Un vechi proverb românesc spunea: „De omul bun şi de vreme bună nu te mai saturi niciodată.” Exact ca și de eroina noastră de astăzi, care este un ocean de bunătate. Anastasia Rusu ne-a spus că este de profesie Om. Pe cât de interesant acest răspuns, pe atât de profund. Cu siguranță că îndemnul: „Haideţi, oameni buni, aduceţi mai mult bine în viaţa voastră, mai multă culoare, mişcare şi bunătate”, i se potrivește ca o mănușă Anastasiei. Nu degeaba, această femeie, care face parte din comunitatea noastră, aduce zilnic Lumină în casele și în viețile oamenilor de acasă. Activitățile pentru consolidarea societății civile, pentru mobilizarea diasporei, organizarea și desfășurarea campaniilor de caritate, sunt doar câteva dintre activitățile Anastasiei Rusu. Despre o astfel de femeie poți să scrii multe, iar asta pentru că ea reușește să facă multe. Și ce e cel mai important, reușește să facă multe pentru oameni, iar asta e cel mai sfânt lucru pe care-l poate face un om pe pământ. Vă las să o cunoașteți și voi. 

Cum te numești, de unde vii, care e profesia ta și cu ce te ocupi în Moldova ?

Sunt Anastasia Rusu, de profesie Om (așa îmi place să răspund), dar de fapt sunt licențiată în Administrație Publică, Master în Drept Administrativ și Constituțional și (sper) în curând Master în Studii Europene profil Afaceri Europene. Sunt angajată a Agenției de Dezvoltare Regională Sud, iar dacă în timpul liber dezvolt simțul bunătății în oameni, la job – planific dezvoltarea regională în Regiunea Sud pentru îmbunătățirea vieții oamenilor.

Povestește-ne cum e nu doar să te naști, ci să și trăiești în Moldova, să continui să crezi în viitorul ei ? 

Cu adevărat, nu e ușor. Dar …. cred în viitorul Moldovei, cred că vine momentul în care va înflori acest plai. 

Dacă e să vorbim despre Moldova, care sunt provocările cele mai mari cu care te confrunți în calitate de cetățean? 

Suntem în perioada în care se luptă pentru a te menține ”acasă”, iar dacă cineva ar zice ”ei hai, mă rog…. lupți” … aș replica cu întrebarea: câte familii din rândul rudelor, prietenilor, cunoscuților își permit să își cumpere o ”casă” – elementar o casă, nu palat, o casă cu condiții decente? Lupți cu gândul de a pleca pentru a oferi un viitor copiilor tăi. Da, acasă devine tot mai dificil și zilnic suntem nevoiți să explicăm copiilor, că vor veni și timpuri mai bune.

Și realizările? Cu ce te poți mândri ? 

Of, mândria asta…. Un specific moldav, suntem plini de mândrie (chiar dacă nu realizăm prea multe, așteptăm lauri și inchinăciuni. Nu am mari realizări și nu mă pot mândri cu descoperiri ultrabenefice, dar încerc să ajut pe cei mai triști. Sunt fericită atunci când văd copii zâmbind și sătui. Îmi plac oamenii care se alătură campaniilor de susținere a bătrânilor, a copiilor, a familiilor cu nevoi. Sunt bucuroasă să pot contribui cu ceva la dezvoltarea comunității, pentru că ne putem realiza doar prin implicare. 

Te implici în activitățile diasporei și a societății civile ? Dacă da, cu ce anume? 

Activitățile pentru consolidarea societății civile, pentru mobilizarea diasporei, au devenit deja un stil de viață. Alături de mine am mereu prieteni /aliați, care sunt gata să ofere suport pentru organizarea și desfășurarea activităților împreună cu diaspora. Am reușit să organizăm campanii de caritate, de colectare a resurselor. Receptivitatea diasporei în campaniile de Crăciun, Paști, Ghiozdanul Călător, este o dovadă de patriotism și dragoste pentru cei de acasă. 

