Este specialist consultant pe integrare pentru orașul Viena, face parte din mai multe proiecte sociale și mai nou este implicată în proiectului SToP Wien, care are ca scop prevenirea violenței în spațiul privat. Tot ea este membru activ al partidului Social-Democrat din Austria, partidul de conducere în orașul Viena. Este vorba de moldoveanca noastră, Ludmila Sirbu, cea care a devenit inclusiv Ambasador al proiectului nostru în Austria și care ne-a oferit unul din cele mai complexe interviuri de până acum despre toate aceste reușite ale ei. 

-Ludmila, suntem nespus de mândre să te avem în comunitatea noastră, pentru valoarea pe care ne-o aduci, pentru aportul și experiența ta… Povestește-ne, cum a fost integrarea în cazul tău? Cum te-a primit comunitatea? 

-Integrarea este probabil unul dintre cele mai complexe, de durată și fără sfârșit proces. Spun acest lucru, pe de o parte, în calitate de imigrant care se ciocnește zi de zi de aspectele, problemele și grijile integrării și de cealaltă parte în calitate de specialist pe integrare socială care studiază și cercetează cele mai sensibile și complicate configurații ale integrării.  În momentul când am luat hotărârea de a emigra, eram conștientă că urmează un nou capitol în viața mea, dar nu mi-aș fi imaginat vreodată că integrarea poate fi un proces atât de divers și complicat. Austria este o țară care îți oferă multe avantaje, însă condiția de la început pentru a le obține este ca imigrantul să dovedească în timp integrarea sa socială și culturală. Spre deosebire de mulți alți conaționali și spre fericirea mea, aici în Austria mă aștepta soțul cu tot ce era necesar pentru a începe o nouă viață. De la bun început m-a sprijinit și m-a susținut atât financiar cât și emoțional să-mi continui studiile pentru a-mi construi calea profesională în domeniul juridic și socio-politic. În prima etapă, mă refer la cea de adaptare la o societate total străină, cu o cultură nouă, cu o limbă necunoscută, cu valori noi și prioritizarea acestora după criterii total diferite de cum am fost obișnuită până atunci, a fost cea mai intensă și emoțională perioadă de-a mea în Austria. Ulterior m-am ciocnit de un proces anevoios birocratic de perfectare a actelor care a durat aproape un an de zile. Un an, în care n-am putut nici să frecventez cursurile de limbă germană, nici să studiez și nici să muncesc. Tot în acel an, întâmplarea face ca soțul să fie plecat destul de des în deplasări, ceea ce a culminat frica mea, nesiguranță, descurajarea și neîncrederea de a face față tuturor provocărilor întâmpinate la acel moment. Nu aveam prieteni, nu aveam cunoștințe și nici nu foloseam rețelele de socializare la acea vreme. Acest conglomerat de emoții triste și intense a condus la o depresie profundă. Uitându-mă în trecut, sunt profund recunoscătoare pentru această etapă din viața mea. Datorită emoțiilor trăite la acea vreme am reușit să mă cunosc mai bine și să răspund la întrebările pe care până atunci nu mi le-aș fi pus vreodată. Acea perioadă m-a unit solid cu soțul meu care, a devenit între timp nu doar mentorul meu, dar și „tezaurul” în care se păstrau pios destăinuirile și gândurile mele. Această experiență a fost un stimulent puternic pentru mine de a crea o platformă, care să vină în ajutorul făcilitării procesului de integrare a imigranților și în special a femeilor și copiilor, care între timp a devenit una din activitățile mele de bază.

-Cum îți alini dorul de casă?

-Este o întrebare la care n-aș putea să dau un răspuns, fiindcă nu știu dacă am avut acel sentiment de “dor de casă” sau “dor de pământul natal”. Mi-a fost și îmi este dor destul de des de bunicii mei, de a fi în preajma lor, de a alerga desculță prin curtea lor. Îmi este foarte de dor de îmbrățișarea și mireasma bunicii. Bunicii au fost și vor fi pentru mine Icoana sufletului meu. Singurul alin al acestui dor sunt memoriile calde și frumoase despre ei, cu ei, pe care le nutresc în mine. Probabil o altă metoda de a alina dorul față de ei este dorință râvnită de a face voluntariat pentru diverse cauze nobile. Nu cunosc dacă sunt la fel de bună și sufletistă cum au fost bunicii mei, dar și acel miez de bunătate pe care-l dețin, sigur l-am moștenit de la ei.

-Care sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă diaspora?

