Evenimentele marca „O Femeie” mereu au fost o sursă de informații valoroase pe de o parte, și de inspirație pe de alta, de networking și multă valoare. Dar și mai mult bucură faptul că în urma acestor evenimente ies la lumină oameni noi, ambițioși, talentați, pe care îi vrei personal să-i cunoști, iar ulterior să le faci cunoscută povestea. Pentru că merită. 

Evenimentul din 28 ianuarie de la Milano „Împreună suntem o voce”, organizat cu și despre femei, nu este o excepție, or, anume așa am cunoscut-o pe Diana Macarie, o moldoveancă stabilită de aproape două decenii în Italia, și care de aproape un deceniu gestionează împreună cu soțul propria afacere de familie, iar azi este una din sponsorii acestui eveniment. 

„Motivul emigrării mele de acum aproape două decenii a fost procurarea propriului apartament. Eram pe atunci studentă și am venit pentru un singur an în Italia din dorința de a face bani, după care de a mă reîntoarce acasă în Moldova, de a-mi procura propriul apartament, termina studiile, după care să-mi caut de viață. 

Doar că vorba ceea, dacă vrei să-l amuzi pe Dumnezeu, spune-i despre planurile tale… Nu știu cum e la alții, dar în cazul meu a fost perfect valabil. Însă azi, uitându-mă în urmă, nu regret nimic din planul lui Dumnezeu față de mine… 

… pentru că odată ajunsă în Italia, nimic din ce mi-am setat ca și obiectiv nu s-a adeverit… Îmi planificasem ca la final de lună să pun deoparte cea mai mare parte din bani, respectiv, în baza calculelor aveam nevoie de cam un an ca să adun suma necesară… Provocările au început anume din clipa când m-am angajat. Prea tânără. Prea fără experiență. Fără să știu limba. O bună parte din bani mi se duceau pe achitarea chiriei, restul pe alte utilități zilnice. A fost nevoie de timp (mai mult de un an) ca lucrurile să se aranjeze… Și când spun asta mă refer la faptul că, într-un final mi-am găsit un job bun, iar ulterior mi-am cunoscut și viitorul soț. Apropo, și el asemeni mie, a venit în Italia din dorința de a cumpăra un automobil.

A trecut timpul, noi ne-am cumpărat și casă și mașină, doar că nu în Moldova. Apoi ni s-au născut copii, iar eu m-am pomenit într-o bună zi că numesc Italia „acasă” și că vin în Moldova doar în vizite tot mai scurte și mai rare. Știu, e drama multora dintre noi, respectiv nu spun nimic nou cu asta. 

Ce a urmat? Rutina vieții de zi cu zi. Soțul își găsise un job la o brutărie. Evident, nu ca și brutar, ci mai degrabă ca și om de serviciu care azi dă cu mătura, mâine pregătește tăvile pentru copt, iar poimine dă o mână de ajutor în pregătirea aluatului. Mulțam lui Dumnezeu pentru faptul că am un soț harnic și răbdător care nu a cedat, nu s-a simți lezat pentru munca care o face și așa zi de zi, lună de lună, an de an a muncit pe rupte șapte zile din șapte, de aceea nu a mirat pe nimeni când patronul l-a făcut adjunctul lui. A continuat să muncească în acel post timp de zece ani.  

Îți poți imagina că în acești zece ani a obținut multă experiență! Dar cu ce sacrificii… Deși, teoretic, locuiam în aceeași casă, nu aveam parte de timp în familie, de ieșiri, de vizite sau musafiri, etc. Respectiv, ideea de a ne deschide propria afacere în domeniu începuse să ne dea tot mai des târcoale… Ziceam – dacă tot ne sacrificăm atâta, măcar să fie pentru noi… A mai durat ceva timp până în ziua când curajul crescuse suficient de mare ca să înăbușe frica. 

Și când zic frică, vreau să-ți spun că la vremea aceea ni se părea absolut rezonabile gânduri de genul – Cine va cumpăra de la niște moldoveni? Ce facem dacă investim toți banii și intrăm în faliment? și multe altele. Dar cum ziceam – atât de mult am „copt” acest obiectiv în minte, apoi pe hârtie încât într-o bună zi am făcut pasul cel mare. Așa s-a născut acum opt ani brutăria Spiga D`Oro di Valeriu Macarie.

Inițial, cum era de așteptat, n-a fost deloc ușor. Vorbesc de mine. Ba chiar a fost mai greu decât mi-aș fi imaginat. Soțul? Nu, că el oricum era în albia lui. 

Provocările mele inițial erau multe. Să învăț toate tipurile de pâine, să mă descurc cu comenzile, să livrez marfa la magazine, la restaurante, să onorez comenzi private etc. Într-un cuvânt toate treburile administrative mi s-au atribuit mie. 

Evident că multora le apare pe buze întrebarea – cine, într-un final, au devenit clienții brutăriei noastre? Vreau să vă zic cu mândrie că în proporție de 90 la sută sunt italieni. Ai noștri, de obicei, vin să cumpere colaci pentru diferite sărbători și alte trebuințe, cozonaci, păscuțe, fac comenzi de plăcinte etc. În ce privește italienii, cel mai greu a fost greu să le obținem încrederea. Inițial ridicau sprânceana a mirare când auzeau că niște moldoveni fac anumite tipuri de pâine, lasania, focaccia, pizza atât de specifice doar italienilor. Dar toate astea durau până când gustau prima bucățică. Încet, încet cu multă răbdare, grijă, abordare b2b, produse mereu proaspete și de cea mai înaltă calitate, i-am convins definitiv. Recunosc cu mândrie că zilnic închidem brutăria fără a avea retur, ceea ce mă face să cred că noi chiar ne facem bine meseria. În timp am mai cumpărat un local și am deschis un magazin, unde la fel vindem inclusiv produse de panificație. 

Demult nu mai lucrăm în doi, avem deja patru angajați și dacă lucrurile vor merge bine, cine știe, poate că într-o zi vom fi nevoiți să creștem numărul de personal.

Dar pentru moment, sunt mulțumită și recunoscătoare pentru ceea ce am obținut până în ziua de azi… Continui să fiu de ideea că nimic în viața aceasta nu este întâmplător. Nici măcar faptul că actualmente povestesc unei comunități de aproape 15 mii de femei povestea noastră. M-aș bucura să știu că prin ea, am impulsionat pe cineva…

Ce ține de evenimentul din 28 ianuarie, am decis să devenim sponsori din câteva considerente: pentru că le cunosc prea bine organizatoare – niște femei minunate, pentru că vreau să mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a oferit mie, pentru că-mi doresc să fiu parte a unei sărbători precum este cea de la Milano. Merit eu. Dar mai ales pentru că meritați să aveți parte de o sărbătoare pe cinste.”

Dragă comunitate, dacă locuiți sau treceți prin Milano, treceți Via Conte Suardi, 82, 20090 Segrate MI, Italia sau pe la Piazzetta dei Fiori, 8, 20090 Segrate MI, Italia pentru a cunoaște personal familia Macarie și a cumpăra câte ceva din bunătățile lor.