Violența față de femei și violența în familie reprezintă una dintre cele mai grave și răspândite infracțiuni cu care se confruntă societățile contemporane. Violența domestică e un fenomen foarte grav, despre care ar trebui să vorbim zilnic. Iar un lucru este cert: trebuie să și acționăm. Trebuie să ne implicăm și să ajutăm. Cu un asemenea îndemn către toate femeile vine și Mihaela Cucoș, cea care ani buni a fost victimă a violenței în familie. Această femeie puternică a rupt tăcerea și a povestit pentru platforma Ofemeie.com întreaga ei poveste. Nu de dragoste, pentru că ea a fost doar la începutul relației. În acest interviu veți cunoaște o doamnă excepțională, care și-a luat lumea în cap și a plecat de lângă soțul abuziv cu doi copii minori. Acum e într-o altă țară, e fericită, e împlinită și nu se mai teme de niciun bărbat. Dar mai bine vă las să o cunoașteți singuri.
Dragă Mihaela, povestește-ne mai multe despre tine?
Vin dintr-un sat frumos din raionul Criuleni, Ciopleni. De când mă țin minte, tot timpul eram gata să ajut pe cineva, eram implicată în diferite activități. Interacțiunea cu oamenii și dorința de a învăța ceva nou mă reprezintă în totalitate. Totodată, sunt sinceră și apreciez mult oamenii de succes, care își ating scopurile. La moment sunt stabilită la Paris, împreună cu ai mei doi copii gemeni: o fetiță și un băiat, pe care îi iubesc enorm. Anul acesta am fost admisă la studii în Franța. Îmi fac masterul în domeniul Managementului Internațional al Turismului și Hotele. Datorită faptului că această țară are o structură de învățământ bine gândită, la fel și muncesc, ceea ce pot spune cu mândrie, deoarece într-adevăr este foarte greu ca o întreprindere să te accepte în calitate de student. Cu regret, tot anul acesta, mi-am pierdut tatăl subit, însă probabil viața mi-a pregătit o altă surpriză: să-mi realizez visul-dorința, cea de studia și a munci aici, alături de o echipă de profesioniști, de la care învăț zilnic lucruri deosebite. Am reușit să întorc pagina vieții mele, să încep o nouă etapă plină de provocări și realizări. Și da, sunt singură cu ai mei copiii, dar paradoxul este că în pofida greutăților, anume acum simt o împlinire sufletească.
Cu povestea ta ne-am familiarizat în această săptămână, atunci când ai decis să le vorbești tuturor femeilor despre violența din familia ta. Povestește-ne prin ce ai trecut timp de cinci ani?
Am avut o căsnicie eșuată, chiar și acum încerc să-mi amintesc ceva frumos, dar practitc n-am ce. Mi-a fost greu, ca femeie, am degradat. Nu mai vorbesc de violența aplicată. Însă ceea ce cel mai mult m-a marcat, rămâne a fi manipularea psihologică și înjosirile prin care am trecut ani la rând. Da, deseori îmi puneam întrebarea: cu ce gresesc eu acum? Înteleg raspunsul, faptul că am ales sa fiu alături de acest om. Violent, egoist, eu știu totul și un bun manipulator. Asta a fost lecția mea, lecție dură, care m-a făcut mai puternică ,mai încrezută în sine. Am început să diferențiez partea bună și cea rea în oameni, ceea ce mă ajută mult acum. Cum am menționat într-un interviu recent, în 2018, în ziua aniversării mele, m-am urcat în autocar spre Paris. Îmi amintesc că mama îmi zicea: da chiar de ziua ta vrei să te pornești? De atunci, de când viața mi-a deschis o nouă usă, mă aflu aici, ceea ce nu regret nici pe o secundă. Am avut momente grele, momente când mă întrebam: da oare o să reușesc și eu? Dar sincer, tot timpul aveam în minte gândul că eu o să depășesc această perioadă dificilă. Mulțumesc universului că mi-a dat în cale oameni curați la suflet, care mi-au fost și îmi sunt alături în momentele grele din viața mea, care nu mă lasă oricât de greu nu-mi este. Îmi place mult unde mă aflu acum. Încerc să profit de orice ocazie pentru binele meu și a copiilor. Nu regret că am ales această țară și o spun cu certitudine: Viața ne oferă momente excepționale, doar trebuie să fii deschis pentru schimbări.
