministrului Educației, Culturii și Cercetării – dl Igor Șarov, fiind șefa Cabinetului, fapt care mi-a adus prilej de evaluare a tot ce cunosc pe domeniul politicilor educaționale și transpunerea acestora în practică și în decizii. A fost un an dublu responsabil, pentru că Republica Moldova a fost nevoită să facă față pandemiei COVID-19 și tocmai echipa noastră a luat decizii prin care să asigurăm continuitate procesului educațional, dar și calitate.
De-a lungul experienței mele pedagogice am fost mereu foarte activă, particip în activități de cercetare, editoriale. Anual călătoresc în scopul de dezvoltare profesională. Particip cu comunicări la importante evenimente naționale și internaționale, aplic la stagii, cursuri de perfecționare online, un exemplu fiind Academia Română, Centrul de Studii din Transilvania, University of Leeds, la University of Auckland, New Zeeland, Universitatea din Lepizig etc.

Sunt autoare de manuale, de programe școlare, conceptorul metodologiei de evaluare fără note implementată la scară națională, conform Codului Educației, dețin competențe de expertiză în domeniul politicilor curriculare. M-am preocupat de asigurarea continuității în implementarea evaluării fără note la clasele a IV-a – a V-a.

De asemenea, interesele mele pedagogice sunt următoarele: managementul curriculumului şcolar; monitorizarea implementării curriculumului şcolar; evaluarea în bază de criterii și descriptori la nivel curricular; dezvoltarea curriculumului opțional; plan-cadru de învățământ; dezvoltarea atitudinilor elevilor față de opera literară; formarea vorbitorului cult de limba română; formarea motivației și a interesului pentru lectură; strategii didactice interactive de formare a competențelor de comunicare și de lectură; formarea și evaluarea competenței descriere și multe altele.

– Incredibil. Cred că este unul din cele mai complexe palmarese de activități pe care l-am cunoscut de la lansarea revistei până azi. Îndrăznim să întrebăm, cum reușiți să găsiți un echilibru în toate?

– Fiind întrebată de multe ori despre echilibrul dintre viața de familie și carieră, am înțeles că ritmul de viață, și anume trezirea la ore matinale – 4.00-5.00 este ceea ce mi-a adus succes. Sunt organizată și responsabilă, probabil astfel îmi reușește să pregătesc devreme mesele pentru familia mea, iar în paralel să muncesc la activitatea mea – articole, teze, proiecte editoriale. Seara, am deprins cu copiii mei când erau mici să ne culcăm la ora 21.00, astfel trezirile matinale sunt inerente.

În același timp, îmi planific periodic și consecvent vizitele la coafor, manichiură, uneori – cosmetolog (deși mă străduiesc să am un ritual bun de îngrijire). Acum, când fiii mei sunt mari, discutăm mai mult la telefon, dar atâta timp cât erau acasă, tradițional discutam mult despre școală, despre învățare, despre lucruri distractive, despre prietenii. Îmi place să gătesc și curățenia. Cred că uneori sunt obsesivă la acest capitol. Nu ies din casă până nu mă asigur că este curat lună. Și o fac nu pentru oaspeți, dar pentru ca atunci când mă întorc acasă să mă simt în armonie.

– Ce vă motivează să treceți peste greutăți?

– Dacă fac ceea ce îmi place, nu simt greutățile. De obicei, aleg anume astfel de sarcini care să fie pe potriva competențelor și a intereselor mele. Doar sufletul mă poate motiva. Nimic mai mult. Nu banii sau recompensele materiale mă pot motiva, doar produsul oricărei activități și impactul lui social. Recunosc, că uneori simt că nu fac ceea ce pot face, că pot face mai mult. Și acest lucru poate fi considerat cel mai dificil lucru în viața mea. Simt că mi-ar trebui să mă înzestrez cu un soi de „obrăznicie” și că ar trebui să lupt pentru ceva, că ar trebui să mă impun și nu o fac.

