Articolul acesta a pornit de la aceste poze cu oameni frumoși, îmbrăcați în strai național. De ce? Pentru ce? Unde și când?, au fost primele întrebări care mi-au răscolit curiozitatea. Și pentru că „vinovată” de apariția lor se face Ana Zelinschi, cunoscută în mediul online ca și Ana Basarabeanca, stabilită de mai mulți ani în Canada, o minune de femeie, n-am ezitat să-i scriu. Ana mi-a satisfăcut curiozitatea, iar eu am decis să împărășesc experiența ei, cu voi. Cine știe, poate se mai inspiră cineva? De ce nu, atunci când e vorba de asemenea evenimente?
„M-am mutat în acest oraș și anume pe această stradă pe timp de pandemie. Oamenii stătuseră izolați mai bine de patru luni și pe timp de vară au decis să sărbătorească orice, dar păstrând regulile impuse de situația actuală: afară, distanță socială, măști.
Prima serbare a fost dedicată absolvenților 2020 (cam vreo șase tineri) care nu au avut bal de absolvire. Așa că au ieșit fiecare în fața casei. Tinerii îmbrăcați de sărbătoare și cu panglica de absolvent au mărșăluit pe trotuar, primind aplauze și felicitări, flori și urări se bine.
Peste o lună sau două a fost sărbătorită ziua sportului pe roți. Am ieșit fiecare cu roțile sale – biciclete, trotinete, cărucioare, role și hoverboards. De fiecare dată facem înconjurul străzii și ne oprim la capătul ei, în fața casei doamnei care e, în mare parte, Sufletul organizatoric – dna Francesca. Oprirea e colorată diferit, în funcție de sezon, de timpul de afară, de băuturile preferate și de posibilitatea de a ne strânge mai mult de zece persoane.
Tot în acest fel a avut loc sărbătoarea de Halloween, Aprinderea luminilor de sărbători în Decembrie și Sărbătoarea Primăverii.
Ultima, cea care ți-a atras atenția, a fost o Sărbătoare mixtă, multiculturală. Am realizat că pe stradă suntem peste 15 naționalități diferite și că ar fi fain să gătim ceva tradițional, să gustăm din bucatele la fel tradiționale ale vecinilor noștri și că sărbătoarea ar fi și mai fantastică dacă am organiza o defilare de costume. Precum vezi, ne-a reușit totul la superlativ.
Am defilat costumele tradiționale, am degustat pe la casa fiecăruia câte ceva caracteristic țării de unde vine (eu sigur am gătit plăcinte), apoi ne-am adunat în grupuri mai mici pentru un vin și o vorbă bună, până seara târziu.
Pe lângă faptul că socializam și cunoaștem alte culturi, aceste sărbători stradale ne pun în legătură cu oamenii din preajma noastră si ne oferă o stare de confort și apartenență la ceva. Așa am aflat că printre vecini avem o farmacistă, o soră medicală, un polițist, un lucrător la casa de funerarii, un avocat, doi IT-iști, o învățătoare, un inginer, un geodezist etc… Eu, personal, am senzația că sunt acasă și cred că fiecare dintre noi are nevoie de acest sentiment – de a se simți acasă, oriunde s-ar afla. Plus că și copii sunt binecuvântați să creeze niște relații de prietenie confortabile și de durată, or, când ai ocazia să te joci în drum, împreună cu ceilalți, fără să ții cont de vârstă e ceva cu totul special. Abia aștept următoarea sărbătoare…”
Dragă Ana, îți mulțumim pentru acceptul de a ne povesti atât de frumos despre această tradiție a voastră și pentru că deja ne-ai intrigat, te rog să revii cu noi articole despre întâlnirile voastre următoare.
Cu drag, pentru revista online O femeie din Paris
Redactor text: Daniela Borodachi