Cum crezi, afirmația că de la dragoste la ură nu-i decât un pas, e adevărată?
Afirmația de mai sus îmi place mult și sunt total de-acord, pentru că după dragoste rămâne încrederea și doi prieteni buni ce merg prin viață cot la cot. Atunci când ești supusă umilințelor, nu mai există loc de sentimente frumoase și dacă vorbesc de cazul meu în parte, au fost momente când mă simțeam într-un fel violată.
Totuși, te-ai căsătorit din dragoste? Te-ai gândit vreodată vă vei fi victimă a violenței?
Desigur că fiecare dintre noi am iubit, am avut fluturi în stomac. Mă consideram mai specială, ca în fraza actuală: cu mine nu se va intâmpla niciodată. Am stat atâta timp pentru copii, apoi gândul insuflat că ce ma fac eu pe viitor singură în fata greutăților? Și, în genere, aveam impresia că viața mea nu mai avea culoare. Noi, oamenii, ne adăptăm ușor la orice mediu, așa și eu m-am adaptat la un mediu toxic.
Cum motivezi copiilor absența tatălui lor?
Nu este atât de simplu să dau răspuns la această întrebare, mă strădui să explic în limita vârstei lor, tare mult sper ca atunci când vor crește să mă înțeleagă. Măcar că am trecut prin momente destul de grele, niciodată nu vorbesc de rău pe tatăl lor.
Povestește-ne, dacă ai curaj, despre prima zi în care ai fost victima violenței domestice. Ce ai făcut a 2-a zi, cu cine ai vorbit?
Îmi amintesc de acea zi, cu toate că aș vrea să uit. N-am spus nimănui, pentru că singură nu realizam ceea ce se întâmplă, eram puțin în șoc. Apoi ai copii, și-ți spui: da poate nu se va mai repeta…Speranțe naive. El, desigur că m-a acuzat pe mine, eu eram vinovată până la urmă, se finisa cu fraza des utilizată :Nu se va mai repeta! Ceea ce cu nod in în gât o spun: S-A MAI REPETAT! De aici, vreau să afirm că pe oameni nu-i putem schimba, oricât ne-am dori, ori accepți cum este, ori îți vezi de drumul tău.
Când ai încetat să-ți mai iubești soțul (fostul soț)?
Dragostea cred că a dispărut odată cu umilințele, cu înjosirile. Am început să am un fel de frică că nu cumva iar să greșesc undeva și să nu dau motiv de ceartă. Greșeala mea cea mai mare era faptul că mereu căutam vinovatul în mine
Cum se comporta cu tine atunci când mergeați împreună la evenimente, când era cineva în preajma voastră?
Cei din jur uneori observau, în ultimul timp cineva chiar îi făcea observații, doar că răspunsul era acelasi: Nu vă amestecați în familie. Dar… în general, dacă să-l descriu, era o persoană impulsivă și nu vedea niciun obstacol.
8. Ce au spus părinții tăi atunci când au aflat prin ce treci??
Eu o perioadă desigur că am ascuns. Totuși, undeva în suflet mai speram la o schimbare, dar n-a fost să fie. Familia m-a susținut foarte mult, ei și acum sunt alături de mine, chiar și de la distanță. Mai mult, mama a fost solidară cu mine, pe această cale țin să-i mulțumesc mult și sper că fiecare femeie supusă violenței să aibă pe cine conta.
