Face parte din primele generații de copii plecați la începutul anilor 2000 cu sau la părinții stabiliți peste hotare. Cum a crescut și s-au dezvoltat departe de casă și de sistemul nostru educațional, cine au devenit la maturitate, ce succese și planuri de viitor au – sunt întrebările firești care ni le punem noi, cei pentru care acea perioadă este una pe care ne-o amintim și care parte din viața conștientă a multora dintre noi.

Natalia Bencheci, stabilită la 14 ani în Portugalia face parte din această categorie. A fost o plăcere s-o cunoaștem. S-o descoperim. Alt stil de viață, altă cugetare, alte posibilități…

– Natalia, îți mulțumim pentru acceptul tău de a oferi un interviu pe platforma „Ofemeie”. Pentru că anii 2000, mulți dintre noi ni-i amintim, povestește-ne istoria integrării tale? Ce îți amintești din acea perioadă?

– Mulțumesc pentru oportunitatea de a povesti, dragă „O femeie”. Aveam aproape 14 ani, în 2002 când ne-am mutat cu familia în Portugalia… fără să știu măcar să zic „bună ziua” sau să număr până la 3. Peste 10 zile a început școala. Îmi aduc și acum aminte cum la pauză s-a adunat toată clasa în jurul meu. Toți erau curioși, de parcă venise un extraterestrul. Pe vremea ceea abia începuse valul de emigrare în Portugalia… Îmi amintesc că mă bombardau cu întrebări, doar că eu nu știam să înțeleg/să vorbesc portugheza și nici o altă limbă, doar puțină franceză, ceea ce nu știau ei… Însăși limba pe atunci mi se părea… surdă. Îmi amintesc imagini, dar nicidecum sunete. Țin minte, în schimb, că după două săptămâni de școală, a fost ziua mea de naștere și am invitat vreo patru colege la noi acasă, la tort. Și-mi amintesc că deja împleteam câte ceva în portugheză, că deja le explicam ce conține tortul etc. Cu asta, vreau să zic că mi-am descoperit talentul special în învățarea limbilor străine și de aici a pornit aventura. Acum vorbesc opt limbi – româna, portugheza, engleza, italiana, spaniola, germana, rusa și franceza. Bine, nu toate ca shakespear, dar destul de fluent. Am fost ca un burete, am absorbit tot ce a avut de dat cultura portugheză. Mi-am dat seama, la un moment dat, că știam mai bine istoria, limba și cultura lor mai bine ca localnicii.

– Ai plecat acum 20 de ani. A mai rămas ceva din acel dor de casă și de pământul natal?

– Da. Indiscutabil. Mi-am setat ca și scop să merg cât mai des în Moldova. În trecut o făceam rar, cam o dată la trei ani, în rest, sunt foarte conectată, de fapt, mereu am fost. Urmăresc știri, politica locală, dezvoltările, lumea care se implică. Mă inspiră multe contacte din mediul online.

– Cu ce provocări se întâlnește Natalia Bencheci în viața de zi cu zi a diasporei?

– Nu văd mari provocări, or, pentru mine totul este posibil. Este doar o chestiune de prioritizare: vrei sau nu vrei ceea ce anume îți propui. Dacă vrei mai des în Moldova – fă-o (asta o fac), dacă vrei să te conectezi (fă-o)… eu văd doar oportunitățile.

– Care este cea mai mare realizare a ta?

– Faptul că am învățat și vorbesc opt limbi și cu ajutorul lor înțeleg și alte dialecte sau limbi care au tangențe cu acestea, m-a făcut să gândesc global și cu amploare. La nivel profesional sunt arhitect în Elveția, mi-am construit o carieră solidă care-mi aduce bunăstarea de care aveam nevoie, ca să pot avea resurse suficiente, să încep călătoria mea spre multe alte vise de care nici nu-mi imaginam c-ar fi posibile. Mi-am dezvoltat mentalitatea și am devenit investitor în mai multe domenii:
Arta. Sunt fondatoarea unui proiect de artă SMALTLIGH, reprezint artiști foarte talentați din America de Sud și Europa, cu care mă mândresc și vreau ca lumea să audă de ei prin mine. Investiții în imobiliare și bursă – tind spre a fi Angel Investor. Proiecte de arhitectură și interior. Organizare evenimente/călătorii și dezvoltare personală. Pe lângă proiectele investiționale în imobiliare, cumpăr apartamente într-o stare deplorabilă și le dau o viață nouă. Îmi doresc să devin și dezvoltător de proiecte, inclusiv în Moldova, unde aș putea să las amprenta unei altfel de viziuni – o viziune educată în cele mai dezvoltate țări din lume, atât la nivel social și tehnologic, cât și din considerente ecologice.

Apropo de artă, ea a fost mereu pasiunea mea cea mare. SMALTLIGHT este un proiect de artă, prin care reprezint artiști talentați. Vreau să aduc frumosul, valoarea și emoțiile operelor de artă originale în viața oamenilor. Arta aduce o extremă satisfacție în viața oricărui om, chiar dacă el nu este conștient de asta; pe lângă faptul că este și un instrument de investiție bună, dacă vrem să privim și pe partea asta lucrurile.

