Vacanța e în toi, copiii savurează din plimbările la aer liber, iar înotul e una din activitățile lor preferate. Tot vara e și perioada călătoriilor, ceea ce înseamnă o provocare pentru întreg organismul, iar aparatul auditiv nu este o excepție. Am selectat 9 cele mai frecvente întrebări ce parvin în perioada sezonului estival.
1. Cum influențează zborul asupra afecțiunilor din sfera ORL? Este adevărat că crește riscul de agravare a unui proces inflamator?
Zborul implică anumite schimbări atmosferice de presiune, ceea ce desigur nu poate lăsa neimplicată reacția organismului uman la acestea. Din tot corpul, anume organele ORL sunt cele mai sensibile la variațiile de presiune. Respectiv, pot apărea careva simptome, cum ar fi, epistaxisul sau eliminările sanguinolente din nas și cel mai des, senzația de urechi înfundate (airplane ear sau urechea de avion), datorată schimbării presiunii în căsuța timpanică și construcția trompei lui Eustache, deoarece ultima nu se poate adapta rapid la schimbările presiunii provocate de zbor. Respectiv, suntem nevoiți sau să înghițim, să căscăm, să rugumăm sau sa efectuăm manevra Valsalva (care ar implica insuflarea aerului din nas în urechi, desigur într-o forma pasivă și moderată).
Zborul mereu crește riscul de agravare a unui proces inflamator, fie cu implicarea cavității nazale sau urechii medii. De obicei, s-ar recomanda anularea zborului în caz de procese inflamatorii acute rinosinuzale, otice și alergice, dar deoarece deseori este imposibil de o făcut, atunci trebuie luate măsurile de rigoare: respirație nazală să fie liberă și cavitatea nazală igienizată, administrarea vasocontrictoarelor topice intranazale, substanțelor antihistaminice, posibil uneori și administrarea de antiinflamatorii nesteroidiene orale și decongestionante sistemice înainte de zbor. Sau administrarea de substanțe naturale, homeopatice care ar avea același efect de decongestie.
2. Dar mediului acvatic (ex: întreține mucozitățile sau din contra ajută la eliberarea lor)?
Desigur că apa ajută la eliminarea secrețiilor, dar în același timp contează foarte mult calitatea și conținutul ei. Dacă vorbim de apa clorată din bazine, atunci la anumite persoane poate duce la iritarea mucoaselor și la apariția, chiar, a cărovra manifestări alergice sau reactiv inflamatorii. Apa din mare sau oceane nu ar trebui să provoace careva simptome neplăcute, dar iarăși depinde de reacția mucoaselor fiecărei persoane. Există pacienți mai sensibili care reacționează chiar și la apa sărată și la aerul de mare, prin uscăciunea manifestă a mucoasei nazale. Înafară de reacția mucoasei nazale și faringiene, mediul acvatic poate duce la apariția otitelor externe. Cauza sau etiologia ar fi bacteriile și fungii care se depozitează pe pielea conductului auditiv extern, mai ales în asociere cu leziuni ale pielii sau careva patologii concomitente ce implică scăderea imunității locale și generale, cum ar fi diabetul zaharat, bolile autoimune, HIV SIDA, etc.
3. Dacă copilului, în special bebelușului, îi intră apă în ureche, este vreun risc de infecție?
Nu, dacă organele ORL ale copilului sunt în stare satisfăcătoare. Dar, în caz de unele condiții favorizante locale, desigur există acest risc.
4. În cazul în care copilul a suportat o otită, peste cât timp poate relua activitățile în mediul acvatic?
În mod normal, se recomandă reluarea activităților în momentul când medicul ORL stabilește că starea obiectivă a urechii este satisfăcătoarea și a avut loc regenerarea completă și restabilirea integrității timpanului (în caz dacă a avut loc perforația timpanului), plus absența a careva manifestări de congestie sau inflamație a mucoasei nazale.
5. Diferența de temperatură, mai înaltă a aerului și mai joasă a apei, are vreun impact negativ asupra sistemului auditiv?
În cazul sistemului auditiv, impactul negativ ar fi atunci când ar avea loc o supra-răcire a urechii din cauza temperaturii prea joase a apei. În principiu, diferența temperaturii nu ar trebui să afecteze cumva organismul nostru, doar în caz când nu suntem obișnuiți cu asta sau căliți, cum s-ar spune în popor. Lipsa obișnuinței față de diferențele de temperatură desigur că uneori ar putea să ne provoace atât afectarea sistemului auditiv, cât și al celui renal, respirator superior și inferior.
6. De la ce vârstă se permite scufundarea la adâncimi mai mari?
Vârsta pentru aceste activități nu le stabilim noi, medicii ORL, dar specialiștii în diving, deoarece atât timp cât copilul este pregătit moral, fizic și psihoemoțional pentru acest tip de sport, atunci nu ar trebui să îi oprească nimic. Vârsta minimă recomandată de specialiști este 7 ani, dar desigur variază în funcție de copil. Din partea organelor ORL, atât timp cât copilul nu prezintă careva anomalii de dezvoltare structurale sau patologii inflamatorii acute sau cronice în acutizare, nu am avea de ce interzice scufundarea la adâncimi mai mari. Copiii au capacitatea de a înota și de a se scufunda din naștere, doar e o abilitate care trebuie dezvoltată.
Noi, medicii ORL, împreună cu medicii pediatri și alți specialiști, doar am trebui să stabilim nivelul sănătății copilului respectiv și absența sau prezența a careva contraindicații. În rest, doar ne bucurăm de orice activitate sportivă care fac din copii noștri, indivizi sănătoși și fericiți.
7. Și atunci când se planifică frecventarea bazinelor pe tot parcursul anului, care este perioada mai potrivită pentru a iniția aceste activități ca să evităm declanșarea unor boli ORL sau acutizarea acestora?
De dorit să inițieze aceste activități în perioada caldă a anului, când riscurile de infecții virale respiratorii superioare și inferioare scad destul de mult și sistemul imunitar este mai fortificat. De asemenea, nu expunem copiii la variațiile de temperatură ale apei și aerului. Dar desigur, că depinde foarte mult și de fiecare copil, deoarece suntem absolut toți diferiți și reacționăm de asemenea, diferit. Sunt copii care inițiază înotul pe parcursul iernii și frecventează ani de zile fără practic nici o implicare patologică a organelor ORL.
8. Cum putem evita momentele nedorite? Ce sfaturi le puteți da părinților?
Sfatul principal din partea mea părinților este că, înainte de inițierea oricărei activități sportive sau plecarea la odihnă, copiii să fie consultați, atât de medicul pediatru, cât și medicul ORL, pentru a controla funcționalitatea organelor ORL și nu numai. Deoarece chiar și un simplu dop de cerumen în urechea copilului Dumneavoastră, intrând în contact cu apa, poate provoca disconfort, atât copilului, cât și părinților, neștiind cum să rezolve această problemă găsindu-se peste hotarele țării și uneori fără acces la asistența medicală accesibilă. Este mult mai benefic de ocupat cu profilaxia, decât cu tratamentul.
9. Dar copiilor?
Și copiilor, unicul sfat care aș putea să le dau este să își asculte părinții și mereu când au careva nedumeriri sau simptome neobișnuite legate de starea lor de sănătate, să se adreseze părinților, fiindcă doar ei sunt primii care îi pot ajuta.
Să aveți o zi frumoasă!
Cu drag, pentru revista O femeie din Paris, de la Lucia Gariuc
https://www.facebook.com/lucia.gariuc
https://instagram.com/dr.lucia_gariuc?igshid=k6t2d1s53krp