-Probabil pentru fiecare dintre noi cea mai mare provocare actualmente este pandemia și toate îngrijorările globale legate de ea. N-aș fi vrut să mă lamentez de această perioadă fiindcă ar fi nedrept față de strămoșii noștri care au trecut prin două războaie mondiale, foamete, ciumă, secetă etc., și acum cei ramasi acasă îndură sărăcia. Incertitudinea și nesiguranța în viitor sunt provocările societății actuale. Adolescenții și femeile întâmpină provocări de ordin social cum ar fi: izolarea socială, individualizarea – fiecare pentru el însuși, nu se mai pune în calcul munca în comun ci cea individuală, grijile și nevoile casnice, eforturile financiare, asistența socială redusă etc. Poziția vulnerabilă a unei femei imigrante și copiilor imigranți în societate este o provocare atât la nivel global, cât și regional. Cred cu tărie că provocările vin în viața mea în fiecare zi, fie ele mai mici sau mai mari. În ce privește cea mai mare provocare a mea în timpul de față este cum aș putea să ajut aceste femei și copii prin activitatea pe care o desfășor și o promovez? O altă provocare pentru mine este relația interumană. Cea mai complexă și cea mai imprevizibilă relație, din punctul meu de vedere. De aceea, încerc în orice relație sau împrejurare să fiu corectă pe cât este posibil. Sunt foarte conștientă de faptul că relațiile dintre oameni sunt infinit de diverse și nu întodeauna rezonăm cu unii din ei. Noi, oamenii nu suntem ideali și acest lucru este minunat, altfel am fi lipsiți de simțul realității. În principiu, în afară de cele legate de sănătate, mie îmi plac provocările. Ele mă întăresc, mă ambiționează, mă fac să găsesc soluții noi și mă ajută să-mi depășesc limitele imaginare care mă împiedică să evoluiez productiv și frumos.

-Ai timp pentru tine, Femeie?

-Ooo da! Ador să petrec timpul cu mine. Datorită soțului am învățat în timp că spațiul privat și timpul cu tine însăți este inestimabil dacă investești spiritual în el. Când vorbesc despre timp pentru mine, mă refer în primul rând la cel oferit sufletului și spiritului meu. Dimineața la cafea este un ritual la care țin mult și chiar l-am denumit prin “Diminețele mele perfecte”. Contează foarte mult cum îți începi ziua. De accea, tihna și gândurile senine la o cafea pot fi un start perfect pentru o zi bună. Ca orice femeie, îmi place să mă îngrijesc, să vizitez saloanele de frumusețe și SPA, să ofer bucurie atât ochilor cât și sufletului, adică să vizitez muzee, teatre, locuri. O dată la trei luni obișnuiesc să plec în vacanța pentru câteva zile. Asta mă încarcă și mă energizează sănătos.

-Care este cea mai mare realizare a ta?

-Cea mai mare realizare a mea sunt chiar eu. Să ajungi într-un punct în care să fii mulțumit, de ceea ce ai și de tine însăți, este o mare realizare. Recunosc, a fost o cale lungă până aici și încă muncesc la acest aspect.

-Defectele diasporei – le-ai identificat? Dacă da, care sunt ele?

-Nu cred că diaspora sau comunitatea din care fac parte are defecte. Cred că încă n-a ajuns la maturitate și mai are încă de învățat în ce privește solidaritatea, voluntariatul și spiritul civic unit. Este în regulă. Ea învață din mers. Diaspora noastră este tânără și mulți din cei care fac parte din ea cred că valorile noastre pot fi aplicate și în țara gazdă și uită, de fapt, să împrumute mai întâi valorile țării în care se află. Faptul că suntem dispersați și nu participăm activ la viața socială în țara în care ne aflăm, ne împiedică să devenim o comunitate prosperă, de succes și cu o voce în societatea în care ne aflăm.

-Care este gradul tău de implicare în comunitatea din care face parte?

-Mai sus am vorbit despre imboldul de a mă implica activ în activitățile diasporei și în societatea civilă. Între timp, am creat o asociație, pe care am redenumit-o “MoldWien” și care oferă o platformă de sprijin și facilitare a procesului de integrare pentru conaționalii noștri, dar în special pentru femei. Până la apariția pandemiei, am reușit să construim relații de cooperare și de conlucrare cu mai multe instituții de integrare și educație ale orașului Viena. Mai târziu, această oportunitate mi-a oferit șansa de a lucra pentru orașul Viena. Colaborarea cu instituțiile orașului Viena, ne-a oferit posibilitatea de a conceptualiza un set de seminare informative și webinare care vin în sprijinul femeii imigrante. În calitate de Ambasador pe Integrare al orașului Viena, dar și în calitate de specialist consultant pe integrare, am semnalat autorităților competente locale care sunt dificultățile legate de procesul de integrare ale conaționalilor. Fapt care mi-a deschis drumul de a acționa și a activa în interesul atât a comunității cât și a societățtii. Responsabilitatea de a adeveri așteptările mari ale comunității o simți ca pe o misiune nu tocmai ușoara de îndeplinit. Un alt scop al asociației este de a promova cultura bilaterală și de a contribui la închegarea relațiilor bilaterale moldo-austriece la nivel regional.

-Cum ai aflat despre noi?

-Despre platforma o.femeie.com și activitățile ei, necesare și productive pentru femei am aflat întâmplător de pe rețeaua socială Instagram. Mai târziu, am avut bucuria să o cunosc personal pe fondatoarea platformei Viorica Țâmbalari la Bruxelles în cadrul programului “Diaspora – NET”. Viorica mi-a făcut din prima o impresie foarte bună, ca fiind o femeie lider, puternică, loială în ce privește ideile ei și proiectele ei. Mi-am dat seama imediat că rezonez foarte bine cu ea mai ales când vine vorba de a promova activități dedicate femeilor. De aceea, mă bucur și îi sunt recunoscătoare că m-a primit în comunitatea „O femeie din Paris” și mi-a încredințat rolul de Ambasador al platformei o.femeie.com pentru femeile din Austria. Intenționăm să desfășurăm activitatea platformei prin contribuția noastră locală de a organiza evenimente pentru femei și a le veni în sprijin în poziționarea lor favorabilă în societate. Avem multe proiecte grandioase în mintea noastră pe care, sunt convinsă, prin perseverență vom reuși să le punem în aplicare.

-Mulțumim și ție pentru implicare și pentru deschidere. Spune-ne totuși, te rog, în ce condiții ai reveni acasă, în Moldova?

-Nu pot să răspund la această întrebare. Între timp, casa mea a devenit soțul, afecțiunea și iubirea lui. Pentru revenirea temporară, de a veni în sprijin cu anumite proiecte pentru țară sunt gata oricând, dar de a reveni pentru totdeauna nu prevăd acest lucru. Deși, cum se spune: “Nu spune niciodată, niciodată!” Chiar daca nu revin, intenționez să implementez anumite proiecte în țară. Acestea sunt mai mult legate de domeniul administrativ, logistic la nivel regional. Lucrez în timpul de față la acest capitol, dar n-aș dori să precipitez evenimentele până când nu se va contura ceva concret. Îmi place foarte mult cum primăriile locale din Austria își administrează localitatea, regiunea și cât de bine este pus la punct domeniul logistic. Ar fi un vis dacă aș vedea că primăriile locale din Republica Moldova aplică cel puțin o parte din instrumentele administrative austriece. Sunt ferm convinsă că aceste instrumente ar contribui mult la dezvoltarea rurală din țară.

-Povestește-ne pe scurt despre tine…?

-Vin din regiunea Transnistriană, mai exact din orașul Dubăsari, un orășel situat pe malul stâng al Nistrului. Amintirile frumoase de pe acel mal se opresc odată cu începerea conflictului armat din 1992. După mai multe trăiri și experiențe nefericite la acea vreme, pentru securitatea noastră a trebuit să părăsim regiunea. Ziua de mai din 1992, când treceam Nistru cu bacu a fost una dintre cele mai sumbre zile din viața mea. Scenele de atunci, deși trec mai rar prin mintea mea, din păcate au rămas ca cea mai întunecată parte a copilăriei mele, despre care mai rar vorbesc….
Confruntându-mă la o vârstă fragedă, în 1992, cu o realitate mai dură, în care drepturile fundamentale ale omului erau crunt încălcate, mi-am dorit să fiu apărător al dreptății, să fiu pentru oameni și în serviciul lor atunci când li se periclitează un drept, o libertate sau un interes. De aceea, am urmat facultatea de Drept pe care am absolvit-o cu succes. Mai târziu am făcut un master în drept și in timpul de față sunt la master știinte politice la Universitatea din Viena. Îmi place enorm de mult ce studiem acum. Este o savoare. Activez în calitate de specialist- consultant pe integrare pentru orasul Viena. Fac parte din mai multe proiecte sociale și mai nou fac parte din echipa proiectului SToP Wien, care are ca scop prevenirea violenței în spațiul privat. În afară de aceasta, am interes pentru viața politică de aici și prin urmare am devenit membru activ al partidului Social-Democrat din Austria, partidul de conducere în orașul Viena.

-Ludmila îți mulțumim pentru tot – pentru implicarea ta, pentru dorința de a schimba lumea, mentalitatea, societatea noastră, îți mulțumim pentru acceptul de a deveni ambasadorul proiectului nostru în Austria. Mizăm pe experiența ta și pe ideile inovative despre care ai vorbit în acest articol.