Opt. Deja opt zile de război în Ucraina. Opt zile în care am căzut dintr-o extremă în alta, de la frică, agonie și dezamăgire, la speranță. Și înapoi în aceeași ordine. Lumea s-a împărțit în două tabere: în oameni care susțin și alții care condamnă tot ce se întâmplă de o săptămână încoace. Iar în mijlocul acestei nebunii globale sunt nu doar refugiații, ci și cei care voluntar îi ajută pe cei aflați la necaz. Or, zicala care mi-a sărit în ochi zilele trecute pe rețelele de socializare, „în vremurile grele se văd oamenii luminoși” este exact la subiect. Subiectul zilei de azi.

Sunt atâția oameni minunați care s-au implicat din prima zi și până azi, încât avem nevoie de luni sau poate ani să povestim despre toți ei. Pe unii nici nu am îndrăznit să îi abordăm pentru că au un program de 48 de ore pe care încearcă să îl rezolve în 24. Despre ei mai târziu. Azi însă am discutat cu Diana Voevuțki, un soi de konnekting people, cum s-a numit chiar ea, în timpul discuției.

Pe Diana o urmăresc cu plăcere pentru că este unul din cei mai talentați designeri din Republica Moldova. Coase rochii de mireasă și rochii de seară. Dar eu am remarcat-o pentru implicările ei în acțiuni de caritate. Sunt multe acțiuni frumoase în mediul online, coordonate de Diana.

Nici acum Diana nu a stat cu mâinile în sân. Postările pe pe pagina ei curg gârlă: „Aproape 200 porții de mâncare caldă unde putem duce?”
„Prânzuri calde pentru 20 persoane cine poate oferi?”, „Rupe sufletul.. 180 copii de la 3 orfelinate sunt aduși azi la Cărpineni. Cine poate găti mâncărică caldă pentru ei?…”, „Buna ziua, am dori si noi sa ajutam o mamica cu copilaș mic, maxim 2 copilași fiindcă oferim o camera din apartamentul nostru.”

„De câteva zile, viața mea ca și cea sutelor de mii de oameni s-a schimbat la 180 de grade. Primesc zilnic sute de mesaje și tot atâtea apeluri. Am devenit un fel de konnekting people. Pe de o parte sunt refugiații care caută adăpost, alimente, sau lucruri de primă necesitate, iar de cealaltă parte sunt ai noștri care sunt gata să deschidă ușa casei și a sufletului, oferindu-le tot de ce au nevoie.

Acest război ne-a dat o lecție importantă – cel de redefinire a priorităților. Poți avea case luxoase, contul doldora cu bani, dar vine un moment, îți iai de mâină copilul și pleci cu ce ai pe tine unde te duc ochii. Să nu uităm asta. Dacă 2020 ne-a învățat se înseamnă libertatea, 2022 ne-a învățat să apreciem pacea.

Mobilizarea de care a dat dovadă poporul nostru este una copleșitoare. Cred că sunt șocați atât moldovenii de solidaritatea de care dau dovadă, cât și ucrainenii – de primirea ce li se oferă…  Spre exemplu dăunăzi, primesc mesaj – „Diana nu reușesc să strâng paturi”. În loc de o mașină, s-au strins trei masini. 120 kg de pachete. apoi inca 100 pachete nici nu am idee de unde. Am zeci, sau poate sute de astfel de mesaje. Dar la fel de frumoasă este mobilizarea celor de la care te-ai fi așteptat mai puțin. Spre exemplu, proprietarii restaurantelor de fițe îmi scriu în privat, mesaje precum că sunt gata să ajute și întreabă unde se pot implica.

E deja lucru știut. Mulți dintre refugiații care au trecut hotarul țării noastre, se opresc pentru câteva zile, se odihnesc, prind la puteri, apoi pleacă mai departe. În locul lor vin alții.

Ce ține de mine personal, ca de obicei, nu am putut trece pe alături. Fac voluntariat de când mă țin minte. Visul meu este să deschid o casă de copii. Am deja experiență de lucru cu copii, cu tinere cu dizabilități pe care le curez. Eu sunt omul care am pierdut foarte mult în viață. Am rămas văduvă la 23 de ani cu un copil de câteva luni în brațe. Apoi, imediat l-am pierdut pe tata, cel care a fost pentru mine un model de personalitate, cum mai rar găsești, luptător în conflictul armat de pe Nistru. Am luptat și contionui să lupt (cuvânt dezirat în aceste zile) pentru un loc sub soare. Știu cum e să pierzi tot și s-o iai de la capăt. În același spirit civic îmi cresc și copii. Fiul meu Bogdan este și el deja implicat trup și suflet în acțiuni de voluntariat. E încă un adolescent, dar și-a luat foarte serios rolul de voluntar în pregătirea măncării pentru refugiați. Sunt mândră de el, sunt mândră de toți moldovenii care în pofida decepțiile pe care le trăiesc masiv continuă să se implice și să facă față.”

Conform ultimelor cifre peste 130 de mii de cetățeni ucraineni au traversat hotarul țării noastre de la începutul invației rusești. Dintre aceștia 65 de mii încă se află în țara noastră.