Urmează un interviu lung, dar atât de frumos, atât de pătruns de tradiții, încât se citește pe nerăsuflate!

– Adriana, îți mulțumim pentru acceptul pentru acest interviu și permite-mi să încep cu începutul. De unde se trage pasiunea pentru ie? Vine cumva din amintirile cu mama sau bunica ce cos, sau poate ai avut marele noroc să faci parte din cadrul șezătorilor organizate în cadrul școlii sau a diferitor cercuri extrașcolare?

– Mereu am admirat portul popular, dar niciodată nu am avut o cămașă autentică. Doream să achiziționez una, dar nu eram gata să dau banii ceruți pentru o cămașă. Acum mi-am schimbat părerea, pentru că am cusut patru cămăși și am înțeles câtă migală și muncă este. Mă tot aventuram pe acest tărâm, dar informații referitor la pași, materiale, tehnici era foarte greu de găsit. Asta până în noiembrie 2019, când am scris câtorva prietene, cunoștințe și le-am întrebat dacă nu ar dori să ne adunăm la o șezătoare și să ne documentăm împreună, să descâlcim ițele și poate pornim la drum.

Din școală știam de cruciulițe, lănțișor, în urma acului, scărițe. Credeam că e suficient, dar nu este așa. Ne-am alăturat diverselor grupuri (Șezătoare Basarabia, Chișinău, Măiestria, Semne Cusute) de unde am tot adunat informații de la femei ce deja își creaseră câte o cămașă sau mai multe. În februarie 2020 o invitasem pe Stela Moldovanu cu albumul său Măiestria, admirasem cămăși (Ii) pe care Stela le-a adus cu mare grijă și am realizat cu fetele că e drum lung până a avea o cămașă făcută cu propriile mâini, dar nu imposibil. După acea întâlnire am avut mai multă claritate și scopul fiecăreia era: o cămașă tradițională, autentică pentru sine.

– Deci, așa s-a născut șezătoarea #BruxellesIa, #ExpozitiaIa, #Sezatoare? Ce a stat la bază?

– Ideea expoziției se cocea de ceva timp, din momentul când nu ne-am oprit la o cămașă pentru sine doar. Cineva a făcut una pentru mamă, pentru soră, pentru nepoțică, fiică etc. Am realizat că numărul de cămăși crește și de ce nu, merită sa fie văzute, admirate de publicul larg. Toate cămășile au fost cusute de doamnele din comunitatea Șezătoare Bruxelles. Am avut expuse 13 Ii (cămașa cu altiță), o cămașă bărbătească, o cămașă pentru copil. Fiecare cămașă a fost lucrată de autoare fie pentru sine sau cineva drag ei. O cămașă a fost cusută de mai multe albine, proiectul comun pe care l-am numit „Ia Prieteniei”. Au fost cusute cămăși din diferite zone etnografie (Basarabia, Oltenia, Muntenia, Bucovina) respectând culorile și planșele specifice acelor zone.

Această expoziție am organizat-o și în memoria colegei noastre, Ina, care a pierdut o luptă grea și care nu a reușit să-și realizeze cămașa… I-am promis că o terminăm noi…

– Ce ține de șezătoarea în sine – a fost un proces greu de pus la cale (întreb în condițiile în care exemplul vostru ar dori să-l preia și alte femei din alte colțuri ale lumii), din punct de vedere organizatoric, logistic etc.?

– Nu a fost dificil să adun fetele în jurul unui ac, fire, pânze, pentru că dorința a fost mare, curiozitatea de a crea ceva unic și cu propriile mâini și mai mare. Cam acesta a fost motivul pentru care ne-am unit în acest grup frumos destul de ușor. Șezătorile pe viu, cum și era pe timpuri, era socializarea și un pic de timp doar pentru tine, departe de rutină. Însă, în martie 2020 a venit pandemia, ca peste tot în lume, am trecut pe on-line. A fost o gură de aer pentru multe, o terapie pentru psihic și o activitate constantă. Mă simțeam utilă și timpul nu părea o eternitate, pentru că făceam ceva frumos. Pentru multe din noi a fost o salvare. Pe on-line ne adunam din diferite țări: Belgia, Moldova, Italia, Portugalia, Kosovo, ne povesteam noutăți, cine și la ce muncește, cât a avansat. Astfel, ne încurajam, ghidam pe cele ce aveau întrebări, ofeream ajutor celor ce erau în impas etc. Primele întâlniri au fost foarte dorite, mai ales că doar după patru – cinci luni ne puteam deja delecta cu primele cămăși finisate. Acum pandemia ne-a mai lăsat, iar războiul ne-a dat peste cap liniștea, de aceea continuăm să ne vedem on-line în fiecare miercuri la 19:00 ora Belgiei. În continuare coasem, menținem tradiția, pentru că, unele dintre noi doar în această zi își croiesc timp anume pentru cusut, astfel avansează la cămașă. Apropo, sunt un mare avantaj tehnologiile, așa că oricine dorește ni se poate alătura.