În plan personal, există mai multe greutăți. Uneori plâng. Mult. Nu-mi este jale de mine, dar simt că viața trece și că ar putea fi altfel. Că merit ceva mai bun. Ceva mai bun se numește – nu iubirea față de femeie (de aceasta nu sufăr), dar respectul față de femeie. Mereu am fost iubită, dar neînțeleasă în același timp. Deseori se spune că răbdarea femeii salvează familia. Am trăit aproape 20 ani în căsătorie, crezând că femeia trebuie să rabde. Am răbdat, crezând că aceasta este iubirea. Cred că acest comportament l-am învățat greșit. Femeia nu trebuie să rabde, dar să ceară și să invoce respect de la bărbat. Dacă nu poate, atunci rămâne neacompaniată, însă nu se supune abuzului emoțional.

– Cum le-ați depășit?

– În primul rând, copiii sunt catalizatorii mei emoționali. Marius și Valentin sunt cei mai buni psihologi. Ei mă susțin și mă ajută foarte mult. Marius este rațional, mereu îmi arată realitatea cu argumente valoroase și eu o accept. Valentin este exuberantul și optimistul. Nu mă lasă nici pentru un minut să fiu tristă. Ei m-au făcut să citesc multe cărți. Despre ei, despre adolescență și despre cum să nu te îndepărtezi de copiii tăi, având o inteligență emoțională față de ei.
Mămica, tăticul, fratele sunt cei care mă motivează să trăiesc corect și să fiu responsabilă de familia noastră mare. Dar nu ascund, mă motivez foarte mult prin activitate profesională. Mă scufund în ideile mele și încerc să uit de problemele personale.

– Țeluri? Ambiții?

– De felul meu sunt ambițioasă, e adevărat. Dar nu calc peste oameni. Am o vulnerabilitate. Dacă simt că cineva își dorește foarte mult o funcție, un lucru, eu cedez în favoarea acestuia, chiar dacă simt că aș putea face mult mai bine acel lucru. Mi s-a întâmplat de nenumărate ori acest lucru. Poate din cauza aceasta, nu am ajuns de multe ori acolo unde aș fi putut ajunge. Mai am o calitate, pe care unii ar considera-o ciudată. Țin mult la prieteni. Din cauza aceasta, deseori sufăr. Oamenii te apreciază după prietenii pe care îi ai. Uneori nu agreez cum gândesc prietenii mei, dar sunt nevoită să tac și să mă retrag.

Dacă este să vorbim despre țeluri, îmi doresc mult un holding media cu tematica educației. Spre aceasta tind. O parte din acest țel este realizat. Urmează și alte lucruri. Dar mai simt că pot face ceva pentru Țara noastră. Simt că pot lua decizii importante și că aș putea să-mi propun competențele mele pentru propășirea țării. Și nu doar simt, dar și le fac. Mă implic acolo unde sunt probleme, nu le scriu pe pereți doar, cum fac unii. Concret, inițiez programe de dezvoltare pentru cadrele didactice, elaborez materiale didactice moderne utile elevilor și profesorilor.

– Felicitări pentru aceste scopuri absolut minunate. Ce mesaj ați avea pentru femeile acestei comunități?

– Femei, să aveți curajul de a fi voi înșivă. Eliminați stereotipurile și gândirea negativă. Dezvoltați-vă respectul de sine și iubiți oamenii. Lucrurile mari sunt simple.

Răspunsuri la întrebările lui Marcel Proust.
– Ce este femeia?
– Un vulcan.

– Calitatea pe care o admirați la oameni?
– Respectul.

– Cea mai mare pierdere sau nerealizare?
– Politica.

– Culoarea şi floarea preferată?
Albul. Laleaua albă – primăvara, trandafirii albi – mereu.

Doamna Mariana ne-ați impresionat profund. Vă dorim succes în toate pornirile profesionale dar și personale. Vă admirăm și vă așteptăm cu alte articole pe această platformă. Iar pentru cei interesați pot accesa link-ul https://www.facebook.com/agiromd/

Cu drag, pentru „O femeie din Paris”

Redactor text: Daniela Borodachi