Esteticul, în general, este conceptul care leagă toate activitățile pe care mi le propun. De exemplu, cercurile de femei și călătoriile – tema dezvoltării personale prin exploatarea conceptului de abundență este, în primul rând, o experiență estetică care explorează frumosul și dacă cineva, prin pasiune, poate să-ți ofere o experiență exclusivă, asta cu siguranță te poate duce într-o situație unde probabil singură nu ai avea cum să ajungi. Și aici intră conceptul precum că dacă vrem să evoluăm trebuie să căutam inspirație, să căutăm noi posibilități și noi perspective pentru a ne da voie să trăim o viață mai frumoasă. Pentru că până la urmă noi merităm mai bun și mai bine.

– Permite-mi să te întreb, ținând cont de iureșul evenimentelor în care, tocmai ai povestit că ești implicată – ai timp pentru tine?

– Mi-am dezvoltat latura feminină și știu cât de esențial este echilibrul între a fi femeie și a fi pe ace. Mie îmi place să activez între dualitatea: „relax-total” și „drive-maxim”.

– Care este cel mai mare minus sau defect al diasporei sau al comunității din care faci parte?

– Practic am crescut în Portugalia, unde comunitatea de moldoveni era una uriașă. Cu toate că era la inițiativa familiei, adolescentă fiind, mergeam cu mare plăcere la orice concert sau eveniment care se organiza. Dar de 11 ani sunt stabilită în Elveția și am pierdut contactul cu diaspora moldovenească. Eram foarte conectată internațional – școala din Elveția cu peste 50 de naționalități diferite din toată lumea, mi-a expandat orizonturile. Faptul că vorbesc mai multe limbi opt îmi ușurează conexiunea cu oricine. La un moment dat, mi-am dat seama că îmi lipsește acea conexiune cu rădăcinile. Am început, de curând să alimentez mult mai mult conexiunea mea cu diaspora și cu oamenii din Moldova. Este o redescoperire, e ceva fain.

– Apropo, care este relația ta actuală cu Portugalia

– Una foarte frumoasă. Azi tare mi-e dor de Portugalia. Merg cel puțin de vrea șase ori pe an, deși au fost perioade când mergeam în fiecare lună. Investesc în imobiliare în Portugalia, pentru că cunosc foarte bine cum funcționează societatea, birocrația și zonele… Calitatea de viață pe care o poți avea în Portugalia, puține țări o oferă. Mulți visează la o casă în Portugalia, fie pe malul oceanului sau undeva la 20 minute de el, și eu fac parte din categoria aceasta de oameni. Așa că prin proiectul RECONNECT (co-partenera Nicoleta) vreau să ofer femeilor anume experiența aceasta de a trăi ca-n vise. Experiența pe care o oferim cu RECONNECT Arrabida Edition – va avea loc între 11-16 septembrie (locuri limitate) unde femeile vor avea ocazia să se plimbe pe dune de nisip și plaje fără sfârșit, degustări de vinuri exclusive doar din Portugalia, gastronomie rafinată, apusuri pe plaje etc.

– Te implici în activitățile diasporei și ale societățile civile? Dacă da, cum anume?

– De curând am creat un proiect de la femei pentru femei – publicul țintă sunt femeile vorbitoare de limba română. Pasiunea pe călătorii și dezvoltarea sunt îmbinate. Organizez cercuri de femei cu scopul de a descoperi locuri frumoase, unde să se descopere inclusiv pe ele însăși în cadrul acestor experiențe. Experiența se bazează mult pe workshopuri în lucrul cu corpul (hiking, yoga) și mindset de abundență (meditații, exerciții, situații specifice care ne face să visăm măreț și să învățam că se poate altfel). Intenția este să fie o experiență de expansiune și creștere interioară prin situații inspiraționale și schimb de energii între femei.

– Cum ai aflat despre noi și care ar fi aportul tău pentru comunitatea „O femeie din Paris”?

– De la Odeta și Iuliana (Instagram)

– În ce condiții ai reveni definitiv acasă, sigur exceptând situația politică a țării, precum și cea financiară?

– Aș reveni cu drag oricând dacă cele două de sus sunt puse la punct. Ador Moldova și văd mare potențial de creștere pe toate nivelele.

Blitz interviu:
– Sărbătoarea care adună toți membrii familiei la o masă și îți amintește de Moldova este…
Ziua de naștere a mamei îndeosebi. Ai mei sărbătoresc și Arh. Mihail și Gavriil, dar fiind departe de casă, rar reușesc să fiu cu ei, anume de sărbători. Petrecem și transformăm în sărbătoare de fiecare dată când merg să-i vizitez, în Lisabona unde locuiesc de 20 de ani.

– Ce gătești cel mai frecvent din bucătăria noastră tradițională?
Humus de fasole, varză călită, hrișcă, salată de sfeclă roșie. Nu mă aventurez la sarmale.

– Care este cartea de pe noptieră?
Un Jurnal. De o perioadă, înainte de somn nu mai citesc, ci scriu. Scriu despre gânduri, trăiri, emoții sau dorințe.

Articolele noastre le poți citi în câteva surse media: