Acum Citești:
Olga Zlatan: „Atunci m-am gândit că nu e chiar așa de greu să faci un tort, acum îmi iau cuvintele înapoi”
LA MULȚI ANI, CHIȘINĂU! În fiecare zi e ziua ta!
Octombrie Roz la Paris
ARTVENT este alături de noi la Gala Ofemeie 2021
Bucătăria delicioasă a Anei – Roșii provonsale

Olga Zlatan: „Atunci m-am gândit că nu e chiar așa de greu să faci un tort, acum îmi iau cuvintele înapoi”

Olga este exemplul de ambiție și perseverență. Scriu asta în contextul în care acum un an apărea postarea despre prima experiență legată de macarons, ca azi să concureze cot la cot cu cele mai talentate patisere din Germania. Cum a reușit, citiți din interviul de mai jos:

– Cum te numești şi de unde vii?

– Mă numesc Olga Zlatan și vin din Chișinău, Republica Moldova

– De ce azi ne scrii din diasporă?

– Ne-am stabilit cu traiul în Germania, nu că aș fi ales eu sau că aș fi vrut asta în general. Germania era, cred, ultima țară în care aș fi vrut să emigrez. Nu știu de unde venea acest gând, probabil din cauza limbii destul de deocheate sau din cauza stereotipului gen „nemții sunt reci” și tot așa mai departe. Însă acest fapt, spre marea mea uimire, nu s-a adeverit, deoarece peste tot unde am mers, am întâlnit doar oameni binevoitori. Sau poate sunt eu mai norocoasă să dau peste ei…

– Care este activitatea ta în care te-ai regăsit în noua țară?

– Am ajuns, dintr-o glumă, să fac dulciuri, în special renumiții (pentru gradul de dificultate ridicat pe care îl au în procesul de pregătire) macarons, apoi eclere și torturi. Primul tort l-am făcut la rugămintea unui concetățean de-al nostru, care a vrut să surprindă plăcut pe cineva, iar eu urma să îl ajut în acest sens, adică să identific o persoană care ar face la comandă. Fiind la acel moment de puțin timp în Germania, mi s-a părut exagerat de mare prețul care mi-a fost spus și atunci m-am gândit că nu e chiar așa de greu să faci un tort, acum însă îmi iau cuvintele înapoi, pentru că bătăi de cap sunt destule.

– Chiar și așa, intuim că reușești să ai timp de tine ca femeie, dar și de cariera ta…?

– Adevărul e că nu prea reușesc și nu-mi rămâne decât să mă mulțumesc cu puținul care îmi rămâne, or… atunci când vrei să crești într-un domeniu absolut nou pentru tine, e nevoie de timp, de foarte mult timp, de răbdare, perseverență și de puterea de a trece peste eșecuri. Nu-mi ajung degete să număr de câte ori am spus „gata, nu mai fac nimic” dar, această frustrare nu dura mai mult de trei – patru zile și începeau să mă mănânce palmele. Vroiam să fac ceva, orice, să încerc ceva nou, să-mi testez limitele… și așa o luam de la capăt.

– Ai menționat ceva mai sus despre eșecuri. Ce te motivează să treci peste ele?

– Eșecuri au fost, sunt și vor fi întotdeauna. Când ceva mergea mai prost, deschideam pozele cu micile mele minuni, vedeam munca depusă în ele și așa mă încurajam singură pe mine. Am și suportul celor dragi. Fără asta cred că aș fi lăsat demult mâinile în jos. Așa sau altfel, tentative au fost multe.

– Și totuși, dacă e să dăm la o parte eșecurile care ar visul cel mare al tău legat de activitatea ta?

Cred că ar fi prea mult să spun că visez la o patiserie a mea, și nu e din cauza că nu aș putea eu, dar sunt mari cerințele aici. Poți să fii tu cel mai bun într-un domeniu, dar atâta timp cât nu ai un document ce îți atestă studiile, nu poți face nimic, ca să nu mai vorbesc de partea financiară – investiția s-ar ridica la nivelul zecilor de mii de euro. Dar, visele pentru asta și sunt vise… să tindem spre ele, or… este o vorbă „prin greutăți spre stele”, iar aici aripile cresc când primesc feed-back… așa că le iau pe rând, pe toate.

– Pe această notă optimistă, lasă un mesaj femeilor.

– Eu, cea care în 35 de ani nu am făcut mai mult decât un simplu chec, am ajuns într-un an, privind înapoi, să fiu uimită de ceea ce am realizat, așa că, dragi femei, încercați absolut orice, nici nu știți de unde sare iepurele. Gândurile că „eu nu aș putea să fac asta, asta e prea greu pentru mine, eu nu am niciun talent” sunt doar niște stereotipuri. Avem atâtea surse de inspirație în jurul nostru încât ar fi păcat să nu le valorificăm.

Răspunsurile Olgăi la întrebările lui Marcel Proust:

– Ce este pentru tine femeia?
– Femeia e acea ființă care poate orice, dar absolut orice, și aici nu exagerez deloc.

– Calitatea pe care o admiri la oameni?
– Sinceritatea, în primul rând. Urăsc fățărnicia. Aici am învățat că nu trebuie sa întoarcem spatele celor ce se află în dificultate, și nu mă refer la bani sau lucruri materiale. Emigrarea este un proces foarte anevoios și dacă nu ai niciun sprijin, durează mult și doare tare. Unerori e suficient să vii cu un sfat banal, să spui cuiva unde să meargă, ce și unde să completeze, pentru a-l ajuta câtuși de puțin, așa că, să fim mai buni, deoarece nu ne costă nimic, iar cineva acolo sus vede asta.

– Care a fost cea mai mare pierdere sau nerealizare a ta?
– Am pierdut o bucățică de suflet când am plecat. Aveam și acasă o serie de activități pe care le făceam cu plăcere, însă am realizat multe, fiind în situația de a mă descurca singură. E ca și cum te-ar fi aruncat cineva în junglă, iar tu trebuie cu orice preț să supraviețuiești.

– Culoarea şi floarea preferată?
– Verde și crizantemele galbene.

Olga deși pare să fie complicat să-ți duci visul la bun sfârșit suntem sigure că va veni și ziua când vom scrie un nou articol despre patiseria nou deschisă de tine în Germania. Pentru membrele comunității noastre stabilite în țara vecină, pot comanda bunătăți de la Olga lăsând-i un mesaj aici: https://www.facebook.com/zlatan.olga

Cu drag, pentru Revista O femeie din Paris,

Redactor text: Daniela Borodachi

Care este Reactia Ta?
Ador
9
LIKE
2
Nu îmi place
0
Woow
1
Vezi Comentarii (1)

Lasă un Răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.