Ai pe cineva plecat în diasporă ? Dacă da, unde și de cât timp ? Cât de des vă vedeți ? Cum vă alinați dorul unii cu alții ? 

Adolescența mea a fost marcată de dorul de cei dragi … părinții mei au fost plecați în diasporă o perioadă. Nu a fost ușor. Nu există nimic care ar alina dorul. Chiar dacă avem azi diverse aplicații și rețelele de socializare, ce ne permit să fim mai aproape, totuși dorul rămâne. 

Te-a încercat vreodată gândul să emigrezi ? Ce te-a ținut pe loc ? De ce nu ai făcut-o ? 

La fiecare 36 de ore există 5 minute în care dilema de a pleca apare ca un semn de întrebare. Încotro mergem? Apoi caut piesa formației Voltaj ”De la capăt ” și caut puteri să o iau de la capăt. Greutățile prin care au trecut copiii ”exodului” din 98 încoace m-au marcat. Nu aș vrea pentru copiii mei o soartă în care mama sau tata să le spună ”noapte bună” și ”bună dimineața” prin mesaje la telefn. Aș vrea să fiu alături de ei când vor să îmi împărtășească o bucurie sau au nevoie de un sfat. 

Cu siguranță ai călătorit și ai vizitat și alte țări. Ce te-a impresionat ? 

Da, am vizitat și alte țări și tare m-a marcat simplitatea oamenilor. Tare aș vrea ca și in Moldova oamenii să fie mai simpli, mai toleranți, mai binevoitori. M-a marcat mult nivelul de educație (în sensul bun). Copiii învață de la grădiniță despre prietenie, despre separarea gunoiului și despre voluntariat. Copii știu că e bine să fii voluntar pentru comunitatea ta. La noi, mai greu aduni oamenii în acțiuni de voluntariat, înca nu s-au debarasat de ”prejudecățile” – „statul trebuie sa îmi dea”. Mi-a plăcut și regulile pieței /comerțului în UE. Am urmărit în una din zile când o bătrânică a cerut unui măcelar să îi fie feliate două bucăți de carne (aproximativ 200 de grame) și măcelarul cu plăcere (poate doar pe față) a deservit bătrânica și i-a împachetat cu grijă produsele. Acum inchipuiți-vă în Moldova … Nu aș vrea să ofensez pe nimeni, dar mai avem de învățat la acest capitol. Cineva critică comerțul ambulant al unui politician (nu îi voi face publicitate) însă el a readus ”avtolavca” în satele uitate, acolo unde un magazin e raritate – nu tocmai salam ”de Moscova”. 

Cum ai aflat despre noi și care ar fi aportul tău pentru comunitatea O femeie din Paris?

Am avut marele noroc să particip alături de Viorica la campaniile Cutia de Daruri din anul 2020, iar pentru că Faptele Bune Oameni Buni adună, am menținut această frumoasă colaborare. Datorită comunității „O femei din Paris”, am reușit să oferim multe bucurii bătrânilor și copiilor din Cimișlia și cu siguranță vom continua să facem lumea mai bună. 

Ai identificat care ar fi misiunea ta pe pamânt ? 

Misiunea mea este să fiu Lumină acolo unde este nevoie. Să aduc bucurii acolo unde e tristețe. Să descopăr Oamenii Buni, pentru a aduce mai multă Bunătate în Lume.  

Ai timp pentru tine, Femeie ? 

Dacă ziua ar avea 26 de ore, ar exista și acel timp pentru femeie. Dar din cele 7 zile din saptămâna, e păcat sa nu găsim măcar ceva timp pentru noi, pentru a ne reîncarca bateriile, de altfel nu vom putea oferi noi Lumină.   

Dragă Anastasia, echipa Ofemeie.com îți mulțumește pentru lumina de pe pagina noastră. Cu siguranță că femeile din comunitatea noastră au ce învăța de la tine. Admirăm doamnele care se implică în activități de voluntariat și suntem siguri că încă multe femei îți vor călca pe urme.