Atâta profunzime în cuvintele unei adolescente de 17 ani, recunosc cu mâna pe inimă, că n-am citit niciodată. Prea multă maturitate asumată, prea multe provocări bifate în cv-ul acestei copile, cu care deși soarta a fost asemeni unei mame vitrege, le-a primit pe toate ca pe-o binecuvântare… faptul că de mai bine de un deceniu își petrece viața în căruciorul cu rotile, … faptul că mama ei este bolnavă de cancer și… Dar, oricât n-aș încerca nu voi putea face un sumar la discuția pe care am avut-o cu ea.
La o adică, istoria acestei familii a devenit (fără voia ei) deja cunoscută, pentru că e vorba, cum am mai spus de o mamă bolnavă de cancer, care luptă din răsputeri să rămână cât mai mult timp în viață alături de pruncii ei, un tată obosit să caute soluții, în special pe partea de finanțe pentru a trece cu brio peste această provocare și patru copii derutați pe de o parte, dar cuminți și înțelegători pe de alta. E vorba de familia Ciobanu, în special de fiica lor mai mare – Magdalena, care mie personal mi-a dat o lecție extrem de valoroasă de viață. Citiți acest interviu și faceți-vă propriile concluzii.
- Magdalena, multă lume știe povestea familiei tale, dar dacă e să mă raportez la tine, personal, ce ne-ai povesti despre tine?
- Mă numesc Magdalena (numele meu frumos pus de tata), locuiesc în orașul Ialoveni, am 17 ani, peste două luni voi fi adultă. Dar nu mă impresionează mai deloc evenimentul, am eu o vorbă „la 17 ani am crescut mai mult ca oricine”, în suflet am peste 40. „Cine sunt?” Sunt omul care visează, care iubește, care urăște, omul care vrea să schimbe lumea.
- Înveți?
- Am învățat la liceul teoretic „Petre Ștefanucă” timp de nouă ani, după clasa a IX-a am plecat… Emoțional și fizic nu mai puteam continua, a fost atât de greu să supraviețuiesc acești ani… Numai gândul îmi aduce o lacrimă pe obraz…
- Ce pasiuni mai ai?
- Poezia, creațiile mele triste, neobișnuite, puternice. La moment lucrez la lista de poezii care urmează să fie publicate în cartea mea. La fel de mult îmi place să citesc despre psihologie, psihopați născuți, autocontrol.
- Wow, Magdalena. Povestește-ne un pic despre familia ta.
- Suntem o familie frumoasă, patru copii, mama, tata cu o poveste tare interesantă, dramatică, tristă pe alocuri. Îmi place să spun că în baza poveștii familiei mele s-ar scrie scenarii, după s-ar filma filme! Am trecut prin multe greutăți, viața ne-a dat provocări după provocări, fără oprire, fără o secundă de „respiro”, mereu în luptă înarmați cu putere. De multe ori nici nu mai aveam acea putere, dar continuam. De unde luam forțe, nici eu nu mai știu, dar continuam.
- Te-am văzut în scaunul cu rotile. Cum s-a întâmplat tragedia care ți-a schimbat cursul vieții?
- Într-o secundă s-a schimbat decizia mea de a mă juca cu acel carcas, decizie care nu a fost bună. Era iarna, am venit de la școală (clasa I), am văzut carcasul în ogradă, m-am ridicat la el 2-3 ori, a patra oară n-a fost cu bine, a căzut peste pieptul meu. Mi s-a rupt nervul coloanei vertebrale. Atât. După cum am spus, prea devreme, prea dur…
- De acord, trist dar mai ales dur. Ce-ți mai amintești tu din perioada când ai înțeles că de acum încolo totul va fi altfel?
- Primele zile erau ca un vis, un fel de joacă până am ieșit din spital. Mama mă ducea în brațe, din taxi până în casă. Eu eram grea și ei îi era la fel de greu și cumva ea s-a supărat pe mine, a strigat și mi-a spus să încerc măcar să mișc picioarele (acum o înțeleg, atunci nu puteam). Iată momentul în care am înțeles consecințele și cât de gravă e situația…
- Integrarea ta în societate… Prin ce sacrificii ai trecut tu, părinții tăi, ca să te poți integra din nou în societate?
- Au fost multe, mai ales mamei i-a fost atât de greu, că nu mi-ar ajunge o viață să-i întorc lacrimile și durerea pe care a avut-o din cauza mea. Ea a fost mereu prezentă, gata să-mi apere drepturile.
- Cum te-au primit prietenii pe tine, noua Magdalena?
- Nimeni nu a primit-o. Ea i-a exclus pe toți înainte să se schimbe, noua Magdalena nu are nevoie de primirea cuiva, se descurcă bine și fără cineva. Se spune că ăla care zboară singur are cele mai puternice aripi!
- De ce îți este cel mai mult dor din perioada de până la…?
- De copilul ăla mic, fetița aia fericită…
- Cum vezi tu toate astea, acum la 10 ani distanță?
