Îi afli povestea și imediat vrei s-o cunoști personal. Atâta liniște, pozitivism, pace, împăcare cu sine și cu restul lumii i se citește între rânduri, încât vrei nu vrei, te gândești la o ședință personală de coaching. Zic asta pentru că în condițiile actuale, e ceva ce ne lipsește tuturor – liniște și pace, or, Dorela Iepan este exact omul de care avem nevoie mulți dintre noi, ea fiind coach emoțional, este certificată în codul emoțiilor, autoare de carte și o femeie de milioane.
– Povestește istoria integrării tale – cum te-a primit comunitatea?
– În 2010 am decis să mă mut în Paris (mai bine zis regiunea pariziană). Nu aveam relații, un loc de muncă și nici bani. Dar aveam certitudinea că e momentul perfect ca eu să vin în diasporă. Într-o lună de zile visul meu a devenit realitate. Când am decis această mutare, ea a fost însoțită de câteva idei, gânduri și certitudini:
– sunt primită bine
– persoanele pe care le întâlnesc, mă apreciază
– spun că sunt româncă și ofer o imagine despre România care să îi facă pe francezi să ne aprecieze
– nu mă interesez de ajutoarele oferite de Franța, pentru că vreau să fac bani prin care să pot chiar eu să susțin pe cei fără posibilități.
În concluzie pot spune că am fost primită cu brațele deschise. Oriunde m-am angajat, am fost apreciată. Colaboratorii mei m-au apreciat și au căutat și alți români.
– Foarte interesat. A câta oară ne convingem că contează mult ce gânduri lansezi în univers, ele neapărat se realizează. Și totuși, te-au chinuit dorul și gândul la cei rămași acasă?
– Acasă este acolo unde este soțul și unde ne sunt copiii noștri. Când neamurile din țară mă întreabă când vin acasă, eu le răspund că sunt deja acasă. Nu aș putea locui undeva unde să nu am acea apartenență de acasă. Aș putea spune că acasă este în inima mea, iar asta mă face să trăiesc cu foarte multă bucurie fiecare moment al vieții. Comunitatea de români și moldoveni este extraordinară, iar eu văd comunitatea unitar, nu văd ca fiind două țări separate. În orașul în care locuiesc sunt mulți români și moldoveni. Ne cunoaștem și recunoaștem și ne bucurăm să petrecem timp împreună.
Personal, mă simt mai degrabă un cetățean al planetei, astfel acasă este acolo unde sunt și nu un loc din amintirea mea.
– Dorela, respect pentru acest gând enunțat. Consider că în momentul când conștientizezi că ești cetățean al planetei, multe lucruri se simplifică. Apropo, pornind de la ideea lansată mai sus, care-ți sunt provocările cele mai mari?
– Mă doare când citesc comentarii sau postări de dezbinare. Îmi doresc să văd românii uniți și apreciativi. Nu pot spune că am provocări personale, pentru că sunt o persoană foarte determinată. Îmi setez obiective, fac plan pentru atingerea lor și sunt foarte răbdătoare și perseverentă. Când îmi îndeplinesc obiectivele, stabilesc altele noi și astfel merg înainte. Acestea fiind spuse, provocarea pe care o resimt ar fi distanțarea față de comunitatea românească, mai mult datorită rutinei de viață și stilului alimentar. Dacă în urmă cu câțiva ani citeam despre oameni care se trezesc la 5 dimineața și își oferă o oră pe zi pentru o practică de dezvoltare personală, eu am avut o perioadă în care timpul meu pentru mine depășea 6 ore pe zi.
– Deci, nu ai o problemă cu timpul dedicat doar ție?
– Nu. În prezent mă trezesc la 5 dimineața și primele ore ale dimineții îmi sunt destinate mie. Chiar și în vacanță păstrez această rutină, pentru că nu mă trezește ceasul deșteptător, ci bioritmul interior. În urmă cu câțiva ani eram foarte supărată să-l văd pe soțul meu că își împarte timpul între diverse pasiuni. Încurajată de el să îmi urmez propriile pasiuni, am descoperit că există viață după mămicie (adică după ce împlinesc copiii doi ani și câștigă în independență), astfel încât am reluat lectura, de data aceasta fiind o practiucă zilnică. Am urmat sfaturile speakerilor motivaționali – să citesc 10 pagini pe zi sau 15 minute. Acest obicei mi-a permis anul trecut să citesc 21 de cărți pentru dezvoltarea mea personală și profesională. Zilnic îmi ofer timp să fac sport, acest obicei permițându-mi să-mi apreciez și iubesc corpul, mult mai frumos după două sarcini decât în tinerețea mea. Cred că o femeie care nu are timp pentru ea nu mai știe ce înseamnă să fie femeie. Oferindu-și chiar și 5 minute pe zi, cu timpul își amintește cine este, se descoperă și se iubește.
