„În sfârșit ajunsesem să lucrez din nou cu oamenii, să-i pictez, să le știu poveștile, trăirile și toate astea în confortul atelierului de acasă…” numai cei din diasporă știu câtă muncă, putere, pasiune și ambiție se stă în spatele acestor cuvinte. Pentru azi, portretul unei portretiste, pasionate de frumos – Oana Adiaconiței.
Oana, să știi că ne-ai cucerit. Așteptăm cu mare nerăbdare să ne povestești parcursul carierei tale într-o țară precum e Marea Britanie.
Cu drag. Mă numesc Oana Toader în acte (după căsătorie), dar toată lumea mă știe ca și Oana Adiaconiței, după numele meu de fată mare, or anume așa m-am consacrat ca și artist, așa mă știu toți. Provin dintr-un orășel mic și frumos Comănești, din județul Bacău.
De cât timp faci parte din diasporă și de ce ai ales Marea Britanie?
În tinerețe am tot pribegit prin diferite țări, dar într-un final în 2009 m-am stabilit în UK și aici sunt până azi. Începutul a fost destul de anevoios și greu. Plecată din România unde lucram în domeniul artelor am ajuns să fac curățenie și ospătărie în primii șase ani.
Când ai decis să faci marea schimbare?
În 2014 mi-am întâlnit soțul, care este din Râmnicul Vâlcea și anume atunci s-a produs marea schimbare din viața mea. Următorul an eram deja căsătorită și cu un copil în brațe. Și dacă tot s-a produs click-ul m-am înscris la Universitatea de Arte pentru a-mi continua visul de acasă.
Cum au aflat alții despre tine?
Revenind dupa o pauză considerabilă în lumea artei, am început să postez online lucrările destinate examenelor din cadrul universității și uite așa, încet-încet, au început să apară și comenzile în privat, cele mai multe fiind portrete. Mi-am deschis și o pagină de bussines pe platformele online și am intrat în diferite grupuri de mămici din Marea Britanie. Pot spune că datorită lor am cunoscut expansiunea, pentru că recomandările nu au încetat să apară și numele meu a ajuns într-o perioadă scurtă de timp foarte cunoscut în comunitatea românească. În sfârșit, ajunsesem să lucrez din nou cu oamenii, să-i pictez, să le știu poveștile, trăirile și toate astea în confortul atelierului de acasă, iar în paralel să fiu propriul meu șef. Aveam un program flexibil, care-mi permitea să pictez și să îmi cresc copilul în același timp. De fiecare dată când termin o comandă încerc să o livrez personal. Câteodată călătoresc trei – patru ore cu mașina, doar să cunosc personal omul din pictură, pe care l-am analizat și transpus pe pânză atâtea ore.
Anul trecut în viața mea a apărut al doilea copil, ceea ce a însemnat o prioritizare a activităților mele de mamă și soție în defavoarea celor de artist. Mulțumesc lui Dumnezeu c-am convins-o pe mama să se mute la Londra pentru o perioadă. Am nevoie de ajutorul ei, mai ales că anul acesta am avut și examenul de licență, terminând astfel cu brio Universitatea de Arte din Londra. Privind în urmă, sincer, nu știu cum am făcut față acelei perioade. Pictam și pictez până azi foarte mult noaptea, când casa intră în liniște totală și nu sunt întreruptă la fiecare pas. Iar ziua sunt mamă de Robi și Aris (de șase ani, respectiv un an și jumătate).
Cum reușești să ai grijă de tine, dar și de activitatea ta?
Să știi că nu am am renuntat pentru nici o clipă să fiu cochetă, să am grijă de mine, să ies la o cină cu prietenele sau cu soțul, toate astea aducând un vibe bun în viața mea.
Ce te motivează să mergi mai departe?
Sunt o persoană foarte optimistă privind tot ce se întâmplă rău în viață sau nu neapărat rău. Iar atunci când nu-mi ies lucrurile așa cum îmi doresc, le iau ca atare și-mi spun că sunt și astea cu un rost… De când sunt mamă am devenit foarte sensibilă la problemele altora și încerc să ajut întotdeauna, iar atunci când primesc sume considerabile pe lucrările mele le dau cuiva care are nevoie. De aici cred cu tărie că CE DAI AIA PRIMEȘTI ..
Planuri de viitor?
Pe viitor vreau să-mi cresc copiii frumos și modest. La anul plănuim să revenim acasă în România, în Râmnicul Vâlcea acolo unde ne-am construit căsuța liniștii noastre. Tot acolo vreau să-mi construiesc atelierul visurilor mele, unde să-mi continui activitatea destul de aglomerată pe care o practic acum. În plus, aș vrea să adaog pe listă un atelier de creație pentru copii.
Cum rămâne cu Marea Britanie?
Bineînțeles, nici legătura cu țara mamă adoptivă nu se va încheia. Plănuiesc să-mi petrec timpul între cele două țări, călătorind destul de des, pentru că iubesc Londra, iubesc Anglia cu tot ce mi-a oferit ea.
Ce mesaj ai pentru femeile acestei comunități?
Femeia puternica si sigura pe ea deranjează… Dar ea nu renunță niciodată, ea nu poate fi manipulată, ea se descurcă singură și se bazează pe inteligență…. EU SUNT, FIȚI ȘI VOI!
Răspunsurile Oanei la întrebările lui Marcel Proust:
Ce este femeia?
Femeia este culoare.
Calitatea pe care o admiri la oameni?
Promtitudinea.
Care a fost cea mai mare pierdere sau nerealizare a ta?
Sunt de părere că nu există pierderi, există experiențe.
Care este culoarea și florile preferate?
Turcoaz/bujorii.
Dragă Oana ne-am simțit speciale în momentul când te-ai alăturat acestei comunități, pentru culoarea și pentru savoarea cu ți-ai deschis sufletul în fața noastră. Dragi femei mai multe dovezi ale talentului Oanei găsiți pe link-urile de mai jos:
https://www.facebook.com/oana.adiaconitei
https://www.facebook.com/onnyart.studio
https://www.facebook.com/onnyart.studio
Cu drag, pentru revista „O femeie din Paris”
Redactor text: Daniela Borodachi
SMM: Ana Gîlca
