Nu obosesc să spun că fiecare femeie care „calcă pragul” platformei noastre, este o istorie de succes. Veronica este încă un exemplu de ambiție, profesionalism, dragoste de țară, de viață, de frumos…  M-a impresionat prin filmulețele ei, prin talentul și pasiunea cu care se implică în tot felul de proiecte muzicale. De vreme ce a pus în valiză, de rând cu alte lucruri necesare, inclusiv dragostea de muzică, era de la sine înțeles că nici la Paris nu a renunțat la ea.
Veronica, îți mulțumim pentru piesele cu care ne încânți, pentru dedicația ta și pentru că nici în diasporă nu ai renunțat la pasiunea ta. Te rog, să începem cu istoria integrării tale – cum te-a primit comunitatea? 
Acum trei ani jumate, după decesul părinților mei, am hotărât să plec din țară, ca multe alte femei din Moldova.  Am venit la Paris pentru că soțul meu deja era de patru ani aici. Și cum bine ai remarcat, de profesie sunt muzician, adică profesoară de muzică la Școala de muzică ”Academician Gheorghe Mustea” din raionul Telenești, unde am activat timp de 14 ani.
Venind la Paris, desigur, că la început a fost greu până am făcut noi cunoștințe, până m-am adaptat la o viață nouă. O pată de culoare a fost Platforma ofemeie.com, pe care am descoperit-o datorită prietenilor. Așa am cunoscut-o pe fondatoarea acestei platforme Viorica Țîmblari care m-a acceptat cu mare drag în această comunitate.
Cum îți alini dorul de casă și de pământul natal?  
Prin cântec. Port cântecul prin lume. Cânt și public piesele spre delectarea și plăcerea celor dragi. Muzica pentru mine este totul: viață, spirit, trăire, emoție, vis. De mic copil am iubit muzica și am urmat această cale pe care n-o regret nici o clipă. Cât eram acasă, pe lângă profesia de profesor de muzică mai activam și ca solistă la petreceri, evenimente, nunți, cumetrii. Îmi place să înveselesc lumea cu vocea și talentul meu.
Ai parte de provocări, apărute în urma emigrării? 
Cred că plecarea din țărișoara mea și începutul de la zero într-o altă țară, altă cultură, altă societate este cea mai mare provocare.
Ținând cont de asta, ai timp pentru tine? 
Dintotdeauna am iubit să am grijă și timp pentru mine. Viața ne face să fim mereu contra cronometru, să alergăm după averi dar trebuie să avem și puțin timp pentru noi, să medităm, să ne ocupăm de ce ne este drag, să ne alintăm pentru că merităm.
Bine punctat. Care este cea mai mare realizare a ta? 
Nu știu dacă pot vorbi despre o oarecare realizare, dar mă bucur că am făcut ceea ce mi-a plăcut. Am participat la diferite concursuri raionale și republicane cum ar fi „Maria Drăgan” 2006, „Maria Ciobanu” 2008,  „Chanton Amis” – Festival francofon la care am câștigat marele premiu la categoria profesori. Fiind deja la Paris am cunoscut o nouă comunitate prin intermediul aplicației SMULE. Personal fac parte din grupul Romanian Hearts din 2020. Suntem un grup de oameni iubitori de cântec cu care colaborez și în momentul de față. Este o istorie foarte frumoasă, ne cunoaștem doar online, dar cântăm împreună și chiar am participat la câteva concursuri internaționale la care am prezentat piese de grup și individual alegându-ne cu locuri de frunte.
Acum că poți face o comparație, care este cel mai mare minus sau defect al diasporei sau a comunității din care faci parte? 
Cel mai mare minus al diasporei este cred că plecarea de lângă cei dragi spre un viitor mai bun, mai prosper, cu scopul de oferi o viață mai bună, decentă pentru familiile noastre. Multe familii suferă de această despărțire de cei apropiați. Din păcate, țara noastră nu poate oferi acele condiții și oferte de muncă care să ne permită să rămânem acasă.
Te implici în activitățile diasporei și ale societățile civile? Dacă da, cum anume? 