9. Povestește-ne despre ziua în care ai spus GATA, PLECI și nu te mai întorci.
Sincer, am avut câteva încercări de plecare, dar într-o zi, când la fel ‘’mâncarea nu era la nivel’’, am decis că plec. Atunci, am mai fost lovită o dată și ultima, dar totuși decizia a fost finală. Motivând că merg în Moldova pentru un control medical, fiind că tot acest timp am locuit în Rusia, mi-am strâns câteva lucruri, copiii și am luat direcția Chișinău. Eram atât de fericită, de parcă n-am fost în țară de zeci de ani. Îmi amintesc că era februarie, ger, și aveam o problemă cu încălzirea, dar mie nu-mi era frig. Am dormit în acea noapte alături de copii, fără să simt frigul. Liniștea sufletească ce-o simțeam n-o pot descrie în cuvinte.
14. Cum crezi ca va reacționa fostul tău soț când va vedea că ai dezvăluit totul?
La sigur că răspunsul va fi că n-a fost chiar așa cum descriu eu, că el a încercat să repare totul, dar eu nu i-am mai permis. Însă el un lucru nu înțelege: cana spartă nu mai poate fi încleiată, dar chiar și dacă o înclei, rămân cioburi.
15. Care este cel mai mare vis al tau?
Cel mai mult îmi doresc să fiu o femeie și o mamă fericită. Îmi doresc să întâlnesc oameni adevărați în cale, să împărtășim împreună urcușurile și coborâșurile. Îmi mai doresc ca viața să-mi dea înțelepciunea și puterea să trec peste greutăți. Iar voi, femeilor, iubiți-vă pe voi !
9. MIhaela, acum esti o mamă/ femeie fericită?
Da, pot să afirm cu certitudine: sunt o femeie și o mamă fericită. De multe ori îmi pun întrebarea, ce-aș fi făcut eu fără copiii mei? Uneori, seara sunt sleită de puteri, dar când îi văd că dorm în camera de alături, nu mai simt oboseala. Ceea ce ține de viața personală, nu încerc să-mi fac planuri, las viața să aranjeze lucrurile, pentru că acum, având o experiență în spate, știu mai bine cum să fac diferența între bărbați.
Ce sfat ai pentru femeile care trec prin situații similare?
Probabil că cititorii noștri asteaptă un sfat de la mine care cumva le-ar schimba situația. Dar eu pot să spun doar atât, dacă tu nu ești deschis către schimbări, nu ești pregătit să ieși din acest anturaj, nimeni și nimic nu te poate ajuta! Iar dacă totuși ai curajul să treci mai departe, te asigur că viața îți va oferi cei mai bun pentru tine și ceea ce meriți! Dragile mele, nimeni și nimic pe acest pământ nu are dreptul să aplice forța. Dar dacă totuși ați ajuns la această etapă, nu așteptați să cadă din cer o minune care să vă scoată, nu așteptați să distrugeți viața copiilor și viața voastră. Mergi înainte, vorbește, întreabă… O să observi că lucrurile se aranjează, doar trebuie să fii decisă, să îți spui ție personal: Aici nu e locul meu!
13. Majoritatea femeilor evită să spună lumii ceea ce ne-ai povestit tu astăzi. Tu, totuși, ești foarte curajoasă!
Apreciez mult platforma Ofemeie.com, munca pe care depune echipa, dar nu și în ultimul rând admir fondatoarea acestei reviste, Viorica, care este o femeie deosebită. Anume aici, găsim destine remarcabile. Vreau să vin cu un îndemn pentru toate femeile: nu permiteți să fiți călcate în picioare, fiți receptive la nevoile altora, fiți solidare și înțelegătoare, pentru că mai frumoasă decât floarea, doar femeia poate fi.
Dacă ai nevoie de ajutor, te afli în diaspora și ești victima violentei domestice, ne poți contacta în fiecare zi de LUNI, ora 9:00 -12:00 și in cazuri de urgentă la orce oră, 06 49 58 73 50 sau la stopviolenta.franta@gmail.com