- Așa trebuia. Cât de mult nu m-ar durea aș rămâne cu această acceptare, că așa trebuia.
- Ai zis la un moment dat în discuția noastră privată cuvântul ”binecuvântare”. Dezvoltă te rog această idee.
- Planul lui Dumnezeu e atât de perfect încât m-a făcut să cred acest lucru, să mă gândesc că dacă nu ar fi fost așa, atunci cum…? Cum oare eram? Cine era să fiu? Unde era să fiu? Magdalena pe care a creat-o Dumnezeu e puternică, inteligentă, înțeleaptă, realistă! Versiunea perfectă spun eu, iar toate aceste calități s-au format exact în urma acestui accident! Aceste valori pe care le am eu nu le câștigi, le formezi de-a lungul timpului. Dumnezeu știa, și slavă Lui că așa a făcut!
- Cum arată la moment o zi din viața ta?
- Colorată. Aș fi vrut să pun doar o culoare dar nu pot. Vroiam să pun negru, dar nu mereu sunt serioasă. Vroiam să pun ceva colorat, dar nu mereu sunt fericită. E un contrast de culori și recunosc că mai des sunt pe paleta întunecată. Pentru mine ea e cea mai frumoasă! Mama îmi spune “psihologul familiei” anume în titlul ăsta se învârte această culoare.
- Profund. Spune-mi, te rog, de unde a apărut pasiunea pentru lumânări?
- Vroiam să fac și eu ceva bănuți și mă gândeam cu mama ce aș putea face. Ea a venit cu ideea să fac săpun, dar nu mi-a plăcut, și am zis hai mai bine lumânări aromate. Iată așa s-a născut idea. Lumânările au nevoie de atenție, energie și dragoste. Eu mă aflam în perioada când trebuia să investesc aceste lucruri în ceva. Lumânările au fost varianta perfectă…
- Ai făcut cursuri?
- Nu! Am învățat totul absolut singură! Cursurile erau prea scumpe pentru mine, stăteam nopți întregi și notam temperatura la care trebuie topită ceara, la câte grade se poate de turnat, care e cea bună după care e cea rea. A fost greluț, dar interesant.
- Cât de mult reușești să contribui financiar pentru a-ți ajuta familia și în special pe mama?
- Din păcate, spre rușinea mea, nu pot contribui semnificativ. Dar am grijă de fericirea ei! Mama își dorea mult o geacă de iarnă, dar se jena să-și cumpere pentru că „lasă mai bine la copii”. Am decis să-i cumpăr eu! Exact acum înainte de Crăciun, am avut două târguri în care am avut șansa să-mi pun în vânzare lumânările. Nu am făcut mult, dar mi-am putut permite să-i fac acest cadou☺️
- Felicitări. Apropo, cine sunt clienții tăi?
- Oamenii de prin preajmă, din Ialoveni. Vânzările merg bine periodic, anume când postez pe rețelele de socializare în grupul orașului. Mi-aș dori să am mai mulți clienți, dar mulțumesc Domnului de ce am! Apropo, am avut ocazia să efectuez o comandă mare – 90 de unități pentru o nuntă în Italia. A fost frumos!
- Povestește-ne ce crezi tu necesar pentru mama, situația actuală și care ar fi mesajul tău către cititori?
- Mama mea trebuie să trăiască, cred cu tot cugetul în asta! Biblia spune că Dumnezeu dă cele mai grele lupte celor mai puternici soldați! Mama e un soldat puternic, va reuși! Pentru asta are nevoie de finanțe pentru a continua tratamentul. Oamenii care au donat pentru tratamentul mamei și-au făcut împărății în cer, sunt sigură. Dumnezeu le va întoarce înzecit, mă rog pentru asta!
Dragii noștri, toți cei care își doresc să ajute această familie, o pot face donând sau cumpărând lumânări parfumate, pe următoarele conturi
Telefonic puteți lua legătura cu Magdalena la 060970187,
Iar pentru mama ei puteți dona pe:
📍SMS cu textul 243 la 3300 (Moldcell) sau 9005 (Unite): 45 lei
📍(0)900 09005 din rețelele fixe, mobile Moldtelecom: 45 lei
📎Paypal: office@mcharity.org – Ecaterina Ciobanu
📍 B͟a͟n͟c͟a͟r͟e͟
MDL
Depuneți pe numele fundației: Fundația MCharity
Codul băncii: AGRNMD2X
Cod Fiscal: 1021620005849
IBAN Lei: MD22AG000000022514454458
IBAN USD: MD54AG000000022514454464
IBAN EUR: MD81AG000000022514454463
Adăugați în comentariile plății: pentru Ecaterina Ciobanu
📍 R͟e͟v͟o͟l͟u͟t͟
IBAN: LT43 3250 0579 3096 9989
SWIFT: REVOLT21
Notați în comentariu – pentru Ecaterina Ciobanu