Deci cum am mai spus, fiind la Paris de trei ani nu am avut ocazia să mă implic în activitățile diasporei. Motivul? Nu cunoșteam prea multă lume de pe loc. Dar încetul cu încetul am început să-mi fac cunoștințe și să încep să fiu activă. Am început să mă ocup cu copiii la biserica ortodoxă din orășelul parizian Villeneuve-Saint-Georges fiind acompaniator la pian al corului de copii din cadrul bisericii, acum câteva zile am cunoscut un bărbat muzician cu care urmează să colaborez la diferite evenimente și petreceri.
În ce condiții ai reveni definitiv acasă, sigur exceptând situația politică a țării, precum și cea financiară?
Mereu mă gândesc la țărișoara mea, la casa mea și toți cei dragi și mă gândesc, că într-o bună zi vom reveni acasă. Desigur că trăim vremuri deloc ușoare și suntem nevoiți să părăsim plaiul natal plecând spre un viitor mai bun, mai luminos. Cred că dacă ne-ar oferi statul locuri de muncă bine plătite, multă lume ar rămâne acasă și ar face să prospere țărișoara noastră.
Foarte frumos spus. Dacă ai reveni, ce ți-ai dori să implementezi acasă din ceea ce ai văzut/experimentat/trăit în diasporă?  
Când voi reveni acasă voi face același lucru, voi cânta pentru că aceasta este profesia și pasiunea mea cea mai mare, să cânt lumii și să bucur inimile cu vocea și talentul meu. Mă voi reangaja la școala din raionul nostru și voi ghida micii iubitori de muzică oferindu-le dragostea de cânt și muzică per ansamblu.
Pe scurt despre tine… 
Mă numesc Veronica Pasat, sunt originară din s. Verejeni r-ul Telenești. De mic copil am iubit muzica și am fost activă în cadrul școlii și căminului cultural, participând la toate sărbătorile organizate. Finisând școala medie am plecat la Bălți spre a-mi realiza visul studiind la Colegiul de Muzică apoi făcând și Universitatea de muzică „Alecu Russo”. După, am revenit la baștină și m-am angajat ca acompaniator al colectivului model „Vatra” din satul natal, iar următorul an m-am angajat ca profesor de muzică la Școala de Muzică „Academician Gheorghe Mustea” pe atunci „Barbu Lăutaru” din Telenești. Am activat timp de 14 ani în calitate de profesor de acordeon, după care am predat teoria elementară a muzicii. În acești ani am fost membră al consiliului profesoral, membra comisiei de admitere, șefa catedrei „Instrumente Populare”, secretara consiliului profesoral. Între timp am făcut și studiile de master „Management educațional” Universitatea Alecu Russo din Bălți. Emigrarea nu îmi este impediment. La Paris, fac cursuri de limbă franceză, având drept scop să-mi echivalez diploma și să mă angajez, la fel, ca profesor de muzică.
Blitz interviu: 
Sărbătoarea care adună toți membrii familiei la o masă și îți amintește de Moldova este…
Sărbătoarea care adună toți membrii familiei este sărbătoarea de Paști, care pentru mine este cea mai sfântă și cea mai dragă. Această sărbătoare este în anotimpul cel mai drag mie – Primăvara, ceea ce înseamnă că Învierea din morţi a lui Iisus Hristos este semnul biruinţei sale, iar comemorarea acestei Învieri rămâne de milenii una dintre cele mai importante sărbători ale creştinătăţii și familia noastră o sărbătorește cu sfințenie.
Ce gătești cel mai frecvent din bucătăria noastră tradițională?
Iubesc foarte mult bucătăria tradițională moldovenească și îmi place să gătesc deseori mămăliguță cu fripturică, sarmale și zeamă.
Care este cartea de pe noptieră?
La moment citesc „Poartă-te ca o doamnă, gândește ca un bărbat” de STEVE HARVEY. Este o carte dedicată tuturor femeilor și pentru femei.
Dragă Veronica îți mulțumim pentru tot. Pentru pasiunea cu care ne povesteșți despre tine, despre muzică și pentru că ne duci cu mândrie numele țării mai departe. Dragi cititoare, vă invit pe profilul Veronicăi să îi urmăriți în continuare activitatea https://www.facebook.com/veronika.cernolev