Deși e implicată trup și suflet în campania electorală, Carmen Lavinia Orbulescu a pus totul pe stand by și s-a lăsat furată de propriile confidențe. E adevărat, politica are un rol substanțial în viața ei, dar dincolo de aparențele acestui statut am descoperit o femeie ca pâinea cea caldă, receptivă, sinceră și cu multă dragoste de România, țara din care a plecat acum 20 de ani. 

– Carmen pentru început vrem să îți mulțumim pentru faptul că, deși te afli în plină campanie electorală, ai găsit timp să te alături platformei ofemeie.com și să ne povestești despre tine. Să știi că ne-ai făcut curioase de persoana ta încă de la întâlnirea de la Roma de la începutul acestei luni. Acum, pentru publicul larg, dacă ar fi să ne spui câteceva despre tine, cu ce ai începe?

– Mulțumesc. Să știți că plăcerea a fost reciprocă. Despre mine pot spune că sunt femeia care s-a maturizat destul de devreme. Viața m-a forțat. La vârsta de 13 ani părinții mei au divorțat, fapt ce a m-a făcut să sar din brațele copilăriei direct la faza de adult. În 2001 m-am mutat cu mama în Sicilia, la bunica mea, care locuia deja acolo de prin anii 90.

Deci, anticipând întrebarea ta, destinul a făcut să ajung în Italia, n-am ales eu. Eu, însă, am ales să rămân, să-mi continui studiile și să mă integrez în noua societate. Apropo, chiar pe 2 septembrie anul acesta am împlinit 20 de ani de când trăiesc departe de România, de când am devenit și cetățeancă a Italiei, dar România continui s-o port mereu în suflet. Nu mă pot despărți de ea și sincer nu-i înțeleg pe cei care zic că numai vor s-audă de țara lor maternă. Între timp, am terminat facultatea de științe politice la Palermo, oraș unde am absorbit valorile legalității, eroii mei devenind toți cei care au murit in lupta cu criminalitatea organizată precum Giovanni Falcone și Paolo Borsellino, acolo am învățat ce înseamnă să faci ceva pentru societate, să lupți pentru niște principii, să nu te dai bătut și să mergi mai departe continuând să duci mai departe idealurile în care crezi.

– Cum ai ajuns să faci politică?

– Anume datorită acestor convingeri. Consider că politica este un mijloc pentru a pune în aplicare proiectele și ideile cele mai bune în folosul societății, și nu doar a unor elite. Doresc să pun în aplicare cunoștințele pe care le-am dobândit în timpul studiilor, să fiu un actor activ al propriului destin. Am intrat în partidul PLUS în ianuarie 2019 (din aprilie 2021 este USR PLUS) pentru că în mod cazual citisem despre Dacian Cioloș și mi-a fost inevitabil să nu rămân impresionată de acest om. Am decis să mă informez mai mult despre activitatea pe care o făcuse în 2016 când a fost prim-ministru tehnocrat și așa s-a născut în mine dorința de a pune umărul la schimbarea României. Am fost printre primii inițiatori care au pus bazele filialei PLUS Italia și de atunci sunt implicată în politică și nu mă pot lăsa, a devenit o obsesie. Fac asta pro bono, nu este un job plătit, însă cred și îmi doresc din suflet să aducem schimbarea de care România are nevoie. Dar nu fac politică numai pentru Romania. Candidez la alegerile locale din Italia la consiliul primăriei Roma oraș în care locuiesc circa 82.000 de cetățeni români și consider fundamental să avem măcar un reprezentat român în consiliul general al capitalei italiene. Locuiesc la Roma din 2015 când am venit pentru master si unde am rămas, familia mea încă locuiește in Sicilia, acolo mama mea are o pizzerie si deocamdată rămâne in orașul Canicattì. Eu aici la Roma locuiesc împreună cu prietenul meu Giuseppe. Suntem împreună de zece ani. El este originar din regiunea Calabria, mă susține și mă încurajează în toate proiectele mele. Sunt o norocoasă.

– Există loc și de provocări?

– Cu siguranță. Provocările în politică sunt multe. În primul rând, lupți cu prejudecățile, apoi, femeie fiind, te bați cu stereotipurile precum că ești acolo pentru c-ai avut de a face cu nu știu cine sau îți neglijezi familia. Din fericire, încă n-am avut parte de astfel de atacuri pentru că nu sunt așa vizibilă, însă mă pregătesc moral pentru că pot fi atacată în orice moment. Dar asta nu mă afectează atâta timp cât am conștiința curată și merg cu capul sus. Se știe că gura lumii n-o astupi.

– Cine sau ce te ajută să treci peste greutăți?

– Persoana mea de referință este mama. De fapt, ea este modelul meu de femeie. Niciodată nu s-a dat bătută, oricât de grea i-a fost viața, a fost o luptătoare. Vreau să fiu măcar la jumătatea ei.

– Cum reușești să găsești un echilibru în toate?

– Un echilibru între femeia politică și casnică este programarea. E vital să ai o agendă unde să-ți programezi ziua. Împarți pagina în două unde pe o jumătate scrii ceea ce este prioritar de făcut, iar pe cealaltă – ceea ce nu este. În caz contrar riști să fii absorbită de politică neglijându-ți familia.

– Ambiții? Țeluri pe viitor..?

– Să-mi pun aplicare proiectele pe care le am, să reușesc să-mi împac viața profesională cu cea casnică. Îmi doresc să devin mamă la momentul oportun și atunci vreau să-i dedic timpul necesar viitorului copil, iar pentru a face asta trebuie să-mi duc la sfârșit proiectele începute.

– Succes! Ce mesaj ai avea pentru femeile acestei comunități?

– Ar fi mai degrabă un îndemn – să continue să creadă în visele lor, să nu se dea bătute și să fie curajoase. Știm bine că nu este ușor, trăim într-o societate plină de prejudecăți, stereotipuri și destul de masochistă. Însă dacă ne aliem și ne susținem reciproc, reușim să trecem peste obstacole și să fim solidare. Sincer, comentariile negative care provin de la o femeie dor mai mult decât din partea unui bărbat. Ce aș mai adăuga? Să fie ele însuși, să fie neîngrădite de circumstanțele impuse de societate, să se simtă libere de a lua propriile decizii fără să cadă în capcana criticilor. Să fie Femei.

– Apropo, cum ai aflat despre platfoma noastră?

– Despre o femeie.com am aflat la evenimentul de la Roma pe care l-am avut pe 3 septembrie. Însă mi-a plăcut foarte mult proiectul și îl susțin, dovada fiind acest interviu.

Răspunsurile lui Carmen la întrebările lui Marcel Proust.
´– Ce este femeia pentru tine?
– Începutul.

– Calitățile pe care le admiri la oameni.
– Sinceritatea, bunul simț, cei șapte ani de acasă.

– Care a fost cea mai mare pierdere sau nerealizare a ta?
– Deocamdată nu am pierdut nimic, pierdere pentru mine este să plecarea oamenilor dragi, Din fericire, îi am pe toți alături.

– Culoarea și florile preferate?
– Culoarea mea preferată este galbenul, iar florile preferate – crinii.

Carmen, îți mulțumim din nou pentru acest interviu, îți dorim succes în campania electorală și te invităm cu alte ocazii la noi aici pe platformă. 

Pentru revista O femeie din Paris.