– Dorela, ești un adevărat izvor de motivație pentru multe dintre noi. Permite-mi să te întreb, care este cea mai mare realizare a ta?
Îmi este greu să spun doar o realizare personală, pentru că țintesc sus și îmi îndeplinesc obiectivele. Ultima realizare de care mă bucur și lucrez să o duc la un nivel mult mai mare, este faptul că în 2021 am scris cartea „Relația Perfectă – 28 de zile spre iubire” în 33 de zile, iar la sfârșitul anului a fost deja disponibilă în format fizic cu livrare în toată lumea. Când mă gândesc cât de repede am scris-o realizez cât de pregătită eram. Deși în școală aveam note mici la literatura română, acestea erau așa pentru că refuzam să învăț comentarii pe de rost. Nu înțelegeam de ce nu suntem încurajați să gândim și să scriem propriile noastre comentarii asupra lecturilor. Am fost încurajată timp de mai bine de 15 ani să scriu o carte, iar materialul era deja pregătit în mintea mea. Tot ce aveam de făcut era să mă pun în fața calculatorului și să tastez. Este o realizare neprețuită pentru că am pus în ea tehnici noi și străvechi, extraordinare, care permit oricărei cititoare (chiar și cititorilor) să trăiască viața dorită și visată.
– Care este cel mai mare minus sau defect al diasporei sau a comunității din care faci parte?
Lipsa unității. Cei care critică pe alții. Când vom pune accent pe iubire și apreciere, lucrurile se vor schimba radical în bine pentru noi toți.
– Te implici în activitățile diasporei și ale societățile civile? Dacă da, cum anume?
– Contribui la activități de voluntariat prin asociații din România, mediul online permițându-mi acest lucru. În trecut am fost membru fondator al unei asociații ce avea ca obiectiv promovarea artiștilor Români în Franța, dar după o perioadă scurtă de timp, activitatea asociației s-a încheiat.
– Cum ai aflat despre noi și care ar fi aportul tău pentru comunitatea „O femeie din Paris”?
– Prietena mea Andreea Pons a fost intervievată acum un an și așa am descoperit comunitatea. De atunci v-am urmărit și m-am apropiat tot mai mult pentru a înțelege cum pot și eu contribui. Doresc să organizez ateliere dedicate special comunității, fiind deja în discuții cu Viorica.
– În ce condiții ai reveni definitiv acasă, sigur exceptând situația politică a țării, precum și cea financiară?
– După cum am scris și mai sus, consider acasă oriunde sunt, iar în această etapă a vieții îmi doresc să cunosc cât mai multe locuri de pe Pământ. Dacă pornim cu acasă din inimă, oriunde suntem ne putem bucura de viață și eliminăm exact fricile.
– Dacă ai reveni, ce ți-ai dori să implementezi acasă din ceea ce ai văzut/experimentat/trăit în diasporă?
– Deja lucrez în România, majoritatea clienților mei sunt români, iar activitatea mea fiind 99% online, pot lucra din orice colț al lumii, contribuind celor ce au nevoie de serviciile mele.
– Ce a rămas nespus de tine despre tine și ai dori să afle cititorii noștri?
– Eu sunt Dorela Iepan, sunt româncă din vestul țării, pentru că mama mea este din Satu Mare, tatăl meu din Arad, m-am născut la Timișoara, am crescut la Oradea, am făcut facultatea la Cluj Napoca și Oradea, iar după ce m-am mutat în Franța, m-am căsătorit la Baia Mare. Sunt Coach Emoțional și ajut oamenii prin intermediul sesiunilor individuale, de grup și materialelor oferite pe diversele rețele online, să reconstruiască fluxul energetic al corpului, adică eliberarea emoțiilor captive, schimbarea convingerilor, eliminarea blocajelor energetice. După sesiunile cu mine, clienții au rezultate în fiecare aspect al vieții: relații, profesional, financiar, sănătate, pace mentală. Așa cum am spus mai sus, locuiesc în Franța, de la sfârșitul lui 2010.
Blitz interviu:
1. Sărbătoarea care adună toți membrii familiei la o masă și îți amintește de România este…
Paștele.
2. Ce gătești cel mai frecvent din bucătăria noastră tradițională?
Sarmale.
3. Care este cartea de pe noptieră?
Acum termin de citit „Școala de afaceri”, scrisă de Robert T. Kiyosaki.
Dragă Dorela, îți mulțumim enorm pentru aportul tău, pentru gândurile tale, dar mai ales pentru proiectele ce urmează să fie implementate.
